VIDEO!!!!Prin tranşeele în care se băteau romanii cu ruşii cotcodăcesc acum găinile
Imediat după Războiul de Independenţă din 1877 în Vrancea, pe traseul Focşani -Galaţi, s-a construti cea mai puternică linie de apărare. Cazematele au fost ridicate prin munca la lopată a zeci şi sute de oameni din zonă, dar şi militari. Linia de apărare a fost ridicată pentru a face faţă unui atac rusesc, ştiindu-se că în Primul Război Mondial exista o tensiune între Romania şi “marele vecin” de la est. După ce a fost folosită cu succes în cele două războaie, linia fortificată a fost distrusă de ruşi în Al Doilea Război Mondial. Timpul a trecut, iar buncărele istorice au fost lăsate de izbelişte. În comuna Vînători sînt zeci de astfel de vestigii părăsite. După 1990 au fost retrocedate pămînturile şi, odată cu ele, oamenii s-au împroprietărit cu aceste cazemate militare. Cele mai multe sînt în curţile oamenilor. Întrebînd în comună din om în om unde sînt aceste buncăre, am ajuns la un anume Dan Curea, care ne-a invitat zilele trecute să ne arate “faimosul” buncăr. De cum am trecut de poarta care dă în spatele casei, se înalţă un bloc de piatră cu o intrare în centru, din cazemată tot ieşeau găini, iar omul ne răspunde. “Adăpostesc păsările în ea, n-am la ce să folosesc această cazemată şi dacă tot s-a nimerit aici, e bună pentru găini”, ne spune el amuzat. Îl întrebăm, în glumă, cum sînt ouăle şi, foarte serios, ne spune că ies bune pentru că acolo în interior, în cazemată, este cald.
Nimeni nu mai ştie de cine sînt făcute cazematele
Cei care locuiesc în comuna Vînători nu prea cunosc cine a construit această linie de apărare folosită în Primul Război Mondial. Tot ce ştiu este că aceste cazemate sînt în curtea lor. Unii au încercat să spargă betonul, dar, cum peretele are în diametru un metru, nu au reuşit. “I-am dat o utilitate, am pus lemne pe ea, altceva ce să facem? Am încercat să spargem acest beton, da de unde! Cînd dai cu ciocanul ies scîntei din beton, e de pe timpuri”, ne spune un bătrîn care are ocupată toată curtea de “monolitul” de beton. “Cazematele sînt făcute de nemţi în Primul Război Mondial, multe s-au mai dărîmat, nu le-a consolidat nimeni. Dacă oi avea bani, poate voi face un beci mai rustic aici”, ne spune un alt cetăţean care are un ditamai buncărul în fundul curţii. Acesta ne-a mai povestit că după Al Doilea Război Mondial, cînd au fost distruse de ruşi, au venit militarii şi au luat tot metalul din această linie de fortificaţie Focşani-Galaţi. Istoricii spun că linia de apărare se întinde pe cîţiva kilometri între Focşani şi Galaţi şi a fost construită de romani sub domnia Regelui Carol I. “Am înţeles că este într-o situaţie deplorabilă şi nu mă tem să folosesc termenul pentru că aceasta este realitatea. Regret că nu ştim să valorificăm ce avem pe teritoriul judeţului şi în extenso pe teritoriul ţării ca puncte de atracţie chiar turistică”, ne-a spus cu supărare şi profesorul de istorie Carmen Atarcicov de la Colegiul “Unirea” Focşani. Cei de la Muzeul Vrancei pregătesc un material amplu despre această linie de fortificaţie romanească, după cum ne-a declarat directorul instituţiei, prof. Horia Dumitrescu. (Aurelian IVAN)
Proiect strategic
Potrivit istoricilor, fortificarea zonei Focşani – Galaţi a fost o prioritate pentru conducerea Armatei încă de la 1887. Se dorea consolidarea apărării teritoriului naţional în faţa unei eventuale agresiuni, ca urmare a războiului de independenţă din 1877. “Construcţia propriu-zisă a început în 1888 şi s-a terminat în 1893, costul total fiind, potrivit istoricilor militari, de 26.422.640 de lei, mai mult de jumătate din bugetul cheltuielilor Ministerului de Război pe acel an. Practic, cele trei fronturi întărite, Focşani, Nămoloasa şi Galaţi, avînd o densitate de 6,7 guri de foc pe kilometru de front, erau dispuse în adîncime pe trei linii de apărare. Frontul Focşani constă în 15 grupuri de baterii cuirasate şi o întărire izolată, care se dezvolta pe un arc de cerc de 26 kilometri, avînd oraşul Focşani drept centru. Depărtarea maximă de oraş a frontului era de 7 kilometri la flancul stîng. Frontul Nămoloasa, a cărui lungime era de 12,5 kilometri, constituia "capul de pod" pe malul stîng al Siretului şi avea menirea de a apăra podurile de la Lungoci, Fundeni şi Nămoloasa, potrivit specialiştilor. Acest lucru permitea Armatei Romane să opereze pe ambele maluri ale Siretului. Frontul era format din 8 grupe de baterii cuirasate aşezate pe două linii concentrice”, se arată într-un material publicat în www.jurnalul.ro. La începutul anului 1914, în regiunea Focşani – Nămoloasa – Galaţi se găseau 676 de tunuri, obuziere şi mortiere. În februarie 1915, la fortificaţii se găseau 7.033 militari. În timpul Primului Război Mondial, aceste fortificaţii au fost inutile. Dar ele au fost reconsiderate de conducerea Armatei după începerea celui de-al doilea război mondial. Iată cum descrie generalul Constantin Pantazi, în lucrarea"Cu mareşalul pînă la moarte" (Ed. Publiferom), linia Focşani – Nămoloasa - Adjud: "Era fortificată în beton, realizîndu-se o poziţie de rezistenţă cu liniile clasice de apărare reieşite din experienţă războiului. Existau trei linii betonate: linia principală de rezistenţă, linia de dublare şi linia redutelor. Fortificaţiile acestor poziţii fuseseră completate printr-o linie înaintată de "tabruk"-uri, pe linia de contact, şi organizaţiuni în adîncime pe 60 de kilometri. Poziţia era barată de şanţuri anticar, toate cazematele fuseseră întărite prin acoperire cu un strat gros de pămînt şi camuflate în teren. Desigur, era o poziţie foarte tare, care prezenta totuşi un singur dezavantaj: avea spatele descoperit". După întoarcerea armelor din 1944, fortificaţiile s-au dovedit din nou inutile.
