„Te iubesc, nu ştiu ce aş face fără tine”
Centrul de zi Dănuţ din comuna Broşteni, deschis în memoria tanărului Dănuţ Norocea, este dovada vie a faptului că faptele bune sunt o formă specială de terapie, de inspiraţie divină. Oameni generoşi, părintele Dorel Norocea şi soţia lui, preoteasa Elisaveta, profesoară şi psiholog, au făcut mult bine comunităţii pe care o slujesc de aproape trei decenii. Ei sunt cei care, acum şapte ani, după ce şi-au pierdut unicul fiu într-o tragedie fără margini, şi-au deschis larg braţele pentru copiii necăjiţi ai satului şi au decis să investească timpul şi banii în educarea şi sprijinirea lor, aşa cum ar fi făcut cu propiul copil. Peste 50 de copii primesc educaţie la centrul deschis pe langă Parohia “Sfantul Gheorghe” din Pituluşa, într-o adevărată “şcoală după şcoală”, o formă alternativă de educaţie la care copiii au acces inclusiv în timpul vacanţelor, cand şcolile de stat sunt închise. Se dedică binelui comunităţii, iar mulţumirea vine din zecile de îmbrăţişări şi zambete pe care le primesc. De undeva de sus, truda lor în slujba micilor creştini este supravegheată de Dănuţ, elev eminent al Colegiului Cuza, care a sfarşit brusc, într-o zi de septembrie, la nici 16 ani. Îndureraţi, părinţii îndoliaţi au urmat pildele biblice, iar casa pe care o înălţau pentru Dănuţ a devenit cămin pentru înălţarea copiilor Pituluşei.
Foto: “Doamne, care este drumul pentru mine?”, s-a întrebat această mamă sfaşiată de durere atunci cand Dănuţ a urcat la cer. Iar acum, după şapte ani, este mamă de suflet, nană şi profesoară pentru 51 de copii.
Foto: Pisania oamenilor buni de la Centrul de zi Dănuţ
Misiunea familiei unui preot
Părintele Dorel, un om bland, discret, săritor la nevoie şi foarte harnic, care are pentru fiecare o vorbă bună, a venit în satul Pituluşa în 1985, cand a fost ridicat la treapta preoţiei. În cei 28 de ani de păstorire a credincioşilor din sat, a fost mult încercat dar a mers mai departe şi este azi omul pe care se sprijină întreaga comunitate. Soţia sa, Elisaveta, a fost de-a lungul acestor ani model de mamă, de soţie şi de preoteasă. “Doamna preoteasă”, cum îi spun localnicii, a fost mereu implicată, perseverentă, hotărată şi peste toate a fost dăruită cu un zambet cald şi o expresie duioasă, care au lipici la copii. După ce şi-a pierdut şi cel de-al doilea copil, a încercat să caute un alt sens al vieţii. Şi a găsit cui să ofere dragostea sa de mamă după ce a vărsat rauri de lacrimi şi după ce a lansat o campanie prin care cerea închisoare pe viaţă pentru criminalii de copii. Iubeşte-ţi aproapele, vorbele Mantuitorului, au inspirat-o şi pe ea şi pe soţul ei. Cadru didactic fiind, a ştiut că e nevoie de ea nu doar la şcoală, ca profesor de sprijin, ci mai ales după. A adunat toţi puştii de pe uliţe şi a devenit “mămica” harnică a Centrului Dănuţ şi centrul acestui mic univers unde copiii învaţă să zboare. A crescut acest copil de suflet încet-încet, văzand şi făcand, fără alocaţie de la stat, hrănindu-l cu multă dragoste dar şi cu milostenii de la diferiţi oameni generoşi. După şapte ani, Elisaveta Norocea spune că se bucură că a fost aleasă să se ocupe de aceşti copii speciali. „Legătura dintre noi şi copiii care vin zi de zi la centru este absolut minunată. Este o legătură care nu poate fi descrisă în cuvinte şi pot spune cu siguranţă că aceşti copii Dumnezeu a hotărât dinainte să ni-i dăruiască. Totul a început în urma unei imense dureri, dar în acelaşi timp durerea acesta ne-a dat energia de a pune pe picioare acest centru”, spune „mămica” Centrului Dănuţ. Precum un copil, totul a crescut de la o zi la alta, mai bine, mai frumos, cu mai mult spor. „Practic, copiii aceştia au crescut odată cu această clădire şi tot ce facem, facem cu multă dragoste, iar Dumnezeu are grijă de noi”, spune preoteasa Norocea.
