Foto | Viticultorii vrânceni trag linia şi socotesc: Profit zero!
În Vrancea peste 100.000 de locuitori trăiesc din comercializarea strugurilor, obţinuţi pe cele 27.639 ha de vie. Dintre acestea, peste 60.000 ha sunt vii tinere obţinute prin procesul de reconversie. Tot în Vrancea se află şi cele mai mari podgorii din ţară, Panciu, Coteşti şi Odobeşti. Deşi viile au un potenţial de producţie ridicat, viticultorii vrânceni sunt disperaţi, preţul la lucrările de peste an au crescut foarte mult, în vreme ce preţurile la vânzarea strugurilor sunt ca acum 10-15 ani. Ca o ironie a sorţii, viticultorii sunt nevoiţi să iasă la drum, să aştepte clienţii care să le cumpere strugurii.
Condiţiile naturale în care se dezvoltă viţa-de-vie pe aceste meleaguri fac ca soiurile Fetească Neagră, Merlot, Fetească Albă, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Muscat, Hamburg, Pinot Gris, etc. să producă un vin cu calităţi excepţionale. Deşi recolta din acest an este peste aşteptări, atât calitativ cât şi cantitativ, podgoreanul vrâncean cu un ochi râde, cu unul plânge. Din câştigul obţinut nu va putea acoperi cheltuielile din primăvara / vara lui 2023, mai mult, nu va avea nici cu ce începe lucrările din primăvara viitoare. Vremea bună a grăbit culesul. Dacă la început preţul a fost cât de cât mulţumitor, în jur de 2 lei/kg, în aceste zile oamenii sunt obligaţi să-şi vândă strugurii în drum, direct din căruţă sau maşină, la preţuri mici, 0.90 lei, 1 leu, maxim 1.20 lei/kg. Şi asta nu este singura problemă. Mâna de lucru, de la an la an e tot mai greu de găsit, iar costurile au crescut foarte mult. Mulţi se gândesc să nu mai lucreze viile, să vândă, ori să le lase pârloagă, numai să scape de acest stres.
„Cheltuielile au fost destul de mari, pentru că omu munceşte cu bani mulţi, nu mai e ca înainte, să-i dăm te miri ce, vrea 170- 180 lei/ zi, trei mese dimineaţa, la prânz şi seara şi tot băgam bani, da să vedem cu ce ne alegem la urmă”, spune un viticultor îngrijorat de cum merge treaba.
La intrare în Podgoria Coteşti, viticultori din Cârligele şi Coteşti au ieşit cu strugurii la drum. Dacă de recoltă sunt mulţumiţi, câştigul e ca la loterie, nu ştii dacă vei trage lozul câştigător, sau nu! Tot mai mulţi viticultori se plâng că România cumpără vin din Republica Moldova şi Ucraina cu 1,5 lei /l, iar ei sunt nevoiţi sa vândă strugurii pe nimica.
- Cumpărăm vin cu 1.5 lei l? întreb
„... cu 1,5 lei, da. Şi nouă, cum să ne deie 1.50, sau 1.60 lei pe kg de struguri? Asta-i România noastră, ăştia-s guvernanţii.”
- Aţi scos ceva din bani investiţi? întreb?
„Doamnă, ce să scoatem? Ne-am scos cheltuielile care am muncit toată vara şi toată iarna, atât.”
Viaţa viticultorilor nu este una uşoară. Aproape întreg anul lucrează în vie. Liber au doar în timpul sărbătorilor de iarnă şi de Paşti după care pregătesc noul an viticol. Dacă iarna e uşoară, ies la tăiat via, în primăvară la arat, stropit, lăstărit şi tot aşa până la cules. În tot acest timp trebuie să scoţi bani din buzunar, să plăteşti oamenii care-ţi vin la lucru. Dacă n-ai strâns mare lucru toamna, când tragi linia şi socoteşti, te întrebi, cu ce bani? Acum, mai mult ca niciodată, mulţi se tem că vor fi nevoiţi să lase viile pârloagă.
- Aţi vândut ceva? întreb o doamnă supărată foc.
„Am vândut ieri, foarte prost...”
- Cât a fost kilogramul? întreb
„1 leu 30, de ani de zile, tot aşa. Nu se merită, nu se mai merită să muncim via”.
Un moldovean stabilit în zonă şi-a pus mari speranţe în via cumpărată, numai Hamburg, o frumuseţe de struguri pe care ar fi putut lua bani frumoşi dacă... Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, unde legea este făcută de CERERE, nu de calitatea strugurilor.
„Prost anu ista, e prost. S-au scumpit toate acu, da la noi din contra, preţul la achiziţia strugurilor e de nimica”, spune omul oftând.
Cu tot oful, spune că nu renunţă la vie şi are credinţa că vor veni şi vremuri mai bune! Când culesul va fi o bucurie care va aduce şi mulţumirea sufletească şi baniI în buzunar, pe care şi-i doresc toţi viticultorii vrânceni.
„De vreo 10 ani e cam acelaşi preţul, se vindea cu 1.20, 1.30 lei/kg, acum e la fel. Când iei peste 1.50, spui <<Mamă, ce bine-am vândut!>> Da asta nu e bine, la noi preţul trebuie să treacă de 2 lei ca să fie bine”, spune alt viticultor nemulţumit de cum merge vânzarea.
Chiar dacă podgorenii vrânceni trag semnalul de alarmă de ani întregi, aleşii neamului nu au luat nici o măsură, mai mult, parcă nici nu aud nemulţumirile celor care vor lăsa viile de izbelişte sau vor planta în locul lor pomi fructiferi de pe urma cărora, deocamdată, se câştigă bine. (Janine VADISLAV)
