VIDEO + FOTO | Povestea eroului Ștefan Jurja care trăiește în comuna vrânceană Cotești
Ștefan Jurja trăiește în Cotești, Vrancea, din 2006 și este originar din Basarabia. Majoritatea localnicilor il poreclesc „rusul”, însă de fiecare dată când este numit așa, un fior îi străbate corpul și durerile amintirilor îi readuc în memorie războiul de pe Nistru la care a participat (1992) și cele 20 de schije rusești care i-au poposit în corp într-o zi, când încerca cu disperare să apere fâșia de pământ sfânt numit „acasa”: Basarabia.
S-a născut în 1954 pe malul stâng al Prutului, în satul Dolna, județul Lăpușna (Chișinău) și a fost Capitan de Poliție. Începerea conflictului armat între Rusia și R. Moldova l-a dus în prima linie a frontului pentru a-și apăra casa și familia, pământul unde se născuse și noua independență a Moldovei față de Moscova, independență câștigată în 1990 odată cu destrămarea URSS.
Deși Moldova nu avea o armată proprie, deși nu deținea aproape niciun fel de armament, curajul celor care au protestat și ripostat împotriva „Marelui Urs” de la răsarit a fost atât de mare, încât s-au așezat cu piepturile goale în fața celor care au rupt din pământul Basarabiei lor și au declarat independeța așa-zisei republici Transnistria.
Stefan Jurja, pe atunci Căpitan de Poliție, a avut sub directa conducere și coordonare mai mulți oameni și întodeauna, pe durata participării la conflict, a rămas în fruntea lor până când un obuz a explodat lângă el și 20 de schije l-au pus la pământ. 18 bucăți din metalul rusesc au fost eliminate din corpul lui însă plămânii au rămas perforați de câte o schijă fiecare, iar astăzi, la distanță de 30 de ani, metalul invadatorului îi amintește cu fiecare respirație că glia strămoșească nu trebuie precupețită nici măcar cu prețul vieții.
Pentru Stefan Jurja, abia după încetarea conflictului armat a început adevăratul razboi. Un război al supraviețuirii și al nedreptăților, al trădărilor celor care au preluat puterea noii R. Moldova, război pe care aceștia îl duceau pentru a pedepsi, parcă, pe toți cei care au avut curajul de a spune un nu hotărât celor care, cu doar câteva decenii în urmă, le-au ucis sau deportat părinții și bunicii în Siberia.
Stefan Jurja a mai rămas în Poliție încă 3 ani de la încetarea conflictului dintre Moldova și nou înființata republică separatistă Transnistria, apoi a început lupta pentru supravițuirea de după razboi.
De această dată, din apărător al pământului patriei a devenit dușman al celor care au preluat puterea politică în Moldova și care erau în continuare sub controlul Moscovei.
Ignorat, acuzat, lipsit de orice drepturi de panticipant la razboi, Stefan Jurja a devenit, în scurt timp, porta-vocea celor care au murit în timpul conflictului si a celor care au fost răniți ca și el și lipsiți de orice formă de respect și de drepturi din partea autorităților.
A început să organizeze manifestații și proteste anti guvern, să ceară ca participanții la război să primească ajutor financiar din partea statului si cei căzuți pe câmpul de luptă să fie medaliați post-mortem iar copiii lor să fie susținuți financiar pentru a putea merge la școală și pentru a avea hrană zilnic pe masă.
Nu avea să se întâmple nici una nici alta, iar ca un paradox, povestește Ștefan Jurja, ”în momentele fierbinți ale războiului, în timp ce bombele veneau asupra noastră de peste tot, eu și oamenii mei ne găseam într-un lan de grâu care, la sfârșitul unei zile, acesta era insângerat și presărat de trupurile celor uciși.”
Pâinea însângerată și glia țării au fost apărate cu prețul vieții lor iar după război, cei care au preluat puterea i-au aruncat în uitare, i-au ignorat și le-au batjocorit jertfa în timp ce titlul și drepturile de veterani de razboi le-au oferit unor indivizi care nu au participat la conflict, în prima linie, și nu aveau niciun fel de merit.
