Opincile lui nea Sandu
Mai întâi i-am găsit, la o tarabă din Oborul din Focșani, opincile frumos lucrate. Meșterul nu era lângă ele. Doar câteva brâie, curele și trei perechi de opinci. Dar ce opinci!
Video preluat de pe contul de facebook Soveja
Piele rafinată, bine lucrată și atent vopsită, culori calde, studiate, nu țipătoare sau ceea ce vezi deseori în comerț. Piele de pantofi italieni și mai multe nu. Și-apoi, nu clasicele opinci scofâlcite, sărăcăcioase, ci făcute din două rânduri de piele, una mai închisă la culoare, alta mai deschisă, cu firul cusăturii care ieșea în evidență ca la încălțămintea de clasă. Croiala lor? La fel, atent realizată...
Ce mai, nu mai găsești azi opinci pentru că mai nimeni nu le mai cumpără. Târgurile sunt arhipline cu încălțăminte de cea mai proastă calitate, în cele ma țipătoare culori chinezești, făcături de joasă factură după marile case și inscripționate înselător: Niche, Adilas, Pumma doar pentru păcălirea celor naivi. Iar târgul din Oborul Focșaniului nu face excepție.
Opincile lui nea Sandu, pentru că aveam să aflu ale cui sunt - , erau altceva și se vedea de la o poștă.
L-am căutat în târg, dar nu l-am găsit. Am obținut însă numărul de telefon și, la câteva zile, i-am făcut o vizită la atelier.
La puțini kilometri de Focșani, casa lui nea Sandu e una simplă. Are și asfalt și, deși nu e nici o firmă la poartă, oamenii îl știu cu ce se ocupă.
Atelierul? O cameră de zi cu o mașină de cusut veche, câteva scule de-ale meseriei și alte câteva valuri de piele pe un hol.
- Pielea o aduc de la București, ne spune. E piele românească dar trimisă în Italia, prelucrată și revândută în România. Noi nu mai facem nimic bun.
Și ne povestește cum a început, cum a venit acasă și i-a spus soției că se va apuca de opinci. De-atunci nu a trecut mult și multe opinci, curele, brâie i-au ieșit de pe mâni lui nenea Sandu. Nu oricum, nu orice: cu trudă, atenție și dificultatea unei semiparalizii care-l încetineșe dar nu-l opreșe.
Nu are pe cine să ia pentru că tinerii nu vor nici să muncească, nici să învețe. Așa că face singur cât poate și cum poate.
Opincile sale sunt acum îmbrăcate de românii din Marea Britanie, din Roma sau Germania, la Milano sau în Sicilia...
Sunt obiecte ale unui #artizanat care a dispărut și pe care nimeni nu vrea să-l mai producă, dar care, încet-încet va pieri așa cum au pierit multe meserii și lucruri frumoase făcute cu măiestrie.
