Foto | Povestea măririi și decăderii fostului mare afacerist din Focșani care a construit Casa Tatovici, minunata clădire din str Cuza Vodă
În peisajul urban al Municipiului nostru se mai pregătește sa aibă loc un eveniment plăcut, anume finalizarea monumentului istoric cunoscut drept „Casa Tatovici” din strada Cuza Vodă nr 35, sau și mai bine știut ca „Muzeul Vrancei-Secția de Științele Naturii”
La acest sediu meșterii se străduiesc zi-lumină să redea frumoasei locuințe a fostului magistrat Tatovici strălucirea de altădată. Constantin Toma Tatovici, doctor în drept, științe politice, economice și mai ales un mare afacerist din târgul nostru de odinioară, a construit acest minipalat în anul 1925 cu bani mulți, aproximativ 3 milioane de lei, la puterea de cumpărare a leului interbelic.
Iată cum descriu documentele din urmă cu un secol, fără doi ani, momentul respectiv: „2 aprilie 1925 -Subsemnatul C T Tatovici intenționând a construi una casă de locuit pe proprietatea mea situată în Focșani, calea Cuza Vodă nr 57 (n.r. pe atunci strada Cuza Vodă începea de la actualul Big Central, nu ca în prezent de la intersecția cu str Bucegi, din acest motiv avea mai multe numere poștale înregistrate pe traseul ei ), conform anexatelor planuri, vă rog să binevoiți a-mi elibera cuvenita autorizație.” Inginerul arhitect al orașului admite că ”se poate da autorizație de a se construi, din nou, o clădire pentru locuință la proprietatea din strada Cuza Vodă nr 57. Construcția va fi din zid masiv, învelită cu tablă și se va așeza paralel cu axa alinierii noi din strada Maior Sava (n.r.această porțiune de stradă nu mai există în prezent) și a străzii Cuza Vodă.Taxa totală de edificare a fost de 12 792 de lei ce trebuiau vărsați la casieria comunei urbane Focșani”
Nicio problemă pentru Tatovici, avea bani de-i întorcea cu lopata! Moara sa din zona Gării Focșani înregistra la momentul de maximă producție un dever anual de 150.000.000 de lei. Această moară, denumită „Moara Constantin Tatovici”, după numele inițiatorului ei, cel care a pus și cel mai mare capital în ea, era proprietatea unei societăți anonime purtând numele de mai sus și avea ca administratori delegați pe domnii Constantin Tatovici si Anton M Alaci. Două persoane distinse, cu o situație materială proprie foarte bună, care prin creditul oferit persoanelor lor au dat posibilitatea ca societatea însăși să se bucure de un foarte mare credit. Datorită ajutorului larg acordat și firii mult întreprinzătoare a domnului Constantin Tatovici, Societatea a luat o dezvoltare foarte mare. Moara rivaliza cu cele mai mari mori din țară, cumpărând grâu din tot cuprinsul țării, nu numai din regiunea unde se găsește situată, făcând ca făina fabricată în această moară să întreacă cu mult necesitățile locale și să fie desfăcută pretutindeni în țară. Astfel se explică cum de în ziua de 10 decembrie 1928 (momentul incendiului acestei mori) când se găsea în plină activitate, avea îngrămădite în silozurile ei o cantitate de aproximativ 180 de vagoane de grâu, iar în moara propriu zisă o cantitate de aproximativ 90 de vagoane de faină fabricată sau în curs de fabricație.
