Am iubit-o, o iubesc, nu am avut si nu am de gind s-o omor
"Nimeni si nimic nu ma va determina sa renunt la dragostea si iubirea pura si adevarata care i-o port sotiei mele Gabriela Cornelia Ciocirlan. In anul 1999 ma aflam undeva intr-o lume trista, plina de chin si de amar, cum ar fi inchisoarea, cind, dintr-un anunt matrimonial dat de sotia mea, am raspuns si am comunicat astfel in scris timp de trei ani. Ne-am povestit aproximativ 90% din viata noastra, trecutul nostru. In anul 2002, 14 august, zi in care m-am eliberat, in prima ora dupa ce am iesit din inchisoare am discutat telefonic, eram nerabdator sa o vad, sa o cunosc, sa o imbratisez si s-o sarut. Dar, fratii mei, parintii si cei apropiati m-au impiedicat timp de sase zile sa ajung la ea pentru a sta alaturi de ei si astfel am ajuns mai tirziu la ea in Galati, pe data de 20 august 2002. Sotia mea, Cornelia, ma astepta in fata blocului unde locuia cu parintii ei. Am coborit din masina timid. «Tu esti Cornelia?» am intrebat-o. «Da!» a raspuns ea. Am imbratisat-o si am pupat-o. «Ma placi?, eu te plac!» i-am spus. Raspunsul ei a fost «da!». Pina la intilnire ne cunosteam doar din fotografii si din scrisori. Cornelia, sotia mea, stia destul de bine viata mea, ca nu am avut un trecut atit de stralucit, asa cum nici ea nu l-a avut si cu sau fara defecte ne-am acceptat asa cum am fost. In primele 24 de ore de la intilnirea noastra la Galati, au avut loc intimitatile de dragoste, dupa care la 21 august, a doua zi de la intilnire, am venit la Focsani in casa parintilor mei.
"Copilul imi spunea deja taticule"
In prima saptamina, sotia mea mi-a vazut bogatia sau saracia, a hotarit sa plece la Galati in cea de-a doua saptamina si a venit inapoi cu fiul ei Ady, la Focsani. Eram foarte necajit, urma sa-l dau pe Ady la scoala in clasa I, am vindut un ceas suflat cu aur, hainele dupa mine si am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fie bine. Bine pentru sotia mea si fiul Ady, pentru ca el sa mearga la scoala. Iar acest copil imi spunea deja taticule, ma simteam bine si eram deja o familie. Ceea ce urmeaza pentru mine este un calvar din cauza soacrei mele. Incepind cu data de 15 septembrie 2002, zi in care l-am dat pe fiul nostru Ady la scoala, soacra mea, Lenuta, in scris si telefonic a inceput cu tot felul de etichetari, facindu-ma tigan, sarac, puscarias si tot ce se putea spune mai rau despre mine. Tot timpul m-a marginalizat, iar pe sotia mea o zapacea fizic si mental pina cind ne-a determinat sa ajungem la diferite discutii si certuri in familie. Intr-un final, sotia mea a hotarit dupa doua - trei luni sa-l duca pe Ady la scoala in Galati din cerinta mamei ei Lenuta, si astfel am fost despartiti aproximativ doua - trei luni. Apoi, sotia mea Cornelia a revenit la domiciliul unde locuiam cu acte in regula. Am considerat astfel ca, treptat, spiritele se calmeaza si intr-un final totul va fi bine din partea soacrei (poama acra), dar sub nici o forma nu a cedat si, cind ne-a fost mai bine ne-a facut mai rau.
"Nu m-a interesat trecutul sotiei mele"
Ori de cite ori am mers la Galati in vizita insotit de sotie, soacra mea a trebuit sa discute tot felul de probleme legate de trecutul sotiei mele, cu privire la fostul concubin Viorel P., de care a fost violata si cu care a facut un copil din forta majora sau fara control. Eu nu stiu cine-i Maricica, Zina, Pana sau Viorel si putin imi pasa de ei, practic nu m-a interesat trecutul sotiei mele, bun sau rau, m-a interesat doar prezentul si viitorul, pentru ca o iubesc, am ginduri bune pentru ea si restul vietii vreau sa mi-l petrec alaturi de ea, pina cind pamintul ne va desparti. Cu toate cele aratate mai sus, in ciuda tuturor necazurilor prin care am trecut, am tinut piept tuturor si dupa trei ani de concubinaj (cu sotia mea) ne-am casatorit legitim. Am stabilit-o pe sotia mea cu mutatie, nume, serviciu si tot ce este mai bun pentru noi si societatea in care traim. Timp de trei ani si sase luni sotia mea nu a avut serviciu. Din cinci ani de convietuire a trait din pensia mea, din alimentele ajutorului social, din bani primiti de la fratii mei din strainatate (valuta).
"Ea mi-a vrut binele cu orice pret"
Acum, cind dupa multa straduinta ca totul sa fie bine, cind cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al meu si al sotiei mele ne-am realizat si cit de cit am ajuns la lumina si sintem in rindul omului pentru societatea noastra, alti rau-facatori apar pe «ecran» si arunca cu praf in noi. Cauta sa ne destrame casnicia si tot ce am facut frumos pentru noi si societatea in care traim, sa raminem cu rani adinci in suflet. Nu-mi pot explica cum sotia mea s-a lasat usor influentata, a ajuns la OTV cu minciuni si a dat la ziar aceleasi minciuni pe care eu le contest. Nu vreau sa ma disculp, nu vreau sa fiu cheie de biserica sau icoana, unde am gresit am recunoscut si recunosc, dar nici in felul acesta. Eu cunosc dictia si gindurile sotiei mele. Ea mi-a vrut binele cu orice pret, a vrut sa ma determine sa ma las de viciul alcoolului (sa nu mai consum niciodata) pentru a-mi proteja sanatatea (dar a si gresit). Sint constient, ii este rusine si este cu moralul la pamint, din influenta subconstientul o duce pe cai gresite si unii rau-facatori se bucura si se folosesc de activitati in serviciu care duc la avantaje.
Te iubesc, sotia mea, te rog sa ma ierti, vreau sa fim din nou impreuna.
Ciocirlan Vasile, Un cetatean care-si iubeste sotia si familia
