Foto | Zilele dramatice trăite de brutarul Polatos din Focșaniul de altădată. Una din proprietățile sale a găzduit sediul CUP
La cumpăna veacurilor XIX și XX, trăiau la Focșani și în județ oameni mai importanți decât grecul Anton Polatos, dar cu siguranță niciunul nu era mai cunoscut ca personajul nostru. Deoarece el era cel care făcea una din cele mai bune pâini din orașul nostru și îmbia zilnic, cu aroma ei, toate generațiile conlocuitoare din urbea noastră. Polatos s-a născut în Grecia și cu siguranță, acolo a învățat meștesugul fabricării celor mai gustoase pâini. Grecia, fiind știut, că este țara care a excelat în crearea de numeroase și renumite specialități de produse de panificație.
Așa că în anul 1878, pe când avea 18 ani și cu meseria de brutar bine învățată, a poposit în orașul nostru. S-a căsătorit cu Elena și a avut 4 copii, pe Dumitru Polatos, Iani Polatos, Spiru Polatos și Urania Polatos. Între primul și al doilea copil, cu banii strânși din munca lui cinstită și prețuită, a ridicat frumoasa casă din Focșani, situată, atunci, pe strada Florilor, numită și strada „Sublocotenent Pruncu” în perioada interbelică, ce a devenit după 1948 strada „Nicolae Titulescu”.
Atașat prezentelor rânduri aveți autorizatia de construire eliberată de primarul localității noastre de la acea vreme. Casa respectivă îi completa blazonul de om de ispravă, asta dacă mai era nevoie, atât timp cât meșteșugul său era foarte apreciat în urbea noastră de altădată.
Cu toate acestea, ca un făcut, soarta avu si cu harnicul Polatos unele planuri meschine. Astfel, în anul 1914 afacerile lui Anton Polatos s-au împotmolit în câteva credite neachitate la timp. Împrumul fusese făcut tocmai la „Banca Generală Româna Sucursala Giurgiu. Probabil ca să nu afle concetățenii că este la strâmtoare. Creditorii nu s-au încurcat în aceste raționamente ale grecului nostru. Și i-au scos in iulie 1914 conform Monitorului Oficial de la acea vreme (unde se publicau anunțurile de acest fel) toată averea la licitație după cum urmează: „două imobile situate în orașul Focșani, <<strada Florilor>> (azi <<strada Nicolae Titulescu>> ) nr. 5 si 7,altul situat în <<Piața Domnească>> ( azi <<Piata Moldovei>> ), <<strada Domnească>> nr. 3 și ultimul în aceeași zonă, dar pe <<strada Domnească>> la nr. 5 (zona fostei Biserici demolate în 1977 din ordinul lui Simion Dobrovici prim secretarul județului Vrancea ).” Toate aceste bunuri erau urmărite pentru nereturnarea unui împrumut făcut de Polatos în 1909 de 100.000 de lei, foarte mare pentru acea vreme atunci construirea Teatrului de către marele filantrop Maior Ghe Pastia a necesitat plata a 550 000 de lei) Din nefericire pentru prestigiul lui Polatos, toate licitațiile erau programate a se desfășura în sala Tribunalului Judetean din Focșani. Și acest lucru i-a displăcut foarte tare fiind ultracunoscut de către toți locuitorii orașului și nu numai. Dar nu a avut încotro! Și a trebuit să suporte această mare umilință care i-a grăbit până la urmă și sfârșitul, moartea survenind în doar cațiva ani de la acest moment neplăcut al scoaterii agoniselii sale la mezat.
