Suflete pustiite
"In foamete si rea credinta
Cind lumea se zbatea de moarte,
De era zi, de era noapte.
Plingeau copii, mureau batrini
Nu era apa in fintini,
De seceta si jale mare
Trecea lumea de hotare.
Pentru un colt de dumicat
Orice femeie sau barbat
Ajunsi in pragul disperarii
Luau drumul pribegiei
Spre locuri mai milostive
De seceta fiind iertate.
Iar osul se vedea prin piele
Cu ochii goi, plini de durere
Cerseau cu ochii-nlacrimati
De la cei ce le erau frati
Un dram de piine si cu apa
Iar lacrimile adinc le sapa
Santuri lungi pe fata slaba.
Doar inima in piept mai bate
Pentru cei ce sint departe.
Eu bratele le-am ridicat spre cer
Si rugi fierbinti am murmurat in noapte
Spre bunul meu ocrotitor - inger
Sa ma transforme doar o data
Din om in raza luminoasa
Si sa strabat intreaga galaxie
Sa duc mesajul nostru acasa
La toti acei ce vor sa stie
Ca TERRA este inca vie!"
de Vasile Buruiana
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Seszarea cititorului ZdV:Am găsit astăzi(n.r. duminică 5 mai 2024) în jurul orei 18:30 o cheie în parc la teatru( n.r. în Focșani)
De același autor
