Politică

VIDEO Astăzi despre: Simbolul disidenţei anticomuniste din perioada regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu: Doina Cornea - Scrisoare către cei ce n-au încetat să gândească

Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov, România – d. 4 mai 2018, Cluj-Napoca, România) a fost o publicistă și disidentă anticomunistă din România.

Într-o epocă în care compatrioții ei s-au temut să înfrunte nedreptățile regimului comunist, Doina Cornea trimitea scrisori la Europa Liberă, agăța în gardul curții sale afișe pe care scria „sunt de acord cu muncitorii de la Brașov“, răspândea manifeste. A tra dus și distribuit în samizdat în peste 100 de exemplare o carte interzisă de regimul comunist, „Încercarea Labirintului“ de Mircea Eliade.

Pentru că a refuzat să intre în U.T.M. şi mai târziu în P.C.R. cariera universitară i-a fost blocată la gradul de asistent până la pensionarea abuzivă din anul 1983

A devenit oficial opozant al regimului comunist în august 1982. Atunci postul Radio Europa Liberă îi publica primul text critic la adresa realităţilor din România comunistă şi care era intitulat „Scrisoare către cei ce n-au încetat să gândească.” Până în decembrie 1989, Radio Europa Liberă şi alte importante ziare occidentale aveau să publice/difuzeze în jur de 30 de texte ale Doinei Cornea în care era criticat regimul comunist şi Nicolae Ceauşescu.

În 1987 a fost încarcerată timp de o lună pentru că a împărțit manifeste împotriva conducerii României socialiste. În 1990, a făcut parte, timp de o lună, din Consiliul Frontului Salvării Naționale, for de conducere interimară creat după Revoluție. A demisionat la 23 ianuarie 1990 din cauza disensiunilor cu foștii nomenclaturiști comuniști din CFSN.

A fost una din susținătoarele Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, care cerea excluderea din funcțiile publice pentru foștii comuniști și securiști.

S-a solidarizat cu „golanii“ din Piața Universității în primăvara anului 1990 și a susținut că primele alegeri nu au fost libere, întrucât Ion Iliescu nu a era capabil să asigure libertate electorală în 1990. A afirmat că rezultatul acestor alegeri a fost rodul activității Securității FSN-iste.

S-a numărat printre fondatorii Grupului de Dialog Social și ai Alianței Civice. A fost președintele Forului Democratic Antitotalitar din România. A militat pentru unificarea forțelor de dreapta într-opoziție solidă față de FSN.(recorder.ro)

Tatăl ei, Iacob Cornea, era originar din Ileni, județul Făgăraș, iar mama, Maria Cornea (născută Moga), era originară din Apahida.[5]

Doina Cornea a urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj. În anul 1948 a început studiile de franceză și italiană la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.[6]

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”.[7] În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș.[8]

Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[9]

A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[10]

Activitatea după 1989

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). Membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.[11] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.[12]

Volume publicate

Publicistică

    Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)

    Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)

    Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)

    Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)

    Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [13]

Traduceri

    Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)

    Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)

    Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)

    Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)

Premii și distincții

Strada care îi poartă numele din Cluj-Napoca

    A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:

        Premiul „Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989);

        Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989);[14]

        Legiunea de Onoare în grad de Ofițer (Franța, 2000);

        Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).

        Legiunea de Onoare în grad de Comandor (Franța, 2009)

        Din partea Regelui Mihai a primit Crucea Casei Regale a Romaniei în octombrie 2009.

Citiți și:

 Puterea fragilității | Un reper moral în țara care și-a uitat eroii. Un an de la dispariția Doinei Cornea

S-a stins o voce curajoasă a României

Ingratitudine la moartea unui simbol al anticomunismului

Doina Cornea, distinsa cu ordinul Legiunii de Onoare în grad de comandor

---