Nopti la circ
Nopti la circ cu multe aventuri si in afara lui
Profesorul "se uita direct in ochii lui (Walser), reimprospatindu-i acestuia acea incertitudine ametitoare despre ceea ce era uman si ce nu". Fraza poate sluji drept motto al "Noptilor la circ", romanul scris de o Angela, Angela Carter, despre femeia-inger, Sophie Fevvers, cea cu numele efervescent. O povestire picaresca despre itinerariul acesteia, de la bordelul matern, prezidat blind de Mama Nelson, sufrageta, la menajeria de femei monstruoase a Doamnei Schreck (unde eroina vede un medalion care ii pare "o versiune eretica a manicheismului neo-platonic"), in fine, la circul Colonelului Kearney, unde Fevvers isi descopera vocatia de trapezista, ajunge sa ne rataceasca in imensitatea Rusiei de la sfirsitul secolului al XIX-lea, intre Sankt-Petersburgul "Nasului" lui Gogol si Siberia samanilor si a zapezilor infinite ca stepa. Povestea se preface cind si cind intr-un caleidoscop de vise suprarealiste, revenind apoi la fel de subit la decorul dickensian al marilor metropole. însusi naratorul povestii, Walser, un reporter american care, o vreme, isi ascute atent creionul cu o lama pentru a consemna, neincrezator, biografia lui Fevvers, aluneca pe nestiute in miezul acestui univers oniric, devenind cind elev al scolii Maimutelor Educate, cind iubit al femeii cu aripi de inger oxigenate la radacina. Alunecind, ne trage, fascinati, in acelasi virtej care aminteste de plutirea personajelor lui Chagall si prevesteste parca pestii zburatori din "Arizona Dream". Zoe Petre