Ginduri de la suflet la suflet
Despre poetul Ion Panait am scris in efluvii. Despre omul Ion Panait, cit un Eufrat. Fiindca merita si mi-a fost frate de vis.
De aceea, vreau sa indrept eroarea unui postum, Dumnezeu odihneasca-l, care la miezul noptii sale si-a tremurat condeiul intr-o picloasa aproximatie, apropo de lirica lui Ion Panait.
Panait este un unicat. Sint uluit sa constat cum timpla tinara dar si cea senioriala a criticii scripturale romanesti n-a reusit inca sa-l descopere pe acest poet de o limpiditate de cristal, care nu si-a propus sa estompeze pe nimeni, ci sa se aseze in raza proprie care il incoroneaza plenar.
Citesc zilnic poezie, saptaminal "" poezie, lunar "" poezie, cunosc temperaturile curentului liric actual si sint consternat sa observ cita maculatura macina sfinta hirtie tiparita, cite agresiuni patrund in cerneala verbului romanesc.
Ion Panait vindeca ranile poeziei agresate. Catifelarile verbului sau sint o esarfa a gindului, sint o melopee fosnitoare, sint "lacrima de moarte a gurii": ("Doamna Karenina, Siberia mea dulce, pe orbitele acestei memorii se ivesc astrele diminetii"¦"). Panait scria despre surisul de fildes al soarelui, despre "timpul cuvintelor care au adormit in fluturi", despre "masina de flori si ciocolata", cum nici Brumaru (Emil) nu a scris, despre "vapoarele visului lopatind", despre "eternitati ingenunchiate", despre "barcile ingalbenite de singuratate", despre "respiratia duhului", despre "apa neinceputa a ingerilor", despre "balconul lui Verlaine" si, de ce nu, despre florariul lui Dimitrie Anghel"¦
Din degetele cu care scria Ion Panait curgea poezie limpede, vibratila si memorabila.
Din claviatura lui nostalgica se prelingea o melodie perfecta, curata si vindecatoare, charismatica precum ecoul unei rugaciuni inrourate in deserturi disperate si fara orizont: "S-auzi tropotele cailor cind se nunteste luna / se face curatenie in tinda / bisericii, atunci se albesc porumbarii / se scutura virginele in curcubee sterpe / de iluzii - si-n cintecul privighetorilor / pe o rana de cerb se aseaza mireasma / de mere rosii "" suris de lacrima / imparateasca. // O seara verde, o haita de lupi cu / coamele pline de licurici "" ce gind / mi-ai dat, singuratate, cind ai descalecat / colina si m-ai bagat la ocna ? // Cind infloresc viile, toata lumea doarme pe prispa, numai viorile / au ordin sa-si mingiie oasele"¦" (Nunteste aprilie")
Plamada florilor orientale a tuturor pasarilor lumii, a felinelor tandre si pilpiitoare in somnul si-n singele poetului, prelungeste curbeele melopeice ale acestui lirism cu sunet absolut inconfundabil, ca o bataie de pendula in ora astrala a Poeziei. Mihu Dragomir, un descoperitor de talente la revistele "Tinarul scriitor" si "Luceafarul",la prima intilnire a sa cu poezia lui Ion Panait afirma:
"Versurile acestui tinar sint periculos de egal de frumoase"
Asa cum, numai dupa citeva luni, la debutul in cenaclul "Labis", Dragos Vrinceanu transa ritos: "Anul acesta, (1964), este anul celor trei Ioni ai poeziei romanesti: Ion Alexandru, Ion Pop si Ion Panait.
Domnilor critici literari, desfaceti-va raftul de sus si asezati poezia lui Ion Panait la locul care i se cuvine, cu indemnul smerit de a o citi si reciti in sihastria Dvs. ceremonioasa!
Asta doar daca ma auziti"¦
Asa se aleg astrele in cer"¦
Gheorghe ISTRATE
Poet. Premiant al Academiei Romane
Membru al Consiliului Director al Uniunii Scriitorilor din Romania
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