Ori de câte ori povestește despre camarazii lui morți, plânge.
La un an de la incheierea razboiului, pe 8 mai 1993, președintele de atunci al R. Moldova, Mircea Snegur, a emis un decret care acorda facilități veteranilor războiului din Afganistan. Aceștia urmau să primească de la statul moldovean aceleași drepturi cu veteranii celui de al Doilea Razboi Mondial. A ignorat complet, însă, participanții războiului pentru independența țării a cărui președinte era, batjocorindu-le, astfel, jertfa.
In prefața uneia din cele 4 cărți pe care le-a scris Ștefan Jurja, Ștefan Trofin, președintele Uniunii participanților la conflictul de pe Nistru, scria: ”Ocupați cu privatizarea patriotismului, a democrației, antrenați într-o luptă mafiotă pentru acapararea puterii statale în scopuri meschine, (...) guvernanții noștri au violat bestial durerea acestui neam, martori nedoriți ai unei trădări oculte, la cel mai înalt nivel, supraviețuitorii războiului de pe Nistru sunt umiliți și pedepsiți sistematic”.
După ce autoritățile au aruncat asupra lui fel de fel de acuzații și presiuni numindu-l trădător și destabilizator al noii democrații, a hotărât să se mute în România. Se simțea mai în siguranță în Patria Mamă și chiar dacă soția lui a decis că ea și cei doi copii nu il vor urma, Ștefan Jurja și-a adunat toată durerea sufletească și împreună cu câteva lucruri personale a trecut Prutul.
Astfel, după ce a fost în tranzit prin mai multe județe prin țară, unde a și muncit ca să își câștige traiul de fiecare zi, în 2006 se stabilea definitiv la Cotești, în Vrancea.
Comunitatea de aici l-a acceptat mai greu pentru că il asociau mereu cu un rus iar rușii nu sunt defel iubiți în România.
Cu timpul oamenii satului au înțeles că el este român și că, de fapt, tocmai acesta este motivul pentru care a fost nevoit să lase în urmă pământul natal basarabean și familia și să se transfere în România.
Despre razboi, despre locurile natale și despre lupta lui cu sistemul din Moldova controlat de la Moscova, Ștefan Jurja a putut transmite oamenilor adevărul prin cărțile pe care le-a scris (”Ciuruit de zeci de gloanțe în Dealu lui Traian„ ,”În căutarea luminii”, ”Zbucium și regăsire”, iar ultima carte ”Regăsire și reunire” a fost scrisă în colaborare cu Constantin Asofronie, președintele Asociației Naționale ”Cultul Eroilor Regina Maria”, din Galați.
Nu s-a simțit întreg până când nu a pus în practică ridicarea unei troițe din lemn sculptat, amplasată chiar în apropierea casei lui din Cotești, dedicată în totalitate eroilor neamului românesc, căzuți la datorie în timp ce apărau pământul de invadatorii ruși.
Odată ce intri în casa lui Ștefan Jurja, în prima cameră te întâmpină, frumos așeztă pe un perete, harta României Mari. Apoi în fiecare din celelalte camere, pe peretele dinspre răsărit, iși regăsesc locul chipurile Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus în brațe, Mihai Eminescu și Domnitorul Stefan Cel Mare și Sfânt.
”Nu există român în toată Basarabia care să nu se închine celor trei Icoane, doar așa am putut trece, în timp, peste tăvălucul rusesc ce a avut ca scop desrădăcinarea noastră, distrugerea identității românești și transformarea noastră în vasali și slugi ale Moscovei.
Oricât au încercat, noi ne-am păstrat latinitatea și apartenența poporului român cu prețul vieții, iar aici i-am avut mereu ca exemplu pe Ion și Doina Aldea Teodorovici și pe Grigore Vieru. Ne-au fost far și scut, în același timp, în tumultul istoriei și a evenimentelor și ne-au ajutat să rămânem români.”
