Acestea erau formate la acel moment din :

1- Uzina electrică a orașului  compusă din una sală a mașinilor, locuința șefului uzinei, locuința inginerului șef al uzine , dependințele locuinței inginerului, atelierul uzinei precum și un turn de răcire, bazine de beton armat și două rezervoare de motorină.Clădirea uzinei era din zid masiv și beton, acoperită cu tablă, se afla în centrul orașului pe strada Sfântul Dumitru nr. 6 ( azi ar fi fost localizată lângă Casa Corpului Didactic ).Terenul aferent era în suprafață de 3 920 mp, iar clădirea ocupa 1150 mp.

2- Fabrica de gheață era situată în Piața Moldovei, clădirea fiind construită în anul 1928 de către Primăria orașului Focșani. Poseda și o conductă pentru transmiterea aerului rece în camera frigorifică din subsolul halei unde se păstrau carnea și alimentele măcelăriilor din hală.Terenul și construcția aveau o valoare atunci de jumătate de million de lei.

3-Serviciul apelor a fost organizat în mai multe puncte.Primul la depărtare de 25 de km nord vest de oraș, unde se aflau captările din regiunea Babele, care constau din tuburi perforate, băgate într-un strat acvifer,  la o adâncime de 2 metri. Apa venea până la 5 km depărtare de oraș în virtutea gravitațiunii, aici era colectată în rezervoare și pleca în oras în tuburi de presiune. La o depărtare de 6 km vest de oraș se mai aflau captările din regiunea Mera-Graful, în aceleași condiții ca la captările de la Babele.Atât la Mera cât și la Babele se aflau construite cantoane pentru supraveghetori, iar pe șoseaua Focșani-Vidra se afla un rezervor de apă și locuința cantonierului.Apa era distribuită în oraș prin conducte de fontă de diferite dimensiuni.

 4- Serviciul salubrității.Acest serviciu are local propriu și terenul necesar în strada Cazărmi (azi strada Horia, Cloșca și Crișan) și se compunea din locuința intendentului, grajd de vite, remiza pentru trăsuri și vehicule, ateliere pentru ferărie, curelărie și tâmplărie, șopron pentru vite și de furaje precum și una magazie de cereale. Suprafața terenului de la Serviciul salubrității -15 640 de mp. O parte a acestei proprietăți fusese cumpărată de Primăria orașului Focșani de la Neculai C Stănescu cu suma de 122 000 lei pe baza actului autentificat la 31 iulie 1929.

Firul evenimentelor continuă cu marea schimbare de regim în România, anume instaurarea regimului comunist, când țara, sub controlul armatei sovietice, face o schimbare administrativ- teritorială formidabilă,  consfințită prin Constituția vremii de la 1950.Atunci, tot teritoriul național s-a împărțit în regiuni și raioane, primele de foarte mari dimensiuni, iar celelalte mult mai reduse teritorial, chiar și față de județele istorice ale României.

Gospodăria locală se organizează la Focșani în două structuri:

a)-Sectia Gospodărire comunală din cadrul Sfatului popular raional Focșani

și

b)-Întreprinderea de gospodărire orășenească, formata prin fuziunea Intreprinderii de locuințe și localuri cu alte unități locale  asemănătoare.

Urmează în relatarea noastră  anul 1968 când, așa cum anunțase și Constituția din 1965,  s-a revenit la organizarea teritorială a țării, tot pe județe.Dar de data aceasta, noile unități administrativ-teritoriale nu mai semănau cu cele interbelice.Fuseseră create unele noi, de mai mari dimensiuni.De exemplu, la noi în regiune, județul Vrancea a fost rezultatul contopirii județelor Putna (aproape integral ), Râmnicu Sărat( jumătate ), Tecuci și Trei Scaune-Covasna ( parțial).Chiar și o mică suprafață din fostul județ Tutova, cea din  zona Boghești-Prisecani a intrat în componența județului nostru.Așadar, în anul 1968 s-a organizat prin înființare și contopire cu vechile unități de profil  „Intreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă Vrancea.” Cu fonduri substanțiale la dispoziție s-a procedat la cea mai mare investiție edillitar-gospodărească atât de utilă orașului Focșani:

-Stația de epurare în 1970.De asemenea după anul 1974, datorită nevoii crescute de apă a orașului s-au forat, în partea de est a Focșaniului, lângă șoseaua spre Suraia, inițial 7 puțuri de apă, apoi și restul, la adâncimi de peste 150 m.

