Viața satului

Opincile lui nea Sandu

Cristi Merchea
2 ian 2018 2190 vizualizări

Mai întâi i-am găsit, la o tarabă din Oborul din Focșani, opincile frumos lucrate. Meșterul nu era lângă ele. Doar câteva brâie, curele și trei perechi de opinci. Dar ce opinci!

Video preluat de pe contul de facebook Soveja

Piele rafinată, bine lucrată și atent vopsită, culori calde, studiate, nu țipătoare sau ceea ce vezi deseori în comerț. Piele de pantofi italieni și mai multe nu. Și-apoi, nu clasicele opinci scofâlcite, sărăcăcioase, ci făcute din două rânduri de piele, una mai închisă la culoare, alta mai deschisă, cu firul cusăturii care ieșea în evidență ca la încălțămintea de clasă. Croiala lor? La fel, atent realizată...

Ce mai, nu mai găsești azi opinci pentru că mai nimeni nu le mai cumpără. Târgurile sunt arhipline cu încălțăminte de cea mai proastă calitate, în cele ma țipătoare culori chinezești, făcături de joasă factură după marile case și inscripționate înselător: Niche, Adilas, Pumma doar pentru păcălirea celor naivi. Iar târgul din Oborul Focșaniului nu face excepție.

Opincile lui nea Sandu, pentru că aveam să aflu ale cui sunt - , erau altceva și se vedea de la o poștă.

L-am căutat în târg, dar nu l-am găsit. Am obținut însă numărul de telefon și, la câteva zile, i-am făcut o vizită la atelier.

La puțini kilometri de Focșani, casa lui nea Sandu e una simplă. Are și asfalt și, deși nu e nici o firmă la poartă, oamenii îl știu cu ce se ocupă.

Atelierul? O cameră de zi cu o mașină de cusut veche, câteva scule de-ale meseriei și alte câteva valuri de piele pe un hol.

- Pielea o aduc de la București, ne spune. E piele românească dar trimisă în Italia, prelucrată și revândută în România. Noi nu mai facem nimic bun.

Și ne povestește cum a început, cum a venit acasă și i-a spus soției că se va apuca de opinci. De-atunci nu a trecut mult și multe opinci, curele, brâie i-au ieșit de pe mâni lui nenea Sandu. Nu oricum, nu orice: cu trudă, atenție și dificultatea unei semiparalizii care-l încetineșe dar nu-l opreșe.

Nu are pe cine să ia pentru că tinerii nu vor nici să muncească, nici să învețe. Așa că face singur cât poate și cum poate.

Opincile sale sunt acum îmbrăcate de românii din Marea Britanie, din Roma sau Germania, la Milano sau în Sicilia...

Sunt obiecte ale unui #artizanat care a dispărut și pe care nimeni nu vrea să-l mai producă, dar care, încet-încet va pieri așa cum au pierit multe meserii și lucruri frumoase făcute cu măiestrie.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.