Asta e parerea mea!
E doar un mit...
Despre baroni, asa cum sint ei perceputi in mentalul colectiv. Politicienii cu capetele aproape incoronate, denumiti generic "baroni", pot fi oameni cumsecade sau nu, buni gospodari sau corupti, dar pentru lamurirea acestor lucruri exista doua instante, una divina si una de judecata. Ultima de judecata profana, cu deznodamint intre trei pereti, caci tavanul, podeau si gratiile nu intra in categoria zidurilor. Nefiind organ de ancheta, jurnalist sau mai stiu eu ce, deci neavind nici o calitate sa fac evidentieri, trebuie sa stiti din capul locului ca baronii nu au nume. Si chiar daca ar avea, numele nu ar inghiti problema, mitul creat in jurul personajelor respective fiind cel de natura sa intereseze. In fata mitului cuiva va trebui sa ne invingem teama de a spune lucrurilor pe nume. Asta pentru ca mitul inzeceste perceptia despre un personaj politic, sau, dupa caz, despre o structura de stat. Securitatea in sine a facut mai putine victime decit mitul aceleasi odioase institutii. Caci mitul se afla mult deaspupra realitatii, neavind nevoie decit de o farima de adevar pe care sa o exploateze pina sa ajunga la dimensiuni nebanuite. Acolo unde este invers... sa ne fereasca Dumnezeu.
Revenind la baroni, sau mai degraba la mitul acestora, aceasta tipologie politica, a tragatorilor de sfori din spatele lucrurilor la vedere incepe in istoria moderna a Romaniei odata cu Eugeniu Carada, eminenta cenusie liberala a celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si termina cu baronii zilelor noastre. Asa numitii "baroni" fac parte din categoria papusarilor de elita, extrem de abili, gata sa actioneze de fiecare data cu precizie de chirurg, constienti ca "a doua oara" in politica este mai curind o iluzie. Cum altfel cind insasi politica isi inghite "inocentii" asemenea lui Saturn care isi devoreaza proprii fii in celebrul tablou al lui Goya. Dar cine sint baronii in mintea cetatenilor de rind? Ei sint oamenii bailor de multimi, sint un fel de pater familias pentru cei care fac tot mai greu fata rigorilor capitaliste, sint cei cu mina larga, cei care inmultesc micii la festivitati mai mult sau mai putin populiste, cei care potolesc foamea celor napastuiti si indecisi electoral. Si toate acestea "prin grija, prin ocrotirea sau bunavointa domnilor X, Y sau Z", asa cum titreaza ziarele aservite acestora sau partidelor din care ei fac parte. De asemenea, numele lor intimideaza, ascute instinctul de conservare in oameni, caci nu este bine sa te pui cu mai marii din judete. Acelasi mit spune ca cine nu a inteles asta pina acum, nu are decit sa isi exercite meseria, odata infloritoare in orasele lor, la Sighetul Marmatiei, sau exilat intr-o alta Siberie romaneasca, departe de casa. Tot baronii, pe cit de frumos zimbesc atunci cind taie panglici la festivitati inaugurale, pe atit de nonsalant intorc degetul mare catre podea, intr-o incercare de imitare a cezarilor romani, gestul lor precum al predecesorilor antici pecetluind fara drept de apel soarta nefericitilor care au avut proasta inspiratie de a le sta in cale.
Asadar, cine sint baronii? Cum ii putem recunoaste? De regula sint camuflati in peisajul politic luind culoarea mediului in care traiesc, asemenea cameleonilor. Dar pina la urma, sa fim seriosi, nici macar Houdini nu poate ascunde un elefant in spatele unei biete ferigi, nu-i asa? E doar un mit... si cine mai crede in povesti in ziua de azi?
Constantin Bogdan
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