FOTO: Extrem de exigentă cand e vorba de evoluţia artistică a copiilor, doamna Norocea alege cei mai buni profesori
Şapte ani sfinţi
Centrul Dănuţ are misiunea “de a sprijini social, spiritual şi educaţional copiii şi familiile aflate în situaţie de risc, contribuind la refacerea şi menţinerea echilibrului socio-afectiv şi moral al societăţii, în spiritul credinţei creştin ortodoxe.” Dincolo de aceste cuvinte oficiale, doi oameni muncitori şi perseverenţi îşi dedică de şapte ani timpul şi resursele pentru a ajuta copiii şi familiile acestora într-un gest de voluntariat public foarte rar în lumea rurală. Graţie unei finanţări, printre puţinele, obţinute printr-un program al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, clădirea centrului educaţional din curtea casei parohiale a fost extinsă şi reamenajată chiar în această perioadă. “Devenise pur şi simplu neîncăpătoare”, spune doamna Norocea. Un spaţiu de peste 100 mp, în care a fost amenajată şi o sală de spectacole, cu scenă, dar şi o bibliotecă şi un muzeu al satului se află la dispoziţia copiilor cu varste între 7 şi 16 ani. “Scena am construit-o din dorinţa de a ajuta copilul să depăşească acele bariere emoţionale. Plecam uneori de la Broşteni foarte bine pregătiţi, ajungeam într-o sală de spectacol şi scena presupunea un mare handicap, ca şi microfonul de altfel. Atunci am hotărât că trebuie construită o scenă”, spune managerul Centrului. Pe langă servicii sociale şi psihopedagogice specializate, proiectul social al familiei Norocea acţionează şi pentru revigorarea spiritului comunitar, pentru integrarea şi nondiscriminarea copiilor cu probleme. Este, practic, o lecţie de implicare socială şi un “Da, se poate!”, pentru toţi cei care se vaită de timp şi mai ales de bani. 51 de pui de om beneficiază de acest centru de tip “after-school”. Pe de o parte, cei cu dificultăţi de învăţare sau care suferă de diferite tulburări au parte de activitaţi recuperatorii. Dar activitatea care le aduce tuturor cea mai mare satisfacţie este cea artistică. Aici s-au înfiinţat un grup vocal ce abordează atat muzica cultă, populară si uşoară, o formaţie de dans şi o minitrupă de teatru. Copiii sunt deja abonaţi la mai toate festivalurile pentru copii, de unde se întorc mereu cu premii. Şi au şi de ce pentru că profesori specializaţi lucrează cu ei. Între altele, de două ori pe lună iau lecţii de canto cu Cristian Alivej, cunoscut chitarist şi compozitor din Bucureşti, în vreme ce profesoara Veronica Calmîş se ocupă de activitatea corală, iar Diana Tănase de tot ce înseamnă dans.
De la Pituluşa la San Remo
Dar a avea grijă de 50 de copii nu este deloc simplu, iar aici a intervenit capacitatea managerială a doamnei Norocea care a reuşit să coaguleze o echipă de voluntari care se dăruieşte trup şi suflet, oameni care lucrează gratis de ani de zile. Iar această “minune de la Pituluşa” este rodul muncii de echipă, copii – profesori-părinţi - şi cea mai mare reuşită, după cum spune Veta Norocea. În ziua cand reporterii noştri au vizitat centrul, 20 de copilaşi se pregăteau de zor cu profesoara Diana Tănase, de cinci ani voluntar al centrului, pentru dansurile pe care urmau să le prezinte de sărbători. Diana Tănase i-a văzut pe mititeii lui Dănuţ la un spectactol de 1 Iunie. „Aveau pompoane, costumaşe, dar se vedea că sunt stangaci, timoraţi şi au nevoie de ajutor specializat. Mi s-a rupt inima de ei atunci. Mi-am spus că aceşti copiii pot face lucruri deosebite dacă cineva s-ar ocupa în mod constant de ei.” Zis şi făcut, pentru că Diana a devenit profesoara lor devotată. I-a învăţat elemente de ţinută scenică, balet, sărituri artistice, iar acum se mandreşte că două eleve, Oana şi Gabi Giurgea, sunt deja la Liceul de Artă. Ce a motivat-o să se dedice acestui proiect? E simplu: „Dragostea de copii”, iar satisfacţiile vin din premiile obţinute peste tot prin ţară. „Trebuia să ajungem chiar şi la Festivalul internaţional de la San Remo, dar ni s-au îmbolnăvit copiii de vărsat de vant şi n-am mai putut să plecăm”, ne-a spus profesoara care a iniţiat Festivalul de dans „Ritm” din Focşani. Totuşi, micuţii şi-au primit diplomele acasă, pentru că jurizarea s-a făcut – special pentru ei - pe baza înregistrărilor trimise.
„Te iubesc, nu ştiu ce aş face fără tine!”