 A urmat adoptarea unei noi legi a gospodăriei comunale, nr 4 din 1 iulie 1981 care a stabilit următoarele:„activitatea de gospodărie comunală trebuie să urmărească realizarea, în condiţiile legii, a alimentarii cu apă potabilă, transportului local, încălzirii locuinţelor şi obiectivelor social-culturale, administrării şi întreţinerii fondului locativ proprietate de stat, iluminatului public, precum şi salubrizarea, întreţinerea strazilor, celorlalte căi de comunicaţie şi a zonelor verzi şi de agrement, protecţia mediului înconjurător, reciclarea materialelor refolosibile, organizarea şi dezvoltarea altor activităţi care contribuie la buna deservire a cetăţenilor de pe teritoriul localităţii respective.”

Suplimentar în această fișă de atribuții mai intra și „evaluarea exproprierilor din zonele vizate în vederea demolării pentru a înmâna cetățenilor afectați de decretele de expropriere sumele îndreptățite, după ce le vor fi reținute debitele ce le datorează.” 

Toate  astea au fost valabile până la momentul revoluționar eroic de la sfârșitul anului 1989 când toată societatea românească a primit o resetare totală. Fosta „Întreprindere Județeană de Gospodărire Vrancea” a devenit pe baza unei legi adoptate în zorii proaspetei democrații românești, „Regia Autonoma de Gospodărire Comunală și Locativă Vrancea.”  Printre noile sarcini primite de la Guvernul României a fost și aceea de a „pune în aplicare prevederile decretului nr 61 /1990 privind vînzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie.” Astfel RAGCL prin directorul său inginer Nicolae Lațcan a vândut aproape tot fondul locativ din localitățile  județului nostru acolo unde exista acesta. Pe primul loc, Focșaniul, cu mii de apartamente tranzacționate în perioada 1992-1995. Dar acestea nu erau singurele apartamente care fusesera vândute din fondul locativ. Anterior anului 1990 alte sute de apartamente fuseseră tranzacționate de fostul „Oficiu de construire și vânzare locuințe”, pe scurt „OCVL”.Acestea au ajuns în proprietatea unor focșăneni pe baza unor legi ale timpului precum Legea 4 /1973  și Legea 9/1968, ambele vizând dezvoltarea construcției de locuințe și vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație.În cuprinsul lor se stipula că după ce s-a asigurat fondul de locuințe destinat pentru închiriere, în folosul persoanelor cu venituri mici, statul poate vinde celelalte locuințe de care dispune. Evaluarea clădirilor de locuit destinate vânzarii se făcea de către comisii stabilite de Consiliile populare județene.Acestea erau alcătuite din „specialiști, delegați ai finanțelor, ai întreprinderilor și cetățeni cu prestigiu și autoritate.”   Dintre cei care puteau cumpăra locuințe din fondul locativ de stat se numărau „cetățeni recomandați de comitetele sau consiliile oamenilor muncii ori de celelalte organe de conducere colectivă din unitățile socialiste.”

 Revenind la  R.A.G.C.L, această unitate a dispărut din peisajul gospodăririi orașului și a județului.Și din anul 1998 a  apărut actuala Companie de Utilități Publice care a continuat parțial activitatea fostei  regii, dar a devenit și deținătorul arhivelor unităților de altădată, conform anexelor. Pentru  mai multe detalii se poate consulta pagina oficială 

COMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE FOCȘANI-operator regional al serviciilor de apă și canalizare;

DECRET-LEGE nr. 61 din 7 februarie 1990privind vînzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie;

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea