Colţul poetului popular
De la “Tov. Primar” în jos,
Becurile ard frumos...
Bag seama din stâlp în stâlp
Nopţi întregi aşa în rând,
Becuri de pe drum
Cu bani, nu aşa oricum;
Banul tău şi banul meu,
Nu din buzunarul său.
Al domnului “Tov. Primar”
Care amestecă iar
Casa lui cu Primăria,
Răutatea cu prostia.
Frate bun cu răzbunarea
De cum se lasă-nserarea
În cealaltă parte-a lui,
Zic bine: a satului.
Nu mai arde niciun bec
Pentru oamenii ce trec;
Nu-i vorba de vreo pomană,
Fără a face dojană...
Întreb, “Cine-i penitentul?”
Domnul “Tov. Primar”? Curentul?
Curentul electric, zic!
Sau, poate, un şiretlic...
Se ascunde la mijloc
Pricinuit de un foc
Ce arde pentru “dreptate”,
Bine-ai face măi fârtate...
Să nu dai cu stângu-n dreptul,
Să nu mai opreşti curentul,
Vrând să pari că ai fi mare,
Aducând la strâmtoare
Oameni mulţi şi sunt destui,
Nesătuii, nesătui;
Crezând că li se cuvine
Tot ce-i bun în astă lume.
Uită de lumea cealaltă,
Unde toate îşi iau plată.
Maria M. POPA
Fundătura Vrancei
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
