Disponibilitate pentru deadline
Se spune ca ai de ales. Poate. Uneori. Depinde de circumstante. De ambitie. De succesiune la avere. De numele pe care l-ai mostenit. Depinde ce visezi si cit reusesti sa pui in aplicare. De cit de mult iti impui sa ramii omul, de care lumea sa-si aduca aminte, si nu de ultimul tip de masina sau motor cu care te falesti. E imposibil, tinar fiind, sa nu-ti doresti performante, asa ca iti asumi tot ce vine "la pachet cu". Doar te-ai saturat sa imprumuti, sa-ti platesti datoriile pe... datorie, sa fii la cheremul celui care are, sa nu-ti schimbi garderoba ani la rind, sa fii ultimul pe statul de plata. Asa ca, iesi la vinatoare de joburi, mai ceva ca la vinatoare de Feti-Frumosi, chiar daca ambele curse sint la fel de periculoase, din care exista sansa sa nu mai iesi intreg. Asa cum "frumuselul" s-ar putea sa nu-ti aprecieze excelentele calitati de comunicare, de a vorbi fluent limba romana si de a avea spirit de echipa, la fel de bine poti sa iesi invins din cursa cu obstacole-capcana pentru o cariera.
Nu exista oferta de job in Romania care sa nu specifice "disponibilitate pentru lucru in conditii de stres si deadline". Poate e o coincidenta, dar roman fiind, "deadline" nu prea ma duce cu gindul la "termen-limita", ci la capatul liniei, la moarte sigura"¦ Nu stiu americanul sau englezul la ce se gindeste. Pe deasupra, nu e de ajuns ca trebuie sa fii capabil sa respecti " fatidicul " termen, dar el nu e doar o conditie, devine si o " strictete " ca sarcina de serviciu ! De parca, ti-ar da mina sa confunzi un " termen-limita " cu iesitul la iarba verde la doi mici si-o bere ! E clar ca, daca se specifica " limita ", e musai, la timp, strict, precis, fara intirziere, fara miscat in front, adica " deadline ". Prea complicat ?!... Nu pentru autorii cerintelor " deadline " !
Cine are disponibilitate pentru stres? Teoretic, toti angajatii. Practic, doar cei care isi doresc cu disperare o slujba bine platita. Si se stie ca ea nu se obtine oricum. Esti impins sa faci pact cu diavolul, din momentul in care aplici cv-ul pentru un job. Chiar daca numarul contracandidatilor tai sint de numarul sutelor si poate ating mia, tu crezi cu convingere ca esti "candidatul ideal". Odata ce la beneficii intra ceva ce tu nu ai acum si poate n-ai avut vreodata - gen salariu atractiv, sporuri la salariul de baza si prime - incepi sa le visezi cu ochii deschisi. Din cind in cind iti doresti si recompense, in loc de "rabdari prajite", nu-i asa? Dupa citiva ani de munca la un patron care uita de existenta ta prin firma, te gindesti ca altul iti va aprecia altfel "disponibilitatea pentru stres". Iar stres e oriunde, doar ca iti imaginezi ca va fi mai bine platit in alta parte. Ce conteaza avertismentul medicilor care declara stresul principala cauza de imbolnavire: da tensiunea peste cap, provoaca tulburari mentale si diabet, favorizeaza aparitia multor boli (de la tuberculoza si psoriazis pina la herpes si zona zoster) si iti mai strica si viata de familie"¦ Ghinionul tau (!) ca te numeri inca printre cele 22 milioane de norocosi, care n-au parasit Romania, o tara care - conform statisticilor de orice fel - inregistreaza record peste record: este poporul cel mai trist, detine primul loc la numarul total de bolnavi de hepatita C, primul loc la rata mortalitatii prin cancer de col uterin, tolereaza cele mai multe fraude pe internet, are cele mai ridicate preturi, cele mai scumpe case, cele mai mici pensii, cele mai "¦ cele mai... prin comparatie cu orice stat european.
"Disponibilitatile" se diversifica de la un job la altul: de perfectionare, de comunicare, de deplasare in tara, de schimb in ture, de lucru in echipa. Dar nici nu-ti pui problema sa nu le ai, avind in vedere ca la capitolul bani stai mai rau de la o zi la alta"¦ si mostenirea care nu mai vine! Teama zilei de miine, de esec, de saracie, te impinge sa ignori riscurile asumarii disponibilitatilor? Cu toate avertismentele, si inclusiv experientele traite pe propria piele, de cele mai multe ori ajungi sa semnezi chiar daca nu esti sigur de avantajele/dezavantajele pe care le presupune un nou contract. Romania nu e tara in care sa-ti permiti sa stai acasa. Nu-ti permiti sa ai o singura slujba. Nu-ti permiti sa ai salariul minim pe economie. Nu-ti permiti sa spui NU. Vrei ca miine sa ai cu ce cumpara o piine, o cafea, doua ridichi si-o ceapa. Si atunci te faci disponibil full-time. Marirea de salariu e oricum o Fata Morgana. Apare si dispare cu fiecare noua lege, ordonanta, intrare in UE"¦ Concediul de odihna este doar pentru "vedete" care se simt ofensate ca le numesti "vedete" si care practica la vedere turism de shopping de la Milano pina in Dubai. Sa pui bani deoparte devine de asemenea un vis din categoria "ce n-ai facut pina la 30 si speri sa faci pina la 40".
Exista o "Raluca Stroescu" in fiecare dintre noi. Si asta ne sperie. Am ignorat-o atit de mult timp, incit acum semnalul de alarma ne-a asurzit si nu ne mai putem preface ca nu-l auzim. O recunosti cind ti se inchid ochii de oboseala in fata calculatorului si iti repeti "inca 5 minute" la fiecare zece minute"¦ Cind te doare stomacul si realizezi ca ultima masa ai luat-o"¦ cind?! O recunosti cind rivnesti (nu 2000 de euro), dar macar cu citeva milioane in plus mai mult decat ai! Cind iti impui reusite proprii, fara sa-si aroge careva drepturi asupra lor! Ca femeie, o moarte cu dosarele in mina te sperie mai rau decit un diagnostic dupa o mamografie. îti doresti sa apuci sa traiesti toate emotiile si evenimentele care ar fi urmat dupa 31: si mamica, si sotie, si bunica si... si...
Daca Raluca poate, va continua altadata si altundeva ceea ce a inceput, noi - restul - ar trebui sa ne fi invatat lectia acum, o data pentru totdeauna. Sa facem altceva cu "disponibilitatile", nu? Oricum din momentul in care ne nastem primim un "deadline". în ultima instanta, care dintre noi sintem mai norocosi: cei respinsi, dar inca in viata sau cei admisi drept "candidati ideali" pentru cel mai tare job?
