Foto | Despre scris și pasiunea de a scrie cu Gabriel Borchină, un tânăr vrâncean atipic
Gabriel Borchină este un tânăr vrâncean îndrăgostit de tot ceea ce este frumos: de pictură, de muzică bună, de literatură. Este optimist, plin de viață și inspiră încredere, forță și dorința de a evolua. Crede în prietenie, în iubire și în forța modelatoare a artei.
Nina-Elena Plopeanu: Ești un tânăr de 23 de ani, după părerea mea, atipic. Te îmbraci în costum (la patru ace cum s-ar spune), asculți compoziții realizate de Chopin, citești filosofie și poezii de Lucian Blaga, înveți limbi străine, ai cochetat cu pictura, ești pasionat de scris. Ce vrei să transmiți tinerei generații, în special acelor tineri ahtiați după manele, după blugi rupți și după senzații tari?
Gabriel Borchină: Consider că, prin prisma propriilor alegeri, indiferent de situație sau circumstanțe, poți să evoluezi. Și pun accent, poți să evoluezi. Este evident că alegerea pasiunilor poate fi ceva complicat, sau poate ușor, depinzând de caz și posibilități conjuncturale, dar ceea ce separă binele de rău este abordarea. Asupra ce simți că poți să dai randament, să fii mai bun de la zi la zi, să excelezi? Aici așadar, se evidențiază bunul gust. Poate să fie ceva ce ține de fiecare individ și chiar recomand ca alegerile să fie pur personale, pentru ca evoluția să fie reală și evidentă, în primul rând pentru propriul sine, acela care contează cel mai mult. Dacă poți să te iubești, poți simultan să te oferi și celuilalt, unui scop nobil, ceva ce îți oferă bucurie sinceră.
Nina-Elena Plopeanu: Am constatat că îți plac atât de multe, trebuie să existe însă și lucruri, atitudini care nu te atrag. Ce nu-ți place Gabriel Borchină?
Gabriel Borchină: Atitudini care nu mă atrag... Hmm. Snobismul? Exagerarea asupra îmbrăcăminții? Clar da. Încă ne aflăm într-o situație gravă, în care foarte mulți copii nu au minimul pentru a se întreține, suferă de malnutriție și trăiesc în medii defavorizate. Este alegerea fiecărei persoane să-și cheltuiască banii după bunul plac, dar e păcat când știi că exact aceiași sumă putea fi folosită pentru acte de caritate, pentru persoane care chiar au nevoie de sprijin. Cu greu poți să evoluezi atunci când situația financiară precară persistă, cu greu poți să te dezvolți.
Nina-Elena Plopeanu: Ai scris deja primul volum dintr-o trilogie intitulată Lacrimi de safir. Cum ți-a venit ideea de a scrie un roman? De obicei, cei care sunt pasionați de scris încep prin a scrie poezie, eseu sau proză scurtă. Tu ai ars etapele și ai trecut direct la roman.
Gabriel Borchină: N-aș spune neapărat acest lucru. Contextul clar, conjunctura mea a fost aceea în care eram deja voluntar la un Târg de Carte organizat de Biblioteca Județeană Vrancea, având sediul pe strada Maior Gheorghe Sava, nr. 4, prin iunie/iulie 2018. Și mă bucur enorm că am participat, că m-am implicat în acest proiect. Deja trecuseră câteva zile de când mă implicam, văzusem mulți scriitori, poeți prezenți pentru acest scop, de a promova cultura vrânceană, iar într-o seară, pur și simplu am încercat să scriu. Să dau frâu liber izvorului literar. Chiar dacă nu scrisesem mult timp, nu mă ținusem de acest obicei, a rămas în sufletul meu. De-aș putea toată viața doar să scriu, să public, să am evenimente educaționale, culturale și chiar artistice, cred că viața mea ar fi complet împlinită. Ador să scriu noaptea, e specială.
Nina-Elena Plopeanu: Ca să poți scrie, trebuie mai întâi să citești, să citești mult și cărți de referință. Ce a citit Gabriel Borchină și ce recomandă tinerilor preocupați de a crea literatură?
