Despre idei blocaje
Schita despre cum e cu putinta o idee noua
în 1940 Constantin Noica isi sustinea teza de doctorat cu "Schita despre istoria lui cum e cu putinta ceva nou". Era vorba despre o problema precisa: cum e posibila o judecata care aduce un surplus de sens. Mi-am adus aminte de reflectia lui Noica asupra filozofiei ca o activitate productiva atunci cind am citit cartea lui Horia - Roman Patapievici despre situatia ideilor pe piata noastra culturala. Cele doua lucrari sint cit se poate de diferite, dar interogatiile lor converg intr-un punct. Cum e cu putinta o gindire autentica, un simt al noului? Altfel spus, cum e cu putinta o Romanie culturala? Nu doar a culturii in Romania, un loc pe care spiritul il traverseaza dintr-o parte in alta, lasind o urma efemera, ci un sistem al travaliului intru adevar, unul in care ideile circula, amplificate, intr-o masa critica. Despre cultura adevarului e asadar vorba, in feluri deosebite, in ambele carti. Romania este, spunea odata un critic, o "tara fara consecinte". Dar lectura volumului lui Patapievici ne arata ca si exasperarea e un fel de a tine aproape, iar delimitarea poate fi un mod de a iti asuma consecintele. Iar una din ele merita semnalata, chiar si in citeva cuvinte: ceea ce am descoperit in "Despre idei & blocaje" e lucrare de filozofie a culturii, o profunda analiza a timpurilor noastre, despre care, sincer, mi-as fi spus inainte sa deschid cartea, ca aici nu e cu putinta. Catalin Avramescu