Foto | Frumoasa locuință de secol XIX a familiei Nistor din Focșani, strada Tăbăcari
Unul din cele mai vechi cartiere din orașul nostru este cel numit „Tăbăcari” sau „mahalaua Tăbăcari.” Azi mai amintește de acesta doar strada care se desprinde de la intersecția cu arterele Ștefan cel Mare, Republicii și Gării și merge spre sud-vest atingând, în prezent, pe B-dul Longinescu (sistematizat recent). În vremuri mai vechi strada Tăbăcari ajungea până în zona Cimitirului sudic.
Este știut că numele, „Tăbăcari” provine dintr-o străveche ocupație românească, cea a prelucrării și lustruirii pieilor de animale, meserie foarte importantă la noi în Evul mediu și în perioada modernă. Aflați mai multe despre acest procedeu accesțnd titlul alăturat Argăsirea pieilor, un meșteșug tot mai rar al articolului pe acest subiect publicat de site-ul lumeasatului.ro,
Atât de importantă era această meserie, la Focșani, încât meseriașii care o practicau s-au organizat într-o breaslă a tăbăcarilor deosebit de puternică și influentă în târgul nostru de odinioară. Asta până la Regulamentele Organice care au proclamat principiul libertății absolute a comerțului si anume că „orice product al pămîntului Tärii Românesti sau al meseriei lăcuilorilor ei se va putea vinde slobod de catre stăpînul său și acesta va face cu dînsul orice va voi.* Din acel moment a început să scadă influența meseriașilor și a început să crească cea a negustorilor. De precizat că în „mahalaua Tăbăcarilor” de la Focșani au fost valabile ambele variante ale Regulamentului Organic, deoarece zona a fost împărțită administrativ până pe 10 iulie 1862 între Focșanii Moldovei și Focsanii Munteni. De la jumătatea secolului trecut breasla tăbăcarilor a început să decadă ușor, ușor, produsele meseriașilor tăbăcari fiind preferate de clienți cu altele similare de fabrică, mai ieftine și uneori, de o mai bună calitate.
Dacă acest proces al înlocuirii vechiului sistem de producție cu cel nou s-a întâmplat mai repede în marile orașe ale Europei sau ale României, la Focșani fenomenul a fost mai lent, dar, chiar și așa, deznodământul nu putea fi altul la noi, față de alte locuri. Și anume dispariția totală a meseriei de tăbăcar, efectuată în mici ateliere. Dar vrednica spiță de vechi focșăneni Nistor, nu s-a lăsat învinsă de marile schimbări din secolul al XIX lea. Vorbim de familia Nistor, tăbăcari din generație în generație, și anume de Nicolae C. Nistor, Tache C. Nistor și Guriță C. Nistor. Fiii vrednicului meseriaș Constantin Nistor. Cei trei au învățat meseria de la părintele lor și pe deasupra au aflat cum să se adapteze noilor vremuri. Așa că unul a devenit mare proprietar, altul mare industriaș și cel de-al treilea renumit comersant. Astfel era asigurat tot lanțul afacerii: Unul creștea animalele, materia primă, al doilea le prelucra pieile în cea mai mare fabrică de acest gen din regiunea noastră geografică, tăbăcaria Nistor (vizibilă și azi, ca edificiu, pe strada Rodnei), iar ultimul, comerciantul, le punea în vânzare.
Din munca lor iscusită au rămas până azi, după 45 de ani de comunism sălbatic și 34 ani de tranziție, câteva urme prin orașul nostru. Fostul sediu al fabricii sau tăbăcăriei Tăchiță Nistor se poate vedea și azi în zona străzii Rodnei și după cum putem observa, pe frontispiciul ei, a fost consemnată data înființarii: 1896.
Dar a mai rămas și o casa deosebită a acestei familii și printr-un noroc o putem privi și admira, chiar și în prezent. Se află situată la începutul străzii Tăbăcari și încă se mai pot distinge frumoasele ei linii arhitecturale, dar și anul construirii în partea de sus lângă monograma vestitei familii Nistor-1898.
Despre clădire, documentele Arhivelor Naționale consemnează următoarele „18 mai 1898- La proprietatea mea din strada Tăbăcari nr 6 urmează a face 2 odăi cu sală la mijloc, în linia caselor vechi care sunt situate în interiorul curții, la depărtare de 8 metri de stradă. Casa o voi face din zid masiv, învelită cu material nearzător, rugându-vă să binevoiți a-mi da cuvenita autorizație. Cu stima N C Nistor.”
În legătura cu această cerere Primăria Focșani, prin inginerul local, hotărăște următoarele: „Se poate permite petiționarului de a construi la proprietatea ce arată că posedă în strada Tăbăcari nr 6, două odăi cu sală la mijloc, din zid masiv, învelite cu material nearzător, în mărime de 12 /6 metri, după alăturata schiță de plan. Casa ce o construiește se va așeza în linia caselor vechi ce sunt situate în curte, la depărtare de 8 metri de la stradă.” În final Primarul a întărit că în conformitate cu cererea făcută de N C Nistor prin petiția sa și pa baza referatului inginerului comunal (Focsani era comuna urbană) următoarele : „Noi Primarul orașului permitem numitului a construi la proprietatea ce arată că posedă în strada Tăbacari nr 6, două odăi cu sală la mijloc, de zid masiv, învelite cu material nearzător în mărime de 12 /6 metri etc etc”.
Deci acestea au fost formalitățile scrise ale timpului în legătură cu acest imobil, apoi casa s-a înălțat repede și a fost stăpânită vreo 30 de ani de primul ei proprietar, Nicolae C Nistor, după care a urmat, firesc, ceea ce s-a întâmplat cu multe case din țara noastră. Intrată pe mâna urmașilor s-a vândut mai departe și probabil în momentul venirii comuniștilor la putere a fost naționalizată. Sau a scăpat de iureșul acela sălbatic. Documentele pot elucida mai bine aceste aspecte, dar cercetarea nu s-a îndreptat în direcția aceasta. Ne rămâne, deocamdată, posibilitatea să admirăm în continuare frumoasa locuință a lui Nicolae C Nistor din Focșani str Tăbăcari care, fără a fi încadrată ca monument istoric, este într-o stare mai bună decât multe alte monumente istorice de la noi din oraș. Care sunt acestea, lăsate de izbeliște, știți cu siguranță mulți dintre dumneavoastră!
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
