Ultima oră

Bahnă, “Terentele putnenilor” - haiducul care împărţea dreptatea cu arma în mînă

în urmă cu mai bine de opt decenii numele Bahnă producea mulţi fiori în vechiul judeţ Putna, mai ales boierilor, care erau adesea jefuiţi în numele celor mulţi u haiducul putnean jefuia la drumul mare, dar avea un oarecare simţ al dreptăţii, gura lumii spunînd că niciodată nu lua de la cei săraci u după mai mulţi ani în care s-a aflat în afara legii, una dintre fostele iubite l-a trădat, anunţînd autorităţile care îi va fi următorul pas u mîndru, Bahnă ar fi spus că nu vrea să fie “mîncat” şi s-a sinucis u povestea sa este una actuală, într-o vreme în care romanii tînjesc după un haiduc care să le facă dreptate cu arma în mînă celor necăjiţi

Cu bune şi cu rele meleagurile putnene sînt încărcate de istorie. Dispărutul judeţ Putna, care a fost absorbit de Vrancea din vrerea comuniştilor, păstrează cumva amintirea lui Constantin Bahnă, un personaj de poveste, un om aflat în afara legii, de care se mai vorbeşte şi acum cu admiraţie în satele de pe valea Putnei. Originar din Herăstrău (azi Nistoreşti n.r.), fiu de ţăran, Bahnă era tipul de om căruia nu îi plăcea să se supună normelor sociale, dimpotrivă, se născuse parcă pentru a le încălca. Asemănător în multe privinţe cu vestitul lipovean Terente din Balta Brăilei, nelegiutul putnean a făcut vîlvă la începutul anilor 1920, dar din varii motive nu a ajuns atît de popular ca “omologul” său. Extrem de multe informaţii despre acest personaj de legendă se găsesc în depozitele Serviciului Judeţean Vrancea al Arhivelor Naţionale, unde în cele cîteva mii de file strînse de autorităţile vremii aflăm detalii picante şi intime despre un erou negativ, neliniştit, poate nefericit, dar resemnat cu soarta sa aidoma ciobanului din Mioriţa. Iar povestea sa poate fi actuală, mai ales în contextual protestelor romanilor, care se declară scrîbiţi de clasa politică şi, poate, aşteaptă un justiţiar, un haiduc, să împartă dreptatea. „Considerat de unii un justiţiar, de alţii un tîlhar, haiducul Constantin Bahnă rămîne o legendă a Moldovei poate prea puţin cunoscută românilor. Proscris sau erou, nelegiutul Bahnă reprezintă tiparul din ce în ce mai rar al românului îndrăzneţ, dar demn, nesupus regulilor, capabil de isprăvi greu de închipuit. În ciuda reprobabilelor sale fapte, acesta rămîne un simbol al unui neam pentru care contestarea unor reguli impuse cu forţa era un fel de existenţă, o modalitate de rezistenţă şi o cale de supravieţuire”, ne-a spus arhivistul Florin Dîrdală.
Nistoreştiul şi-a legat definitiv numele de Bahnă
Legenda acestuia începe cu toamna lui 1918, adică de pe timpul ocupaţiei inamice, cînd judeţul Putna şi judeţele limitrofe Trei Scaune, Rîmnicu Sărat , Buzău şi chiar judeţul Neamţ au fost sub teroarea vestitei bande de tîlhari care acţiona sub conducerea lui Bahnă şi care nu a putut fi nimicită decît odată cu sfîrşitul destul de tragic, al şefului în luna septembrie 1923. Fiind dezertor în timpul Primului Război Mondial, ca mulţi alţii de felul lui, a fost nevoit să apuce calea haiduciei cu atît mai mult cu cît autorităţile militare ale vremii doreau să îi prindă pe toţi cei care au părăsit frontul de luptă. Nu a durat mult pînă ce s-a asociat cu alţi tineri dezertori cu care a început să se dedea la tot felul de fapte „neortodoxe”. Debutul în fărădelegi a fost timid dat fiind lipsa de experienţă, dar aceasta a venit în scurtă vreme astfel încît Bahnă îşi va lua „titlul” de căpitan de haiduci. Populaţia putneană de la munte a ajuns să fie terorizată de acţiunile tîlharilor, astfel încît de voie de nevoie mulţi bărbaţi i-au devenit complici în vreme ce femeile i-au devenit… amante. Mulţi dintre oamenii acelor timpuri l-au găzduit în repetate rînduri, ocazie cu care au avut numai de cîştigat.
