Colţul poetului
Se găseşte câte unul... supărat peste măsură,
-Pentru el toate-s stricate şi-i iese venin pe gură!-
Deranjat că-n stradă stă... unul care poartă şapcă,
Spurcă tot, ca-n mahala: A ieşit, ăla, la japcă!
„Ete-l, bre, să-i sară splina, ete-l pe „miliţian”
Cum stă proţăpit, mârşavul, şi-i cu ochiul după ban’!
Cum se uită ca o fiară, ca să-mi dea, mie, amendă,
Să mă „scrie” -de ce oare?- pe o pagină-n agendă!”
Da’...te-ntreb, ca poliţaiul, ce te deranjeajă, oare,
De ce-ţi pic greu la stomac, dac-acesta nu te doare?
Ai dori să vezi în locu-mi...”pretenaş„ de-a lu’ matale
Care să îţi ierte „roşul” fără ca să-ţi dea la gioale?
Mă faci prost, că-s fără carte, că am fost, poate, cioban,
Ştii c-am fost şi eu, în „Piaţă”...printre alţii, un „Golan”?
Ştii că cel ce-mi e coleg, e, de fapt, un inginer,
Şi ca poliţai îşi „trage” la genunchi „partea” ...de ger?
De te „prind” te-apleci de şale şi-mi umbli cu „săru-mâna”
Vrei să-ţi fie, ţie, bine... şi-mi dai porcul şi chenzina!
Te-am iertat...m-am „fript” pe mine şi-s subiect pe la chindii,
„I-am dat vreo treizeci de para’...’tu-i în gât...de tablagii!”
Eu nu-s bun şi-mi ştiu valoarea, sunt fecior de demni ţărani,
Am mai prins Crăciunu-acas’ ...în vreo trei’ş’cinci de ani!
Da’ mă doare sufletul... când te ştiu că nu ţi-s drag,
Da-ţi aduci aminte iute...când vezi infractoru-n prag!
Mă jigneşti să las condeiul, să mă „ţin” doar de baston,
Că nu-s pentru „cele fine” şi-s departe de bonton!
O să-mi pun, în scurtă vreme, o să-mi pun şapca în cui,
Şi-o să fiu iarăşi ca tine... un „ţivil” al nimănui!
Ion Apostu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Martor ocular, în Vrancea, al dramei țăranului român în timpul colectivizării
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
MCC, acum 3039 zile, 18 ore, 38 minute, 5 secunde 
