Meseriile sint pe cale de disparitie
Duminica a cazut cortina peste Festivalul International al viei si vinului "Bachus 2007", organizat de Consiliul Judetean Vrancea si Directia Agricola si Dezvoltare Rurala. Au fost prezenti la aceasta manifestare diversi producatori de vin din toata tara, precum si mesteri populari din diverse zone. Acestia din urma au prezentat produse confectionate din lemn, metal, sticla, dar si covoare si alte articole tesute la razboi. Pentru a afla de la mesterii populari prezenti la acest festival cit mai multe despre activitatea lor am stat de vorba cu citiva dintre ei. Ce produse au prezentat, din ce material si cit interes mai prezinta produsele lor puteti citi in rindurile urmatoare:
Tudorita Lupascu, mester popular, Nereju
"Prezint la acest festival masti traditionale din zona Nereju si alte articole din lemn. Mastile sint confectionate de sotul meu. Mostenesc de la tata arta de a lucra lemnul, o transmit mai departe fetitei mele si in acelasi timp lucram si cu elevii la scoala. In cadrul Scolii populare de arte din Focsani functioneaza si un atelier la Nereju, unde invatam copiii aceasta meserie. Ei sint interesati de ceea ce ii invatam noi, chiar avem si olimpici printre ei. La Sibiu au cistigat trei locuri I si un loc II. La acest festival vin de la prima editie. Noi mergem prin toata tara, dar si in strainatate, in India, Iordania, Belgia, Austria, Franta, Italia. Tot mai bine au fost primite articolele noastre in tara. In Bucuresti, Sibiu, Timisoara avem parca mai mare succes decit aici, la noi in judet. De la tata, Pavel Cama, am mostenit aceasta arta de a lucra lemnul. El este un mester de altfel cunoscut si foarte priceput: de la a face cui din lemn si pina la a ridica o casa."
Gheorghe Timiras, 58 ani, mester popular, Focsani
"Eu sint maistru la Scoala populara de arte si meserii din oras si lucrez metalul. Eu invat elevii din Cimpineanca arta de a lucra metalul si am aici chiar produse facute de ei. Elevii vin in numar mare la aceste cursuri, dar venirea lor este ca un val, pentru ca uneori sint putini. Eu ii intreb cind vin la selectie cu ce s-au ocupat parintii lor, deoarece este necesara o anumita mostenire. Aici la festival am venit prima data, fiind trimis de scoala unde lucrez. Prezint doar citeva produse, deoarece marea parte o pastrez pentru luna decembrie cind va fi o expozitie nationala, ocazie cu care vor fi premiate anumite lucrari si nu vreau sa pierd premiul cel mare chiar acasa. Eu am in intentie sa formez o breasla in aceasta meserie, pentru ca s-a discutat la un anumit moment statutul mesterului popular, numai ca la nivelul ministerului nu prea se intelege acest lucru."
Nuta Jinga, 39 ani, Vintileasca
"Eu lucrez la razboi diverse produse de mic copil. Am invatat de la mama primii pasi in aceasta meserie, apoi am invatat mai multe secrete de la alte persoane care minuiau mult mai bine razboiul. Cind mama iesea la diverse alte treburi prin curte, ii luam locul pe furis si incercam sa tes ceva. Copiilor mei am incercat sa le transmit cite ceva, dar ei au dorit o meserie care sa le asigure un trai mai bun si mai sigur. Doar fetita cea mica pare intr-adevar interesata de tesut la razboi. Aceasta meserie nu este cautata si nu ofera un venit sigur. La festival am lipsit intr-un singur an pina acum."
Nucu Benta, Falticeni, jud. Suceava
"Eu lucrez lemnul de 10 ani impreuna cu fratele meu. Am invatat tainele acestui mestesug de la un prieten. Nu este o traditie din familie. Lucram mai mult mobilier din lemn, pe linga diverse masti, linguri artizanale si altele. Pina acum cistigul este satisfacator. Am lucrat foarte multe articole pentru niste pensiuni din zona Moldovei. Mergem si la alte festivaluri, tirguri din tara. Aici este pentru a doua oara cind venim. In strainatate este mai dificil sa ajungem din cauza costului ridicat al deplasarii. Folosim lemn din stejar, il tratam numai cu uleiuri speciale, nu cu lac."
Mircea Craciun, 53 ani, mester popular, Bucuresti
"Eu sint mester bijutier argintar din Bucuresti si vin aici cu costume traditionale romani, care se purtau acum 80 - 100 de ani. Cele care sint aici sint de la bunicii mei si sint unicate, fiind lucrate manual. Tiganii nu aveau bani pentru croitorese asa ca-si lucrau singuri. Ma ocup si cu repararea unor obiecte populare, bijuterii, dar folosind unelte rudimentare. Mostenesc aceasta meserie de la bunici si parinti. Nu transmit copiilor mei si nici nepoteilor, deoarece este o meserie pe cale de disparitie si ei doresc sa faca altceva in viata. Sa invete la scoli pentru a urma ceva mai deosebit. Particip la tirguri nationale si internationale. Acolo unde te duci pentru prima data ai cel mai mult succes. In Germania am prezentat cel mai mare interes."
Sondaj realizat de Ramona NICOLAE
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Seszarea cititorului ZdV:Am găsit astăzi(n.r. duminică 5 mai 2024) în jurul orei 18:30 o cheie în parc la teatru( n.r. în Focșani)
De același autor