Din veniturile uriașe ale acestei Mori regionale edificiul din str Cuza Vodă a fost ridicat într-o clipită. Mai ales că la construire au fost aduși cei mai pricepuți meșteri din țară. Rezultatul a putut fi admirat repede de focșănenii din vechime .Apoi de generațiile următoare, dar și de numerosi vrânceni ori români și chiar de străinii care ne-au vizitat urbea timp de un secol. Nu la fel s-a bucurat și proprietarul ei, C.T.Tatovici. Afacerea sa poreclită în mahalalele orașului „Moara dracilor”, cea de lângă Gara Focșani, a ars într-o noapte de iarnă din decembrie 1928. Totul a fost mistuit de flăcari, iar a doua zi Tatovici s-a trezit sărac lipit pământului! Ba și cu datorii de zeci de milioane de lei. Nicio idee salvatoare nu i-a mai trecut prin cap. Așa că, asaltat de creditori, a făcut un partaj cu mama sa, Clemansa, lăsându-i ei casele vechi din curte în stăpânire deplină, pentru a scăpa de executare. Iar frumoasa lui locuință și moșie de la Răstoaca au intrat în malaxorul licitațiilor de la acea vreme.
Proprietatea lui Tatovici din Focșani era descrisă astfel în publicațiile timpului: ”Un teren în mărime de aproximativ 700 -800 de m.p pe care se află o casă mare, nouă, de locuit, construcție de zid masiv, învelită cu tablă, având un vestibul, holl, biurou, salon, un dormitor, sală de baie, alte două camere, coloar, sufragerie cu oficii. bucătărie și cameră. Camera de baie, cu plăci de mozaic pe jos, iar pereții oloiați și jumătate acoperiți cu faianță, cu cadă, lavoar, instalație de apă caldă și rece și canal de scurgere subsol, cu trei odăi pentru servitori, o cameră pentru lemne, una pentru spălătorie și alte două pentru fructe și zarzavat. Avea uși de fier la intrare și în curte, în față, este o alee de ciment.”
Casa a fost adjudecată abia 10 ani mai târziu de o anume Maria M. Popescu devenită și Spineni, probabil prin căsătoria cu savantul cu același nume. Aceasta locuia la București, făcuse avere din terenurile pline de petrol concesionate de ea în zona Câmpina și a cumpărat casa lui Tatovici, așa ca o investiție, cu suma de 850 000 lei apoi a închiriat-o Serviciului sanitar local.
Frumosul imobil, așa cum se prezenta atunci, a făcut cu ochiul tovarășilor instalați în fruntea județului după 23 august 1944 și în baza Decretului nr 92/1950 a fost preluat din proprietatea Mariei Popescu și trecut in proprietatea statului fiind dat în administrarea Intreprinderii de Gospodărie orășenească și a Secției de Sănătate a raionului Focșani. A rămas tot în acest domeniu și după 1968 când s-a înființat aici Directia de Sănătate Publică a județului Vrancea și cu puțin timp înainte de 1989, a fost încredințată Complexului muzeal Vrancea, pentru a se amenaja în acest loc colectia județeană de științele naturii. Și așa s-a păstrat până în zilele anului 2020, când Consiliul Județean Vrancea a hotărât, în sfârșit, că a venit momentul ca această importantă clădire a orașului să fie refăcută în totalitate. După cum putem observa cu toții, treburile au început în forță. Dar operațiunea este foarte migăloasa, astfel încât, deși a trecut termenul de execuție a investiției de 36 de luni, lucrarea nu este încă gata. Asta pentru că intervențiile la un monument de o așa valoare, trebuie să fie foarte delicate. Poate acesta e motivul din cauza căruia restaurarea va mai dura încă ceva vreme.
În schimb, alta e problema care trebuie să țină trează atenția autorităților. Anume ca adevărul istoric și documentar este mai presus de orice și trebuie să iasă la iveală cu orice preț, după cum a întărit și șeful de două decenii al Arhivelor Naționale Vrancea, domnul Petru Obodariu. În această logică și având în vedere toate documentele relative la casa Tatovici, adjudecată apoi de Maria Popescu Spineni de la care a fost naționalizată, să sperăm că autoritățile noastre locale și-au luat toate măsurile de precauție ca în eventualitatea extrem de puțin probabilă, dar posibilă, a unei revendicări să nu fie luate pe nepregătite de așa ceva.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
