Foto | Mărţişoare tradiţionale, din Vrancea Străbună
În Vrancea s-a dat startul la mărţişoare tradiţionale. Încă din prima zi meşterii i-au uimit pe focşăneni cu frumuseţea modelelor şi a materialelor folosite. Delicatele mărţişoare, adevărate opere de artă în miniatură, din lemn, flori uscate, piele, din mărgele, cusute pe etamină, cioplite din lemn, atrag ca un magnet. Curioşii se apropie, admiră, cumpără, doar o dată pe an e 1 Martie! Modelele sunt cele create de moşii şi strămoşii noştri, transmise din generaţie în generaţie, obiceiul dăruirii măţişoarelor fiind considerat un gest de dragoste, prietenie, respect şi apreciere.
|
|
Vrâncenii au avut de unde alege.
- Ce aţi cumpărat? întreb o doamnă.
„Nişte brăţărici din astea, tradiţionalele”
- Pentru cine?
„Pentru copii, pentru că-mi plac foarte mult”, spune doamna zâmbind.
În fiecare an, în perioada 25 februarie - 1 martie Focşani -ul este capitala Mărţişorului tradiţional. Croşetate, cusute, împletite, sculptate, aceste adevărate bijuterii au fost etalate în inima oraşului. Curioşii nu s-au lăsat prea mult timp aşteptaţi şi au venit să cumpere, pentru a face o bucurie celor dragi. Oferta mare, face alegerea şi mai grea.
Florentina Trifan, din Reghiu, a învăţat să lucreze de la mama ei, celebră în Vrancea şi nu numai. Meşterita a venit cu mărţişoare la care a lucrat toată iarna. De data aceasta are şi ea un mărţişor preferat pe care, cu siguranţă îl va purta de 1 Martie.
„Am reprodus din bătrâni un mărţişor care se punea în piept, dar eu l-am făcut un pic mai mare. De fapt, aşa a arătat mărţişorul prima dată în Vrancea. Am făcut şi opincuţele astea, despre care ştim că erau purtate de bătrânii satelor. Am făcut şi o brăţărică care e cu noduri, purtate tot aşa, de bătrâni”, mai spune doamna Florentina Trifan din Reghiu.
Nici amatorii de mărţişoare speciale nu s-au lăsat aşteptaţi. O meşterită din Negrileşti a venit cu un caşcaval modelat în tipar de caş, însoţit de un mărţişor.
„Mărţişoarele le-am adus pentru doamne...”
- Au fost încântate? întreb
„Foarte încântate, pentru că au avut şi produsul alimentar, caşcavalul”, spune doamna profesor Văsuian din Negrileşti, care poate fi un exemplu pentru cei care ar trebui să ducă tradiţiile mai departe.”
- Acesta-i mărţişorul pentru familie? întreb un domn care cumpără caşcaval, dar şi un mărţişor.
„Pentru familie, pentru nepoţi, nepoţele”.
N-au lipsit nici mărţişoarele dulci.
„Mărţişoare dulci se cheamă, pentru copilaşi drăguţi... ”
- Ce aţi ales? întreb câţiva curioşi, pentru care alegerea e grea.
„Deocamdată ne uităm. Toate sunt frumoase.”
„Am venit cu gânduri bune, să aducem Primăvara şi liniştea în sufletele oamenilor”, spune doamna Gina Dumitraşcu, meşteriţă din Reghiu, cunoscută pentru mărţişoarele sale.
Meşteriţa Florina din Focşani crede că oamenii nu şi-au pierdut credinţa în tradiţie, mărţişorul fiind primul mesager la început de an.
„Sunt oameni dornici să păstreze tradiţia şi să dăruiască un mărţişor în semn de respect şi de iubire”, spune doamna Florina Manole, din Focşani
Se spune că mărţişorului este o moştenire de la romani. Cuvântul “mărţişor” are origini latine şi este numele popular al lunii martie. La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.
Şi pentru că suntem în plină poveste a mărţişorului, iată şi una dintre poveştile lui: Se spune că
Odată soarele cobora într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă.
Lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu.
Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna.
A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind şi bucurând lumea.
A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Apoi a murit.
De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. ( Janine VADISLAV )