Bahnă trece la jafuri mult mai mari
Seria fărădelegilor a început în primăvara lui 1919 în casa unui sătean din comuna Paltin şi, în timpul întregului an, au urmat cîteva zeci de mici furturi care s-au încheiat în iarna lui 1919-1920, cînd banditul s-a adăpostit în casa unui complice şi a avut legături cu concubina lui. În primăvara lui 1920, Bahnă a reînceput operaţiunile care în fond nu erau decît furturi de vite, haine, caş, brînză, cai. Nu de puţine ori s-a luptat cu poterele trimise după el şi banda sa, haiducul făcînd adeseori victime în rîndul acestora. Grupul de nelegiuţi s-a refugiat o perioadă în Transilvania, iar în iarna 1920-1921 s-a adăpostit din nou în localitatea Spulber. Se pare că ascunzătoarea era o peşteră din munte. Din primăvara lui 1921, Bahnă trece la jafuri mult mai mari, atacîndu-i pe lucrătorii şi funcţionarii forestieri şi furîndu-le salariile. În iarna 1922-1923, pe cînd erau din nou căutaţi de poteră, Bahnă şi ai lui au reuşit să fugă din munţii Vrancei cu ajutorul unei iubite. Banda s-a deplasat în căruţe acoperite cu paie pînă în satul Arva din comuna Broşteni,unde a locuit cu această femeie, culmea, chiar în aceeaşi curte cu şeful local al postului de jandarmi. „Ambiţios, Bahnă şi ceata lui au ieşit şi în această zonă la jafuri, ceea ce i-a determinat pe jandarmi să se localizeze pe noua lui arie de acţiune. Acum banditul putnean începe să facă greşeli foarte mari şi omoară, total inutil, în comuna Andreiaşu, un jandarm, îl pedepseşte pe un membru al bandei pentru indisciplină şi în felul acesta îl determină pe altul să fugă. Cei doi foşti tovaraşi sînt prinşi şi dezvăluie sub tortură toate legăturile lui Bahnă cu populaţia care-l adăpostea şi, mai mult decît atît, o iubită geloasă anunţă că haiducul îşi va vizita la începutul lunii septembrie a anului 1923 o nouă cucerire din zona Paltin”, ne-a mai spus Florin Dîrdală. Jandarmii organizează o pîndă îndelungată şi îl prind în capcană, iar Bahnă mîndru se sinucide.
Urmaşii lui Bahnă spun că acesta „nu fura din traista săracilor”
O urmaşă de-a lui Bahnă ne-a spus că haiducul şi cei doi tovarăşi ai săi nu s-au îmbogăţit de pe urma tîlhăriilor. „Ei au fost mulţi fraţi la familie, Bahnă fiind unul dintre cei mai mari copii. Se spune că a haiducit undeva la vreo 7 ani. Era cunoscut faptul că nu îi plăcea ca autorităţile să stea de vorbă cu părinţii lui pentru a le spune pe unde umblă. Primarul acelor timpuri nu i-a dat crezare şi s-a interesat la ai lui de el. Supărat, Bahnă s-a dus într-o noapte la primar, a intrat în casă şi a vrut să îl omoare, dar i s-a făcut milă de el pentru că acesta dormea cu cei doi băieţi ai lui, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte. O fi şi omorît, dar la noi în sat chiar nu se lua de nimeni, din ce ni s-a spus din bătrîni. Ni s-a zis că lua de la bogaţi şi dădea la săraci. De altfel, nimeni nu s-a îmbogăţit de pe urma tîlhăriilor. După ce a fost trădat de o fată, acesta s-a sinucis spunînd că nu vrea să fie mîncat de autorităţi”, ne-a povestit Anastasia Bratie din Herăstrău, rudă îndepărtată cu haiducul Bahnă, văzut şi acum ca un fel de erou al comunităţii. Anul acesta s-au împlinit 88 de ani de la moartea sa, dar nu e genul de personaj pe care să îl comemorezi, cu toate că personajele justiţiare aflate în acţiunile lor undeva la limita legii, sau chiar în afara ei, au mare trecere la popor. A trecut prea mult timp de cînd Bahnă făcea legea în munţii Vrancei şi nu numai, astfel încît mistificarea acestuia nu este exclusă, cu atît mai mult cu cît stocarea informaţiei nu era atît de variată ca în prezent, dar cert este că acest personaj pozitiv sau negativ a rămas fidel propriilor principii pînă în ultima clipă. Măcar pentru asta şi tot este un model. (Sorin TUDOSE)

---