Prejudecati
Vară fierbinte, cu un august in flăcări, a fost in 2008 "" chiar cu cod galben pentru caniculă. Am fost invitat la o nuntă europeană, episodul romanesc. Junele, un tanăr francez de langă Lyon, mireasa o olteancă născută in dulcele targ al Iaºilor studenÃiei mele, fiica prietenului meu de-o viaÃă. EmoÃii, aºteptări, organizare ºi soare, mult, mult, soare. Francezii credeau chiar că suntem in Africa. Cu o zi inaintea nunÃii, intr-o bisericuÃă de lemn desprinsă parcă din basmele maramureºene, tanărul francez primea botezul ortodox, pentru ca a doua zi să o poată duce pe aleasa inimii sale in faÃa altarului. în discuÃiile cu socrul mic "" gazda noastră, m-am oferit să-i conduc pe francezi, nu ºtiu, să vizităm ceva, gandindu-mă la dificultatea momentului. Eroare. Francezii au dorit să participe cu toÃii la acest moment deosebit din viaÃa tanărului lor.
America (SUA) m-a fascinat dintotdeauna. Am văzut-o ºi am trăit-o cu ochii minÃii, in miile de filme pe care le-am vizionat. întinderile acelea extraordinare, imense, oamenii, civilizaÃia, muzica, justiÃia, miracolul, organizarea socială, politica, sunt in opinia mea, experimentul pozitiv al acestei lumi. Ei bine, o dată la patru ani, printr-un sistem electoral sofisticat, americanii iºi aleg preºedintele. Cel mai important om al planetei, conduce ºi guvernul (administraÃia), aºa că aparent, puterile lui sunt nelimitate, SUA fiind o republică de tip prezidenÃial. Pentru că alegerea preºedintelui este in Statele Unite atat de importantă, ea se invăluie uneori in mister, Ãesandu-se in juru-i nenumărate poveºti, despre cutume care ar exista in stabilirea candidaÃilor. Poate că mozaicul naÃionalităÃilor din care se compune naÃiunea americană, a hrănit in acest sens imaginaÃia oamenilor. Bunăoară două dintre pretinsele "reguli nescrise" arătau că preºedintele trebuia să fie neapărat de sex masculin ºi anglo-saxon.
BisericuÃa de lemn s-a dovedit neincăpătoare. Părintele le-a urat oaspeÃilor francezi bun venit, in limba lui Voltaire. Le-a prezentat apoi pe scurt biserica noastră ºi i-a pregătit că vor asista la o slujbă ortodoxă in limba romană, oaspeÃii francezi fiind protestanÃi. A inceput slujba. Frumoasa noastră slujbă de botez. Tanărul era vădit emoÃionat. Langă el naºii de botez care erau ºi viitorii lui naºi de cununie. M-am uitat la părinÃii băiatului. Erau ºi ei emoÃionaÃi, dar amandoi, mai cu seamă mama, aveau pe chip o lumină aparte. Cu toÃii eram intr-un fel marcaÃi de emoÃii, pentru că ºi evenimentul in sine era unul neobiºnuit. La final a urmat necesarul discurs patetic al părintelui, presărat cu elemente de istorie europeană, urmat de felicitări. Primii au fost părinÃii tanărului. Lacrimile din ochii mamei ºi imbrăÃiºarea ei tandră, ca ºi a tatălui de altfel, m-au convins. Toate eventualele tensiuni, sau păreri de rău, erau numai rodul imaginaÃiei mele. Au urmat aleasa inimii lui, părinÃii ei, naºii, fratele ºi cumnata lui, alte rude franceze, apoi noi romanii. "Gestul tău este pentru mine de o mare onoare domnule !" "" m-am străduit eu să-i spun in franceză, deºi el inÃelegea bine limba romană. "MulÃumesc Edu !" "" mi-a răspuns in romaneºte, invăluindu-mă cu o privire plină de liniºte, de bucurie, de lumină.
Americanii prin ConvenÃia NaÃională a Partidul Democrat (democraÃii americani fiind, să ne inÃelegem, un fel de liberali), au propus, uimind o lume intreagă, drept candidaÃi la preºedinÃie, pentru intaia oară in istorie, o femeie "" distinsa doamnă senator de New York, Hillary Clinton ºi tot pentru intaia oară in istorie, un cetăÃean de culoare, senatorul de Illinois, Barack Hussein Obama Jr., ultimul rămanand in lupta directă pentru preºedinÃie cu republicanii. îndrăzneala democraÃilor nu a rămas fără răspuns, cel de-al 44 "" lea Preºedinte al Statelor Unite, ales in anul de graÃie 2008, va fi de la 20 ianuarie 2009, Barack Obama, primul afroamerican investit in această funcÃie.
PREJUDECATA, conform DEX, este "o opinie preconcepută (adoptată fără o cercetare sau o analiză prealabilă), de cele mai multe ori eronată ºi defavorabilă, impusă de mediu sau de educaÃie".
Suntem de cele mai multe ori sclavii propriilor noastre prejudecăÃi. Unele le moºtenim iar pe altele le acceptăm cu o seninătate demnă de cauze mai bune.
Primul subiect este, la cat suntem noi de complicaÃi, unul extrem de delicat. Este de ajuns insă să vă descriu seninătatea ºi bucuria cu care au trăit francezii evenimentul. Modul cum l-au felicitat ºi mai ales cum au acceptat această realitate, fără nici o urmă de părere de rău sau de prejudecăÃi. A fost, in sens european dacă vreÃi, un eveniment de o simplitate debordantă. Iată cum cred că au gandit : fiul lor a ales să se insoare cu o romancă ºi pentru a fi fericit a trebuit să facă niºte lucruri. Dacă aceasta a fost alegerea lui, ea trebuie să fie ºi a noastră. Dacă asta l-a făcut pe el fericit, suntem de acord cu ce a făcut ºi suntem la randu-ne fericiÃi. Este un mod de gandire pozitiv care cred că nouă incă ne lipseºte.
LecÃia americană a fost una ºi mai profundă. Ea elimină definitiv din modul complicat de a privi lucrurile, culoarea pielii, pe care nu ne-o putem alege. Oamenii se definesc prin modul cum gandesc ºi mai ales prin ceea ce fac. Nu ar trebui să conteze trupul pe care ni l-a dăruit fiecăruia Dumnezeu. Au ales americanii in compensaÃie, sau ca un act reparatoriu ? Greu de crezut. Mai curand varianta simplă pare mai aproape de realitate : americanii au ales tinereÃea, indrăzneala, exuberanÃa, dar cu siguranÃă au ales fără prejudecăÃi.
Focºani, 22 decembrie 2008 Eduard Lambrino
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