Cum a reuşit această familie extraodinară să transforme o mare durere într-un munte de energie doar ea ştie. Cert este că, susţinută de soţ, Elisaveta a luptat de ani de zile, „ca o leoaică”, după cum spun cei care o cunosc, pentru a creşte şi a transforma centrul Dănuţ într-o instituţie serioasă şi respectabilă a comunităţii şi a judeţului. Spune că puterea îi vine de la copii: „Este, practic, un transfer de energie între noi. Copiii sunt cei care ne alimentează din punct de vedere energetic”. Şi continuă: „Când am hotarât să deschidem centrul nu am crezut că o să avem atâta energie. Totul a început în casa personală. Practic, Dănuţ, fiul nostru, şi-a lăsat amprenta, pentru că această casă a fost construită la sugestia lui şi el a contribuit la partea iniţială a centrului. După care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ajutorul multor, multor oameni generoşi, am reuşit să construim ceea ce se vede. Primii micuţi care au trecut pragul acestui centru au fost 12 copii care aveau diferite probleme de sănătate. Toţi au lăsat o amprentă puternică în sufletele noastre. Suntem legaţi de o parte dintre ei pentru că ei sunt încă în această comună şi frecventează Şcoala gimnazială Pituluşa. Cei care deja au părăsit comuna şi sunt la liceu, în fiecare vineri seara sau atunci când le permite timpul se opresc un pic şi aici. Ne salută, ne împărtăşesc din bucuriile, din emoţiile şi trăirile lor. Este un lucru nemaipomenit să vezi că acel copil este încă legat de spaţiul în care el s-a format. O altă categorie de copii este cea care vine şi te îmbrăţişează zilnic. Ne spun „Te iubesc” sau „Am nevoie de tine”, „Nu ştiu ce aş face fără tine”. O altă categorie de copii sunt cei care vin şi mă întreabă zilnic: „Doamna, cu ce vă putem ajuta astăzi?”. Tot ceea ce vedeţi aici este rodul muncii lor, muncii noastre în echipă. Nu putem spune că unul face mai mult decât celălalt. Toată lumea este implicată, de la cadrele didactice voluntare până la cel mai mic membru al centrului, care are şi el o responsabilitate. Şi nu pentru că i-am da-o noi ci pentru că şi-o doreşte el. În cazul în care nu o primeşte se simte izolat”.
Aripile de înger
Daniela Sami Docan vine la Centrul Dănuţ de cand era un dop de fată. A ajuns la Pituluşa alături de sora ei, în plasament, la o familie de oameni gospodari, Neluţu şi Lăcrămioara Năstase. Cantă dumnezeieşte, dar pe care şi l-a şlefuit la centru, iar visul ei este să fie admisă la conservator. Este atat de nerăbdătoare încat mai că ar sări peste liceu. „Pentru mine Centrul Dănuţ e a doua casă a mea dar nu orice casă obisnuită, e un Paradis unde orice suflet de copil este aşteptat cu braţele deschise ...cu o căldură sufletească daruită de doamna Norocea pe care eu o consider mama mea de suflet. M-am ataşat foarte mult de dansa, aş vrea în fiecare zi să-i pot spune că o iubesc şi să stau prinsă în aripile ei de înger...”, spune Sami, care vine la centru alături de sora ei geamănă, Oana Carmen. Ca ea sunt mulţi alţi copii care au prins aripi pentru viaţă.
În loc de Epilog
Dacă simţiţi că trebuie să faceţi un bine, urmaţi şi voi pilda samariteanului milostiv din omiliile Domnului, prin slujirea concretă a aproapelui, la fel cum fac familia Norocea şi familia de voluntari de la Pituluşa. Dacă nu puteţi pune pe picioare o asemenea întreprindere socială care vă ocupă toată viaţa, să ştiţi că orice mic ajutor este binevenit aici, pentru că preoteasa are grijă să dea şi altora ce îi prisoseşte. Dacă nu aveţi bani, oferiţi timp sau orice altceva. Şi asta pentru că o rugăciune şi un pelerinaj pe la moaştele sfinţilor fără ajutor concret faţă de cel sărac, faţă de fratele bolnav, faţă de copilul care are nevoie de profesori care să-l înveţe să zboare, este o rugăciune sterilă şi incompletă. (Silvia Vrînceanu)
Voluntar de profesie
