Asta e parerea mea!
Intr-o padure, nu prea departe, la noi in Carpati, traiau impreuna, ca-n orice padure, puzderie de vietati, fiecare cu viata si nevoile sale.
Dar, ca si-ntr-un musuroi de furnici, cineva trebuia sa conduca acest popor de fiinte.
Si asa au cazut de acord ca, la fiecare cinci ani, sa-si aleaga un sef de padure si un consiliu al padurii.
Dupa ce s-a facut si treaba asta, ariciul, desi cam maruntel, prin votul lor, a ajuns sef.
In consiliu au ales mai multi locuitori ai padurii: popindaul "" ca se ridica in doua labe si vedea mai departe decit toti, iepurele "" ca era iute de picior si aducea toate stirile, cirtita "" care stia totul, chiar si sub pamint, bursucul "" care desi miroase cam urit tuturor, fu ales fiindca stia o limba straina si, in sfirsit, vulpoiul "" bun de gura si avind insemnate la raboj faptele tuturor, cu hat-hat ani in urma.
Treburile mergeau struna in padure: furnicile si albinele munceau de zor, greierii cintau, gizele zburau voioase, bufnitele cugetau, sobolanii rontaiau cit puteau si ce gaseau.
Dar, la un moment dat, la urechile ariciului au ajuns niste zvonuri nu prea curate, care l-au stirnit din vizuina si a inceput sa-i intepe pe membrii consiliului; ca popindaul si neamurile lui jefuiau lanurile de griu, lasindu-i pe tarani cu sacul gol; ca vulpea intrase prea tare in cotetele de gaini; ca bursucul rivnea la gradinile altora; ca iepurele secatuise straturile de morcovi ale gradinarilor. Iar cirtita, colac peste pupaza, de-acolo de sub pamint, scosese antene afara si-si facuse post de televiziune unde-l facea de ris pe arici. Si cite si mai cite.
S-a zbirlit ariciul la ei si le-a spus: "Gata! Terminati cu potlogariile, cu smenurile, cu afacerile pe spinarea furnicilor, a albinelor si a greierilor, ca de nu, va trag in tepi!"
Astia ce si-au zis: "Hai sa-l dam jos si sa punem unul de-al nostru."
Zis si facut, dar la vot, animalele marunte ale padurii au zis NU!
Si ariciul a ramas, mai departe, sef. Dar numai pina s-au implinit cinci ani...
S-a mers din nou la vot si, dupa primul tur (ca si la animale sint doua tururi) a cistigat tot ariciul.
"Ce ne facem, ce ne facem!?" au zis cei din consiliu, care candidasera si ei la sefie, simtind ca le fuge pamintul de sub picioare.
Urma turul al doilea.
Atunci, iepurele se duse la popindau, iar popindaul (sfatuit de unchi-su "" popindaul "â„¢al batrin) ii spuse iepurelui: "Fa-te frate cu dracul, pina trecem puntea." (ca pe urma, te azvirl eu de pe ea). "Daca pe fiecare in parte ne-a doborit, sa ne aruncam acum cu totii pe el."
Astfel incit, s-a facut o fratie de cruce cum nu s-a mai vazut; dar ce nu face animalul pentru un ciolan baban!...
La aceasta prietenie ciudata s-au alaturat si ceilalti: bursucul "" ca sa mai sporeasca din pretentiile lui de vechi locuitor al padurii, cirtita "" ca sa poata sapa nestinjenita pe sub pamint si vulpoiul "" sa-si expuna in continuare, cui vrea sa-l asculte, cunostintele filosofico-sociologico-istorico-literare.
Morala: Ramine de vazut daca furnicile si albinele au tras invataminte din toata aceasta intimplare.
Gheorghe Esop
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
