Seceta si inconstienta
Florin Budescu`
In presa au existat doua curente: unul - in publicatiile cu renume indoielnic s-au scris o multime de lucruri adevarate, ambalate in hirtie proasta de ziar ieftin, "la scandal". De exemplu, ca se topesc calotele glaciare. Ca verile racoroase sint doar un preambul la incalzirea globala, care este, la rindul sau, un preambul la o noua era glaciara. Ca disparitia sau subtierea stratului de ozon din atmosfera planetei duce la marirea expunerii acesteia la radiatiile solare toxice si ca, astfel, soarele nostru va deveni mult mai puternic si letal; al doilea - ca variatiile climatice sint normale si astfel de lucruri s-au mai petrecut in istoria recenta. Ca aceia care sustin contrariul sint asa-numitii "milenaristi", care au o viziune catastrofista asupra viitorului omenirii. Ca aceia care sustin astfel de lucruri nu fac decit sa alimenteze spaimele, care pot duce la criza si haos.
Primii nu au avut credibilitate, pentru ca publicatiile lor erau dedicate scandalului, si au dezinformat indirect, pentru ca au lansat teme credibile in oficine de presa greu credibile. Cei din urma au avut credibilitate si, cu morga si stil, au dezinformat mintind.
Inca de acum 20 de ani, din 1987, meteorologii au prevazut si, ulterior, constatat trendul dramatic al desertizarii zonei de clima temperata a planetei. Ei au spus ca in aceasta zona, la sud si la nord de paralelele 45 din emisferele nordica si sudica, va ploua, progresiv, mult mai putin, ceea ce va duce la o desertizare dramatica.
Zona de clima temperata este exact cea in care s-a dezvoltat civilizatia de tip occidental, din care facem parte. Aici sunt grupate cele mai importante grinare ale lumii. Exista state care, constiente de pericolul desertizarii sau pur si simplu din alte considerente economice, si-au pus la punct sisteme de canale si irigatii. Astfel stau lucrurile cu Spania, nordul prosper al Italiei, Franta, Austria sau Germania. Unele dintre aceste state folosesc preponderent metoda de irigare de tip american: sursa de apa de conducta in instalatie de irigare mobila, care se muta, pe cimpul agricol, acolo unde ai nevoie de apa. Problema este ca, daca penuria de apa va continua, apa de conducta va deveni mai scumpa. Atunci, unele dintre aceste state pot intra in criza, pentru ca nu toate pot folosi apa din pinza freatica. Aceasta este contaminata cu azotati si azotiti, dupa perioada anilor \'60-\'70, cind s-a practicat agricultura intensiva, pe baza de ingrasaminte chimice. Purificarea acestei ape este extrem de costisitoare.
Romania are o mica parte dintre suprafetele agricole irigate, acolo unde sunt mari exploatatii agricole, de tip occidental, facute de oameni de afaceri, care folosesc tot sistemul american. Vechile instalatii, bazate pe pompe sub presiune, care ridicau apa din Dunare si din afluentii acesteia pe Cimpia Baraganului, au fost descompletate de mult, prin furtul componentelor, dintre care la mare pret au fost tevile de cupru. Pompele sunt folosite acum, daca mai sunt functionale, pe post de hidrofoare, prin curtile celor mai isteti dintre localnici.
Daca te uiti la imaginea sudului Romaniei, pe Google Maps, versiunea "Satellite", constati ca majoritatea suprafetelor sint brune: Dobrogea, sudul Moldovei, Cimpia Baraganului si sudul Olteniei sint in curs de desertificare. Imaginile din satelit nu sunt de anul acesta, ci de acum doi sau trei ani. In prezent probabil ca situatia este si mai grava. Comparativ, situata mai la sud, Bulgaria este mult mai "verde", si nu numai aceasta, ci intreaga Peninsula Balcanica.
Realitatea este ca trebuia sa prevedem de mult timp ce se intimpla si sa luam masuri corespunzatoare. Ce trebuia facut? Produsul care a devenit mai rar si despre care se vorbeste intens in aceasta perioada este apa. Seceta aduce cu sine seceta. Daca am fi avut acum surse de apa pentru irigatii in zonele supuse desertizarii, am fi avut si precipitatii. Nu multe, dar ar fi existat. Nu avem, iar seceta aduce cu sine seceta.
Pe de alta parte, ar trebui sa ne preocupe mai mult ecologia, in general. Intreaga dezvoltare a Romaniei, bazata pe defrisari masive in Muntenia, in primul rind, acolo unde anterior existasera Codrii Vlasiei, a dus la aceasta situatie. Singura solutie pentru a iesi din cria, in 10-20 de ani, este reimpadurirea unor suprafete consistente si irigarea altor suprafete, cele cu pamint bun, alese conform unei strategii coerente, puse la punct de ecologi, economisti specialisti in economie agrara si strategi economici. Daca nu procedam acum astfel, in zece ani vom avea deja mari probleme cu apa inclusiv in Capitala. In loc sa ne facem ca nu se intimpla nimic si sa organizam dezbateri sterile, mai bine trecem la actiune repede si organizat. Teoretic, daca ai un desert, sub el exista o pinza freatica si este doar o chestiune de tehnologie sa aduci apa la suprafata. Sub sudul Romaniei sunt ape freatice curate care pot fi aduse la suprafata - cu investitii judicioase - si pot fi folosite intru manipularea ecologica, pentru transformarea Baraganului in ceea ce ar trebui sa fie.
