Asta e parerea mea!
De cind exista societatea "" de la formele ei primare si pina la organizarea ei contemporana - vrajba sociala, convulsiile au insotit-o constant: razboaie, rascoale, greve, schisme religioase, crize economice si politice s.a.
De fapt vrajba, ca mod de manifestare existentiala, nu caracterizeaza doar conditia omului ca fiinta rationala, ci si lumea animala. Ginditorii si analistii mecanismelor si dinamicii sociale au urmarit sa explice geneza vrajbei sociale in scopul optimizarii existentei umane si pentru a-i diminua consecintele.
Procesul de analiza a acesteia i-a reliefat efetele distructive dar si efectele benefice, fiind considerata chiar a fi "motorul progresului social". Este suficient sa amintim ca marxistii chiar asertau ca "lupta de clase (vrajba, lupta dintre clasele sociale) ar constitui "motorul" evolutiei ascendente a societatii".
Astazi lumea traieste intr-o vrajba generalizata pe care o cunoaste si societatea romaneasca: razboaie, greve, crize economice si politice. Chiar si la nivelul constiintei comune, vrajba sociala este perceputa ca un dat obiectiv, careia omul, subiect rational al ei, trebuie sa o traiasca.
O intrebare - in aceasta realitate ce pare irationala intr-o societate constituita din subiecti rationali "" pare sa fie fireasca: care este mecanismul intern al vrajbei sociale, ca forma existentiala a omului ca fiinta rationala? Cea mai generala intrebare este de ce in genere exista societate, iar un raspuns simplu ar putea fi ca ea intruchipeaza un contract social, fiind asociatie de indivizi care gindesc ca este rational sa coopereze pentru a exista in aceasta comunitate. Conflictul de interese dintre indivizi si grupuri umane a fost identificat a fi "simburele rational al vrajbei sociale". Este evident ca atunci cind nu exista un conflict de interese intre indivizi, acestia nu au nimic de pierdut si de cistigat de pe urma instituirii unor reguli, a caror respectare sa fie convenabila pentru toata lumea.
Este de netagaduit insa ca societatea se bazeaza in cele din urma pe interese personale reciproce, astfel incit chiar existenta lor poate fi analizata ca o solutie la o problema fundamentala de coordonare a actiunii indivizilor, pentru a-i asigura armonia si echilibrul. Pentru a facilita aceasta coordonare a actiunii indivizilor, societatea a constituit limbajele. Limbajele diferite sint solutii diferite ale aceluiasi "joc social" de coordonare ultim si la fel sint probabil diversele scheme de concepte sau normative prin care societatea asigura stabilitatea in gindirea, vorbirea si faptele indivizilor.
Daca ar fi suficient, societatea ar putea, teoretic, sa apara printr-un fel de "contract social" care nu ar avea nevoie de constringeri pentru membrii ei si care ar putea exista fara guvernare. Acest anarhism senin nu este infirmat de existenta evidenta a constringerilor, deoarece procesul de coordonare dintre indivizi poate esua. Anarhistii "" cei care sustin libertatea absoluta a indivizilor intr-o societate lipsita de orice constringeri sociale "" admit totusi ca guvernarea este intr-adevar necesara insa numai pentru a remedia relele cauzate de ea insasi, in lipsa carora nu ar exista rele de remediat. Astfel, constringerea este necesara numai pentru a putea realiza o corectare a distorsiunilor, a ceea ce ar putea fi mai usor de realizat prin cooperarea neimpusa a unor indivizi profund rationali.
O viziune contrara asupra "contractului social" a exprimat Thomas Hobbes in cartea sa "Leviathan" scrisa in 1651, la putin timp dupa razboiul civil englez. Meditind asupra acestui episod cumplit, filosoful a facut o analiza individualista a naturii umane si a societatii, menita sa explice "arta injghebarii si mentinerea comunitatilor politice". El constata astfel, ca fiintele umane sint creaturi care actioneaza mecanic, fiecare cautind sa-si asigure propia fericire. "Fericirea vietii indivizilor" "" remarca Hobbes "" "consta nu in repausul unei minti satisfacute, ci intr-o deplasare continua a dorintelor sale viitoare". Aceasta fiind conditia umana, toti oamenii au o "dorinta perpetua si neobisnuita de putere care se stinge odata cu moartea". Deci, avem aici in ideea lui Hobbes, constatarea ca orice actiune rationala are ca scop maximizarea utilitatii anticipate a agentului social, cu adevarul hobbesian ca "deoarece viata nu e decit o miscare, scopul individului nu putea fi atins pe mult timp".
Este evident ca, daca doi oameni isi doresc acelasi lucru, ei devin dusmani si filosoful constata ca in natura omului exista trei cauze principale ale vrajbei: competitia, neincrederea si gloria. Competitia ii face pe oameni sa-si dauneze unii altora pentru cistig; neincrederea favorieaza loviturile preventive; gloria "" aspiratia individului catre un status social avantajos - ii face pe oameni agresivi ori de cite ori vor fi subevaluati.
Astfel, este evident ca in timpul in care oamenii traiesc fara o putere comuna care sa le inspire respect dar si teama, ei vor fi mereu in vrajba: "razboiul tuturor impotriva tuturor". Cum ajungem, dupa Hobbes, sa traim in pace si unitate? Hobbes gindeste si constata ca "oamenii sint indemnati sa actioneze pentru pace, doar de teama si de dorinta de a-si satisface acele lucruri necesare unei vieti comode si pentru speranta ca prin sirguinta le vor obtine."
Este deci nevoie in societate de o putere comuna (guvernarea, institutii statale) de care sa se "teama". Altfel vom continua sa ne daunam unii altora si se va perpetua vrajba sociala.
Astazi societatea contemporana, fundamentata pe democratie, cunoaste paradoxal vrajba in formele ei cele mai rafinate. Iata de ce, democratia nu trebuie sa fie inteleasa ca "libertate absoluta a individului de a face si a alege orice". Ea inseamna domnia legii peste toti indivizii impusa de institutii puternice si autoritare de care indivizii trebuie sa se "teama".
Asistam astazi, in societatea romaneasca la disolutiile autoritatii legii si insolutiilor fundamentale si de aceea traim intens vrajba sociala, generalizata. Pentru a asigura echilibrul social este necesar sa realizam urgent, o reforma profunda a statului prin care sa se introneze domnia autentica a legii, prin institutii rationale si autoritare, in folosul progresului social general si asigurarii securitatii si demnitatii fiecarui individ.
Corcoz Constantin
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
