Scolarizarea obligatorie: un pas înainte, doi pasi înapoi (II)
"într-o Romanie cu aproape jumatate din populatie in mediul rural (risipita in peste trei sferturi din teritoriul tarii) si cu un sfert de oraseni «ruralizati» de tranzitie, cu milioane de oameni plecati dupa un loc de munca pe alte meleaguri, cu o baza materiala a sistemului educational inca precara, Legea invatamintului preuniversitar proiectata de minister instituie educatia anteprescolara, furind nu numai copilaria individului, ci si cei trei ani «de-acasa», cit i-au mai lasat vremurile moderne. Perioada educatiei timpurii de pina la 3 ani trebuie scoasa din lege nu numai din aceste motive, ci si datorita faptului ca, la nivel european, activitatile de ingrijire zilnica a copilului, inclusiv pentru copiii cu deficiente psihomotorii, sint clasificate in sectiunea Sanatate si asistenta sociala. Ca dovada, Departamentul de pedagogie din cadrul Facultatilor de Psihologie si Stiinte ale Educatiei pregatesc profesori licentiati numai pentru invatamintul prescolar si primar, nu si pentru sugari. Si daca educatia anteprescolara nu este obligatorie (art. 15, al. 3 din proiectul de lege), de ce sa nu lasam parintii sa beneficieze de concediul legal pentru cresterea copilului? Obligatorii sint invatamintul prescolar, invatamintul primar si invatamintul secundar inferior (gimnaziul), niveluri parcurse de la 4 la 16 ani. Aici dam insa peste alta «buba»: includerea clasei pregatitoare in ciclul primar, care pina acum se facea, cu rezultate bune, la gradinita, clasa I avind deja o perioada preabecedara in care copilul este «acomodat» cu scoala. Sa nu uitam apoi ca grupele de la gradinita sint in majoritate mixte, numarul de copii scazind de la an la an, iar elevul incepe sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca la 7 ani si jumatate, desi se «joaca» pe computer de citiva ani buni, fie la gradinita, fie acasa. Foarte grav este insa altceva: cind termina obligatoriu clasa a IX-a, absolventul are 16 ani si poate fi angajat ca salariat (art. 13, al. 1 din Codul muncii), dar nu are nicio calificare. într-o societate bazata pe cunoastere, el poseda cunostintele generale care i-ar permite ocuparea unui loc de munca, dar nu are si competentele/abilitatile profesionale cerute unui muncitor calificat. Mai mult decit atit, autorii proiectului de lege au uitat sa le ceara abrogarea al. 2 de la art. 13 din Codul muncii (inserat in text cind invatamintul obligatoriu era de 8 ani), care prevede ca un tinar poate fi angajat legal si la implinirea virstei de 15 ani, cu acordul parintilor, daca nu i se pune in pericol sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala."
va urma
Prof. Valeriu Anghel
Grupul Scolar Agricol Focsani