Despre hotarul de sud al Moldovei
Despre hotarul de sud al Moldovei
Marturii despre organizarea Moldovei si hotarele ce le-a avut de-a lungul timpului sint sarace dar trebuie sa dam atentie putinelor izvoare istorice care exista spre a relata adevarul. In cotidianul «Ziarul de Vrancea» din 5 iulie 2008 d-l redactor Valentin Musca, in articolul «De la legendarul ostean Focsa"¦» da urmatorul citat dintr-o expunere a d-lui profesor Cezar Cherciu: «Daca pina la 1481 granita Moldovei era undeva la sud de Bacau, dupa ce-l invinge pe Radu cel Frumos la 1481, Stefan cel Mare muta granita pe Milcov si piriul devine granita naturala a celor doua tari romane"¦» Citat care dupa cum este exprimat ar parea ca nu poate suferi comentarii. Dar totusi, Radu cel Frumos a domnit intre anii 1462-1475 si in acest scop nu mai avea cum sa lupte cu Stefan cel Mare in anul 1481, an in care pe tronul Tarii Romanesti s-au perindat trei domnitori. Ca Moldova nu a avut in toate vremurile aceeasi intindere si aceleasi hotare este drept, dar in nici un caz hotarul dintre Moldova si Tara Romaneasca pina la anul citat mai sus, nu a fost "pe undeva la sud de Bacau". Descalecatul lui Dragos si a lui Bogdan in Moldova s-a petrecut intr-o perioada mai calma si le-a permis sa formeze mai multe nuclee politice, tinuturi asemanatoare cnezatelor. Despre acestea, marele carturar Dimitrie Cantemir vorbeste in "Descrierea Moldovei", pe unele numindu-le "republici", Cimpulung, Vrancea si Tigheciu (din tinutul Falciu). Daca a mentionat Vrancea, de la sine se intelege ca era in Moldova si este la hotarul cu Valahia si este zona dintre Carpatii de Curbura si coltul Dunarii-Galati. Este zona despre care marele geograf Simion Mehedinti spunea: "Regiunea dintre Muntii Vrancei si coltul Dunarii la Galati este pamintul cel mai insemnat pentru viata satului nostru. Aici este nodul vital al statului roman"¦" Poate ca acelasi lucru l-au vazut si intemeietorii Moldovei, locuri ce au fost sigur evidentiate de carturarii Ioan Neculce si Miron Costin cind au si indeplinit functia de Starost.
Numele Batinesti, vine de la stramosul Batiu
Chiar daca in anumite timpuri valahii au reusit sa inainteze pina peste Putna spre Trotus, situatia a fost de scurta durata. Mai nou, merita a fi prezentate sensurile autorului Toader Visan, in "Monografia Batinestiului", prin Documentul nr 53 (in copie) existent in Biblioteca Academiei Romine XLVI/15 scris la Suceava in anul 6931, luna martie 12, din care citez: "Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, domn al Moldovei. Facem cunoscut cu aceasta carte a noastra, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se ca aceasta adevarata sluga a noastra credincioasa Batiu, ne-a slujit cu dreapta si credincioasa slujba. De aceea noi, l-am miluit cu deosebita noastra mila si i-am dat in tara noastra, in Moldova, trei sate pe Putna. Iar hotarul acestor trei sate sa fie pe hotarele vechi, pe unde au folosit din veac." Numele Batinesti vine de la stramosul Batiu, care cu ai sai a slujit tara, a slujit pe domnitor. Mai intii facem apel la explicatiile profesorului Alexandru Arbore date in Revista Milcovia- vol 1,1930, Despre Toponimie, unde se analizeaza etinomul cuvintului hatim. Arata ca este inrudit cu tema batu si forma hitina si inseamna ciomag, maciuca, ghioaga, mijloacele ce se gaseau la indemina pentru infrumusetarea dusmanului a celor care calcau tara. De aici se deduce ca hatiu este o porecla, ce a ramas lui Batiu si ai sai de vestiti,"ghiogari", "maciucari" in legatura cu faptele lor de a apara hotarele tarii. Revenind la text, "hotarele vechi sa fie, pe unde ai folosit din veac"¦". Se deduce clar ca hotarul de sud al Moldovei-inainte de anul 1400 si dupa aceea a fost in zona riului Milcov.
Toader Visan
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
