Ajuta-ma!...Iarta-ma!...
"Beigbeder si frenezia amorului din Rusia"
«De unde sa incep? Gratiozitatea nu are asperitati. Poate de la unghii. Unghiile ii colectionasera degetele, erau asezate ca niste picaturi de roua la capetele miinilor». Hai ca le potriveste bine conu Beigbeder. L-am ghicit destul de repede, mai intii din zbor in "19,99" si mai ales, in romanul cu care ar fi trebuit sa incep de fapt, "Memoriile unui tinar ticnit". Beigbeder scrie indiscutabil despre iubire, desi la prima vedere pare ca numai despre asta nu e vorba. Maiestria cu care jongleaza cuvintele, vine din anii de "copywriting" si, evident, transpira aproape in fiecare fraza. La doua, trei, paragrafe se iveste, aproape nevinovat, cite un slogan. In spatele fiecarei intimplari, parca si vad brief-ul de creatie si, cum altfel, grija profunda fata de publicul tinta. Dar ce-i cu adevarat frumos in toata nebunia lui Beigbeder, e ca, dincolo de marketing, e ceva profund. Cind am inceput "Iarta-ma! ... Ajuta-ma!...", am avut sentimentul ca recitesc o poveste mai veche. L-am regasit pe Octave Parango cu exact aceleasi obsesii. Odata intrat insa in poveste, am descoperit placerea cu care fostul "copy" Beigbeder poate spune acelasi lucru in o suta de feluri diferite si, de fiecare data, parca mai frumos. Are si publicitatea partile ei bune. Pentru ca doar pare nebun, desi stiu sigur ca nu e, pentru ca de multe ori imi pun intrebarea cit din Octave Parango e Beigbeder insusi si cit nu. Si de fiecare data imi dau alt raspuns, pentru ca povestea cu "scounter"-ul de modele in Rusia a picat cum nu se putea mai bine. Peste doua zile isterizate de faptul ca Elena Basescu (si ea un model, daca nu stiati) s-a despartit de Andrei Hrebenciug (incredibil cu ce prostii ne umplem timpul!), ca sa ma declar multumit, as mai avea o singura curiozitate: ce parere o avea Andreea Marin (un exemplu, evident, de sensibilitate) despre Beigbeder? Andi Moisescu
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