Gabriel Borchină: Vă recomand orice. Prin orice, mă refer la absolut orice. De la un simplu meniu dintr-un restaurant, la lucrări scrise de Eckhart Tolle. Absolut orice. Fără limită; când omul se limitează, pierde. Dar când își oferă o șansă, prin prisma cititului, se creează dexteritatea, fluidizarea conversației, dulceața vorbelor, grija alegerilor, taina răbdării. Nu există margini în evoluția literară, cel puțin eu așa simt, nu cred că greșesc. Puterea sinelui uman este nelimitată, dar alegerile ne definesc, cel puțin în mare parte. Dar legat de preferințele mele, din nou, nu cred că X lucrare sau Y compoziție ajută pe oricine, nu, ar fi prea simplu.
Nina-Elena Plopeanu: Cum ai ales titlul romanului?
Gabriel Borchină: Bună întrebare. Cred că pur și simplu, asta am simțit. Cred că, chiar dacă m-aș fi născut în Olanda și alegeam această cale, a scrisului, a redării în cuvinte a propriilor sentimente, acest titlu ar fi rămas, incontestabil. Chiar și în următoarea lucrare ce urmează a fi publicată, fac referințe profunde și subtile legate de romanul meu de dragoste, Lacrimi de safir. Fie el un titlu nonconformist, sau bazat pe emoții, cred că asta creează omul. Această ființă, omul, e singura care e diferită de toate în acest Univers, dar nu cu sensul că vreau să preamăresc această creatură, pentru că are destule defecte evidente, dar cred că e unica ce deține această putere, spre exemplu, a disciplinei. Ori, a persuasiunii, a pasiunii, a răbdării, a empatiei. Atâtea și atâtea. Uneori poate te întrebi, or fi ele, îndeajunse?
Nina-Elena Plopeanu: Ești foarte motivat și activ. Ești, de asemenea, conștient că pentru a fi cunoscut ca scriitor este necesar să-ți promovezi cartea. Ce ai făcut în acest sens?
Gabriel Borchină: Foarte, foarte multe lucruri. Și de toate-s fericit, de fiecare, în propria măsură. Sunt bucuros de toți moldovenii care m-au primit cu drag, atât în Vrancea cât și în Suceava, cu ocazia fiecărei lansări și prezentări de carte, fie că s-au desfășurat la Galeriile de Artă din Focșani, sau la Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, sau la Liceul Tehnologic G. G. Longinescu, sau la Școala Gimnazială Ion Baciu din Tulnici cu ocazia începerii anului școlar, sau la Merak Coffee din Suceava, eveniment organizat de un ONG pro educație, cultură și artă. Ori de exemplu că am creat un podcast alături de un antreprenor, publicat pe YouTube, interviuri video postate pe Instagram, am primit sute de recenzii atât pe contul meu de instagram ( @gabriel.i__ ) , cât și pe site-ul creat de mine, de la zero ( www.arta-mea.shop ), sau de exemplu mă bucur de publicarea a zeci de articole artistice, cu sinceră valoare emoțională. Am colaborări în prezent cu Maximilian Ioan, un mare YouTuber cu milioane de abonați, cu Maria Hîngu, trainer personal la Academia Catalin Moroșanu, cu Beatrice Mamara și mulți, mulți alții. Am oferit sute de exemplare, atât în România, cât și în alte 8 țări din Europa, precum Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Italia, Moldova și Olanda.
Am apărut chiar și la A7 TV, pentru a promova lucrarea mea de dragoste, precum și necesitatea de a exista educație, cultură și artă în această țară,
Actualmente, sunt în negocieri pentru noi lansări de carte, chiar speech motivațional în noi orașe, din întreaga Românie : Piatra Neamț, București, Botoșani, Timișoara, Cluj etc.