Jana Ţigăeru, fost cadru didactic timp de 30 de ani la Şcoala din Broşteni, este prietena de suflet a doamnei Norocea şi cea care i-a fost alături zi de zi în toată acestă perioadă. Om de bază al echipei, ea a fost inclusă în randul celor mai buni voluntari din ţară, însumand un numar record de ore lucrate în beneficiul centrului Dănuţ. Dascălul se află alături de copiii de la centru încă de la înfiinţare. Din 2010 s-a pensionat de la şcoală, dar s-a “angajat” la centrul Dănuţ cu normă întreagă, fără salariu. “Cand păşeşti aici pur şi simplu uiţi de orice problemă personală. Fiind tot soţie de preot, prima dată am venit să dau o mană de ajutor unor oameni aflaţi în mare necaz. Doamna Norocea m-a invitat să văd centrul, pe cand avea aici doar două cămăruţe. La plecare m-a rugat - dacă vreau - să vin şi a doua zi şi aşa am ajuns să vin de şapte ani şi voi veni cat îmi permite sănătatea. M-am legat foarte mult de ceea ce fac aici, este locul unde am învăţat cu adevărat ce înseamnă echipa, motivaţia de a face bine. De multe ori, cand ieşeam pe poarta şcolii, mă gandeam unde să mă duc: acasă sau la centru şi am ajuns să mă tragă inima mai mult aici. Aici lucrezi cu copii diferit, aici trebuie să te apropii de sufletul copilului, altfel nu-i poţi ajuta, nu-i poţi înţelege. Acesta e adevărul, ne-am legat de aceşti copii. E o minune! Sunt zile în care nu avem bani de o paine dar Dumnezeu parcă ne aude şi ne trimite ajutor. Peste toate, este spiritul doamnei Norocea, care ştie să ne reprezinte foarte bine şi să fim mandri că suntem Centrul Dănuţ”, spune Jana Ţigăeru, unul dintre binefăcătorii acestui aşezămant social. Tot ce speră aceşti voluntari este ca munca şi generozitatea sufletească pe care au investit-o să rămană vii şi să rodească în sufletele şi mintea celor care au găsit o a doua familie la Centrul Dănuţ.
„Mă simt onorată că reprezint voluntarii de la Centrul de Zi “Dănuţ”, fiecare dintre ei putea fi aici în locul meu. Vă mulţumesc foarte mult în numele lor şi vă spun că voluntariatul este ceva minunat. Dacă aveţi ocazia vă rog să-l faceţi”, a spus Jana Ţigăeru, în cadrul Galei “Fapte Bune” a Ziarului de Vrancea, în care a primit “diploma de binefăcător” pentru Echipa de voluntari văzuţi şi nevăzuţi de la Centrul Dănuţ.
Familia Centrului Dănuţ
Festivalul concurs „Maica Domnului, Împărăteasa Cerului şi a Pământului este cel mai drag eveniment cultural de la Centrul Dănuţ.
Au dăruit din sufletul, timpul, dragostea şi experienţa profesională pentru Centrul Dănuţ Învăţător Jana Ţigăeru, educator Mimi Sbîrciog, prof. Cati Galoiu, prof. Diana Tănase, prof. Oana Hupcea, prof. Mihaela Cîrjan, învăţător Gina Nedelcu, prof. Cristian Alivej, prof. Verona Calmîs, prof. Ionelia Enache, prof. Daniela Ionescu, prof. Luci Batog, prof. Răzvan Ionescu, psiholog Dora Stanciu, asistent medical Luminiţa Sbîrciog şi Gheorghiu Larisa, contabil Dănuţa Marin, stilist Liliana Brîulung, elevi: Ioana Bordea, Valentina Dediu, studenţi: Danuţ Oţelas, Georgiana Brîulung, Costinel Năstase, Cristinel Mihu, Alina Benga şi lista poate continua cu mulţi oameni de bine, care au ostenit la această ”lucrare ziditoare de suflete”. “Împreună avem puterea de a face bine!”, aşa rezumă soţii Norocea tot ce se întamplă la Centrul Dănuţ, oameni pentru care se roagă ca Bunul Dumnezeu să-i înscrie în Cartea Vieţii.
Roadele Centrului Dănuţ
La Centrul Dănuţ copiii învaţă să fie o echipă, iar cei mai puţin dezgheţaţi se familiarizează cu deprinderile primare de viaţă, cum ar fi banala folosire a toaletei. Şi nu e nici o exagerare de vreme ce în sat multe familii au toaleta în fundul curţii. Rezultatele concrete, spun profesorii voluntari, sunt evidenţiate prin schimbările pozitive înregistrate la nivel cognitiv, psihoemoţional, social ce au confirmat că intervenţiile educative şi consilierea la varste mici pot recupera diferite eşecuri şi întarzieri.
În plus, graţie acestei munci, se descoperă la copii calităţi neştiute nici de părinti. De asemenea rezultatele s-au materializat prin performanţele scolare. Nu puţine au fost situaţiile în care cei mici au rămas abandonaţi “singuri acasă”, pentru că unul sau ambii părinţi au plecat la muncă în străinătate. Astfel, abordarea diferenţiată, centrată pe copil şi acordarea de servicii gratuite, asigurarea unei gustări, a medicamentelor, rechizitelor şi obiectelor de igiena personală, precum şi extensia serviciilor pe timpul vacanţelor au condus la valorizarea acestor copii, centrul devenind o familie lărgită, un sprijin pentru întreaga comunitate.
