Pactul national pentru educatie (I)
"De la jumatatea lunii decembrie 2007, romanii discuta, liber sau punindu-li-se pumnul in gura, noul pachet de legi ale invatamintului propus de guvernarea liberalo-udemerista. Nefiind pe placul social-democratilor, acestia ameninta ca vin cu propriile lor proiecte. Cum democratii-liberali nu pot ramine de caruta, se asteapta si viziunea acestora. Pentru ca educatia si instructia romanilor sa nu decurga ca in fabula cu racul, broasca si stiuca, se impune insa mai intii realizarea unui Pact national pentru educatie pe cel putin 16 ani, asumat de toate fortele politice, economice si sociale ale tarii. Necesitatea unei asemenea intelegeri pe termen mediu si lung izvoraste din experienta statelor dezvoltate. Exemplul a doua dintre acestea ne-ar putea fi calauza: Suedia, neutra de aproape doua secole si condusa 65 de ani din ultimii 75 de un partid social-democrat, care a imbinat liberalismul economic cu protectia sociala, si Japonia, distrusa dupa Al Doilea Razboi Mondial, guvernata din 1955 pina astazi, cu citeva mici intreruperi, de un partid liberal-democrat. Doua abordari diferite din care si-au extras elemente doctrinare principalele formatiuni politice ale Romaniei postdecembriste. Finalitatile unui Pact national pentru educatie trebuie sa vizeze bogatia materiala si spirituala la care au ajuns, in cazul de fata, suedezii si japonezii (26.750 USD produs intern brut pe locuitor, respectiv 32.050, fata de cca. 1.500 in Romania). Abia cind toti vor conlucra pentru apropierea noastra de asemenea niveluri de dezvoltare, indiferent daca sint la putere sau in opozitie, se poate trece la elaborarea, experimentarea si implementarea unui pachet de legi ale invatamintului, compatibilizate in scop, forma si continut cu sistemele educationale comunitare, adaptate insa realitatilor si specificului romanesc. Altfel nu vom vedea niciodata luminitele de la capatul tunelului prin care bijbiim de aproape doua decenii.
"Societatile informationale si idealul pedagogic"
«Cea mai importanta institutie dintr-un stat este invatamintul, spunea Napoleon, pentru ca de el depinde trecutul, prezentul si mai ales viitorul unei natiuni». Daca suedezii, neutri in marile conflagratii mondiale ale secolului XX, au dat curs practic in liniste acestui adevar, japonezii l-au adaptat si ei, desi in 1945 au trebuit s-o ia de la zero, economia lor preponderent militarista fiind inlocuita integral cu una de pace. De aceea, cind - in anii \'70 - s-a inceput trecerea de la societatea industriala la cea informationala, la Stockholm se proiecta o reforma a invatamintului pe 20 de ani, in timp ce la Tokyo se asambla o reforma educationala pe cicluri de 10 - 12 ani, in functie de valorile asimilate. în ambele cazuri - printr-o «irigare» financiara de proportii a sistemului. Este momentul cind si invatamintul romanesc, devenit obligatoriu de 10 ani, cunoaste o noua etapa de dezvoltare, cu toata ideologizarea lui excesiva si incorsetarea nefireasca in dogmele economiei centralizate de stat. Experienta aceasta de un deceniu si jumatate avea sa fie anulata insa de evenimentele din decembrie 1989. Incercarile de mentinere a unui «socialism cu fata umana» prin sloganuri de tipul «noi nu ne vindem tara» au intirziat formularea unui ideal pedagogic prin care sa ne desprindem fundamental de trecutul totalitar, fapt perpetuat pina astazi. Ca urmare, art. 3, al. 2 din Legea invatamintului preuniversitar ar trebui sa aiba urmatorul continut: «Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera si armonioasa a personalitatii individului, generatoare de bogatie materiala si spirituala, in vederea unei integrari eficiente in societatea bazata pe cunoastere». A nu atasa «dezvoltarii individului» apozitia generatoare de bogatie materiala si spirituala inseamna a goli finalitatile invatamintului de un scop catre care alergam toti: bogatia materiala si spirituala, ca expresie nu numai a idealurilor noastre de viata, ci si a constiintei educative a comunitatii din care facem parte.
"Reformarea invatamintului si stabilitatea sistemului"
învatamintul este unul din cele mai conservatoare subsisteme sociale, formarea individului pentru societate si pentru el insusi nepermitind experimente din trei in trei ani. Realizarea umana este un proces complex, care se masoara cu ce vrea sa fie omul in raport cu ce poate fi el si cu ceea ce devine in realitate. Modernizarea unui sistem de invatamint se realizeaza fie prin substituire, fie prin remaniere, fie prin restructurare, fara a se exclude o imbinare a acestora atunci cind este nevoie. în ultimii 10 ani, invatamintul romanesc a cunoscut, pe fond, toate aceste trei filiere de modernizare. Cel care a taiat coada pisicii a fost Andrei Marga, profesor universitar de filosofie, care a adus in educatie pragmatismul american. Este cel care a pus bazele restructurarii sistemului, asezind in centrul lui acel self-made man, omul care se face singur pe sine, caruia ii sint accesibile toate pozitiile in societate prin propriile puteri, un om nu atit al ideilor cit al actiunii, individul care se inalta prin propriul sau aport, neajutat de relatii, originea familiala sau singe, care nu-si calca totusi vecinul in picioare. împins de framintarile politice spre alte orizonturi socio-profesionale, el n-a reusit sa creeze decit fundamentul. A venit apoi Ecaterina Andronescu, politehnista, care, desi voia, «mamoasa», o biserica si o scoala in fiece sat, a inceput sa remanieze restructurarea lui Andrei Marga, diminuindu-i dinamismul. încercarea echipei actualului ministru, Cristian Adomnitei, inginer constructor fara nici o ora de predare la clasa, nu este altceva decit o incercare de compatibilizare a sistemului romanesc de invatamint cu cerintele europene prin substituirea remanierii restructurarii anterioare intr-un demers legislativ univoc. Recenta intilnire de la Focsani cu secretarul sau de stat pentru invatamintul preuniversitar, Zvetlana Preoteasa, educatoare la baza dupa informatiile vehiculate in rindul cadrelor didactice, devenita dupa 1990 profesor de engleza cu gradul didactic definitiv, este ultima mostra de reformare a invatamintului prin zicala «Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasma».
Va urma
Prof. Valeriu Anghel
Grupul Scolar Agricol Focsani
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
