Un «surd» în lumea surzilor
E prima mea ora la Centrul pentru Educatie incluziva «Elena Doamna», Focsani sau, cum mai este cunoscuta, Scoala de surzi. Cei mai multi dintre elevii acestei scoli au un handicap auditiv din cauza caruia sint fortati sa foloseasca un limbaj aparte, limbajul mimico-gestual, al semnelor. E greu sa fii «auzitor» intr-o scoala in care nu se vorbeste, in care singurele sunete sint fosnetul pasilor si scirtiitul usilor. E o lume diferita lumea celor surzi, o lume in care sunetele nu exista, o lume in care vorbele nu se aud, o lume in care nu poti comunica fara sa-l privesti pe cel cu care «vorbesti». încet, incet, cu ajutorul lor si urmind un curs de specialitate, invat semnele: o mina pe barbie e un «multumesc», palmele alaturate sint o carte, palma dreapta trecuta de doua ori prin fata chipului inseamna «a invata». Dar este inca greu. E greu sa nu poti comunica decit prin scris si sa nu te poti face inteles. E greu sa nu poti «auzi» semnele lor si sa nu poti intelege, de fiecare data, mesajul. Astfel, de fapt, eu sint cel surd intr-o lume a surzilor si incep sa inteleg calvarul pe care il traiesc acesti oameni zi de zi. Uneori, din cauza ignorantei mele, ii credeam «ciudati» cind ii vedeam «vorbind» pe strada. Sint oameni ca si noi, cu bucurii si necazuri, cu o viata pe care si-o doresc, atit cit e posibil, normala si bucurosi de fiecare data cind reusesc sa ni se faca intelesi. încercati sa va puneti in locul lor si veti vedea cit sinteti de norocosi ca puteti tipa, ca puteti cinta, ca puteti folosi vorbe si ca puteti auzi. Ca nu v-ati nascut, ca ei, surzi."
Gabriel Chelaru
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Foto | A dispărut de două zile și este căutată, pisica-mascotă „Mau” a cafenelei „Chez nous” din Focșani
De același autor