Averea licitată era prezentată în detaliu, dar pe noi ne interesează în special bunul imobil situat azi pe strada Nicolae Titulescu, cel din fotografia alăturată, despre care avem următoarea descriere în Monitorul Oficial din anul 1914: „Primul imobil propus la licitație era cel situat pe str Florilor nr 5, care pe lângă terenul aferent, avea și un corp de clădire de locuit, construcție din cărămidă, de zid masiv, pe temelie de piatră, acoperit cu tablă neagră, compus din 5 camere și un antret. La intrarea antretului o scară de piatră și colonade de zid. Din antret comunici cu cele 5 camere, din care 2 saloane la față spre strada Florilor, iar in dos 3 camere de dormit, camere spațioase, luminoase, zugrăvite, cu instalație de electricitate si sonerie. Imobilul are pod la care conduce o scară de lemn si fier, cu balustrade, ce pornește din curtea caselor de locuit. Ca atenanse (atenanse, s. f. corp secundar al unei case, folosit
pentru bucătărie, spălătorie etc.; parte secundară a unei locuințe. –
din fr. attenance. sursa dexonline
), sub același acoperământ cu corpul principal și unit de el, un antret cu vetraj de sticlă, împărțit de o ușă în două compartimente. În primul compartiment se deschid următoarele încăperi: 1) o cameră rece, o sufragerie și o marchiză, în al doilea compartiment al antretului se deschide o bucătărie și o odaie de servitori, fundul antretului se termină cu o latrină. Toate aceste încăperi ce se deschid în antret sunt sub acelasi acoperământ, acoperit cu tablă, sunt de construcție zid masiv, pe temelie de piatră, încaperile sunt spațioase și bine întreținute, au instalație de electricitate și sonerie. În prelungirea atenanselor de mai sus, sub același acoperământ prelungit și unită de ele, este construită o șură din zid masiv, pe temelie de piatră, acoperită cu tablă, podită cu ciment, având două despărțituri, din care una deschisă, a doua prevazută cu ușă de scânduri. În prelungirea șurii și sub același acoperământ prelungit, unită de ea, este construită o bucătărie de vară, construcție de zid masiv pe temelie de piatră, acoperită cu tablă, având deasupra ei pod și înaintea gurii de deschidere a podului, un balcon neisprăvit, deschis. Lângă corpul principal și despărțit de el prin ograda pietruită este construită o magazie mare, formată dintr-o singură încăpere, construcție din zid masiv etc etc.”
Urmează descrierea proprietății de la nr 7 din str Florilor, azi Nicolae Titulescu, scoasă și aceasta la licitație, spre disperarea lui Polatos, care s-a trezit cu 4 adolescenti speriați și o nevastă înnebunită ce trebuiau să suporte cu toții urmările nechibzuinței sale. Așadar, urma să i se vândă în curând și „a doua construcție de zid masiv, pe temelie de piatră, acoperită cu tablă, având pod, iar deasupra acoperământului un foișor, imobil format din două etaje și în care imobil e instalată fabrica de pâine cu forță motrice. Primul etaj compus din 4 odăi și un antreu la stradă spre strada Florilor servind la depozitat pâine, cu intrare din stradă, amandouă situate în aripa primului etaj, o alta în care se află instalația de motor ce conduce fabrica, motor Horsnby@Sons LTD, reprezentant pentru România, Jacques Gold Bucuresti, Granham England , motor cu curele de transmisie și aparate de înregistrat calorii și forță motrice.Se alimentează cu benzină, e de 30 cai putere, emană și lumină electrică cu care e luminată fabrica precum și toate imobilele d-lui Anton Pollatos; iar a patra cameră servind de birou. Din antret se comunică cu biroul și cu sala de mașini și tot din antret se trecea în salonul de lucru al fabricii și se ajungea și la etajul 1 al clădirii salon, unde se afla instalată mașina de frământat pâinea din fabrica Comandit Gezelschaft Werner @Pfeider Viena. Tot aici se mai aflau covețile de aluat și toate obiectele de atelier etc etc.” -Monitorul Oficial al României nr 91 din 23 iulie 1914 paginile 4735, 4736
Așadar toate aceste bunuri ale unui om gospodar au fost negociate în procedură de executare silită la modul cel mai mârșav cu putință. Așa că nu mai are rost să amintim de chinul, stresul și emoțiile care l-au lovit și năucit pe vrednicul brutar de altădată al orașului. Cu greu a mai salvat puțin din agoniseala de o viață, dar pentru el nu mai contat. S-a stins la scurt timp după perfida executare. Iar copiii și sotia au rămas să-i ducă mai departe crucea datoriilor.
Sărind câteva decenii mai aflăm din documente că, după naționalizare, respectivele clădiri, au ajuns în administrarea „Intreprinderii de gospodarire orășenească”, devenită ulterior „IJGCL”, iar în vremurile mai recente, imobilul-edificiu a rămas să folosească drept sediu al „Companiei de Utilitati Publice”, până în anul 2006, când bunul s-a retrocedat, vândut și apoi revândut. Pe lângă aceste proceduri juridice, corpul principal al proprietății lui Polatos a fost îngrijit corespunzător. Dovadă că în prezent arată mulțumitor și prezintă focșănenilor un mic fragment arhitectonic deosebit din Focșaniul de altădată.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