Își amintește cum în tinerețe, la o nuntă, în sat, a cerut lăutarilor să cânte muzică populară românească iar unii săteni, tineri ca și el și simpatizanți sovietici, l-au bătut cu bestialitate până la leșin apoi l-au aruncat într-o râpă. Mulți ani mai târziu, după războiul de pe Nistru, pentru a păstra viu românismul în rândul copiilor basarabeni, a donat, la mai multe școli, tablouri cu Ștefan Cel Mare, Mihai Eminescu și Maica Domnului, vorbindu-le acestora cu fiecare ocazie despre istoria reală a poporului român și importanța transmiterii identității românești următoarelor generații.
”Tineretul basarabean trebuie să scrie și să citească mai mult despre toți cei care au luptat pentru identitatea românească din Basarabia. Am fost și suntem încă puși la grea încercare. De secole, oricât au încercat rușii să ne facă să ne urâm originile, nu au reușit. Nu vor putea scuipa niciodată acolo unde sunt strămoșii noștri, identiatea românească a basarabenilor ne curge-n vene și este indiscutabilă.”
Atunci când s-a hotărât să se mute în România a fost acuzat chiar și de oficialități că este trădător, motiv pentru care i-au fost refuzate drepturile bănești cuvenite. Timp de 16 ani a avut mai multe procese prin care soma statul moldovean de a-i recunoaște drepturile pentru anii în care a servit țara ca și Capitan de Poliție dar și cele de veteran de război. Abia anul trecut i-au fost recunoscute și acordate, după ce decizia finală a fost dată de CEDO (Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Dacă la Cotești, prin troița cioplită-n lemn pe care a construit-o, a adus recunoștința veșnica eroilor români de pe Nistru, în satul său natal, Dolna, a construit o statuie cu bustul Domnitorului Ștefan Cel Mare, susținut de Asociația Națională ”Cultul Eroilor” din Galați, asociație care l-a ajutat și financiar până când și-a primit drepturile bănești din partea statului moldovean.
Chiar înainte de Crăciun, Președintele Asociației ”Cultul Eroilor”, Asofronie Constantin, cu ocazia celor 30 de ani de viață a revistei, i-a oferit lui Ștefan Jurja o diplomă de merit pentru tot ceea ce a făcut ca identitatea românească din Basarabia să nu fie înlăturată, eliminată și pentru toate activitățile făcute împreună în ultimii 10 ani.
Întrebat fiind ce și-ar dori ca România să facă pentru el, a răspuns...”Eu cer României și tuturor românilor să nu abandoneze niciodată suflarea românească de dincolo de Prut. Să ne amintim în fiecare moment al vieții noastre că nu noi am ales să avem un gard de sârmă ghimpată pe Prut și că ori de câte ori ne simțim striviți de toate nelegiuirile muscalilor, privim spre România noastră și ne adunăm puterile pentru a rezista în continuare. Ori de câte ori am avut ocazia, le-am spus mereu basarabenilor mei că rușii ne-au furat ca și teritoriu din România Mare, dar că Patria Mamă din sufletul nostru nu va dispărea niciodată. Am fost, suntem și vom fi români în veci.
Cea mai mare dorință a mea este aceea de a fi înmormântat în Cimitirul Eroilor din Chișinău. Nu pentru că mă consider un erou ci pentru că atunci când voi trece în neființă vreau să fiu alături de toți cei care au iubit și slujit România și care si-au dat propria viață pentru a o apăra. Iar dacă Domnul nostru cel Mare și Sfânt Ștefan, va hotărî să își refacă oastea dincolo de neființă, noi, soldații lui, vom fi acolo, la datorie.”
Simplitatea și modestia lui Ștefan Jurja, curajul lui și dăruirea față de țară ar trebui să fie un exemplu pentru toți cei care au condus România și Moldova în ultimile 3 decenii și oricât aceștia au trădat și vândut neamul românesc, am avut perenitate în timp, ca nație, datorită eroilor precum Ștefan Jurja care s-au jertfit pentru țara lor.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Foto | Membrii echipei „AlCitizens” a CN „Al.I.Cuza” Focșani premiați cu câte 5.000 lei iar profesorii mentori cu câte 10.000 lei
De același autor