Nina-Elena Plopeanu: Personajele romanului tău sunt construite după chipul și asemănarea ta: sensibile, iubitoare de cultură, cu mult bun simț, gata să dea o mână de ajutor celor în nevoie. Este surprinzător că, într-o perioadă în care unii tineri sunt rebeli și înclinați tot mai mult spre delicvență, tu aduci în fața cititorilor astfel de personalități. Vrea Gabriel Borchină să producă transformări în mentalitatea și comportamentul celor de vârsta lui?
Gabriel Borchină: Transformări? Nu. Evoluție? Da. Este ușor de înțeles că ține de fiecare individ în parte, cât anume își dorește să depășească lenea, sila, confortul, iar lista continuă. Ajungând la empatie, la emoție sinceră, omul poate să-și înțeleagă sinele. Să realizeze cu adevărat cine este, ce este, de ce este, cu cine dorește să se înconjoare, pentru cine se merită lupți, la cine este ok să renunți etc. Dar aceste aspecte pot fi conștientizate doar de fiecare persoană ce alege în mod voluntar și nesilit de nimeni, propria cale.
Nina-Elena Plopeanu: Romanul tău este despre iubire și prietenie. Primul volum nu rezolvă situația conflictuală. Vei opta pentru Happy End?
Gabriel Borchină: Ba eu simt că o rezolvă, măcar într-o oarecare măsură. Există timp îndeajuns pentru ca fiecare personaj să fie înțeles pe deplin, chiar dacă poate fi uneori ușor imprevizibil ceea ce urmează a se întâmpla, există o concluzie, cel puțin cea legată de noua situație, creată de cei trei. În mod clar, îmi doresc și simt că un happy-end este ceea ce merită a fi inclus în lucrarea mea de dragoste.
Nina-Elena Plopeanu: Ce exigențe crezi tu că trebuie să îndeplinească o carte ca să aibă succes, ca să se vândă?
Gabriel Borchină: Nu cred că mă interesează neapărat succesul, cât mă interesează să fie scrisă cu dragoste, din pasiune, din propria inimă și inspirație. Dar mă bucur că am ocazia să vorbesc despre acest termen, succes. A ajuns să fie o mizerie, o porcărie de termen, o dizgrație chiar, la adresa celor care chiar luptă sincer pentru scopuri nobile, sincere și din suflet. Succes. Ce este succesul? Chiar și urarea, ’’Succes’’, sau mai rău ’’Mult succes’’, mi se pare o batjocură la adresa acelei persoane, pentru că pur și simplu, nu ajută. Nu are niciun rol, sens, valoare sau atribut. Nu are. Oare poți să folosești acest cuvânt pentru un copilaș cu cancer în stadiu 4, în fază terminală, la care știi deja că nu I se mai poate face nimic și e gata să se stingă? Îl mai ajută acest cuvânt? Sau pentru o persoană care este în continua dezvoltare, de la zi la zi, ce îmbunătățire poate să aibă? Nu. Singura valoare există atunci când poți și vrei să te implici pentru cineva, să-l ajuți cu adevărat, să-l sprijini, să-i fi alături pe bune, asta da, asta contează mai mult decât orice. Faptele depășesc cuvintele, din orice punct de vedere, în mod incontestabil. Prea mulți spun că ne susțin, dar când e vorba de fapte, pleacă cu prima ocazie. Și știu atât de multe persoane care practică asta, de nu le pot număra.
Nina-Elena Plopeanu: Suntem tot mai des asaltați de știri care vorbesc despre pericolul inteligenței artificiale. Ce crede Gabriel Borchină despre AI? Se va trece la o altă etapă în ceea ce privește literatura?
Gabriel Borchină: Inteligența artificială este genială, este uimitoare, este de nedescris de importantă în secolul vitezei, al evoluției constante. Dar totodată creează inconfort, ucigașul evoluției. Este ca o sabie cu două tăișuri și prea mulți se taie, se lovesc de inconfort, puțini au îndeajuns tărie de caracter, prea puțini au disciplină pentru a nu se lăsa învinși de propria creație, culmea. Căci omul a creat AI-ul, el este întemeietorul. Dar în anumite clipe, aceeași creeație devine călăul creatorului.
Interviu realizat de profesor Nina-Elena Plopeanu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Tragedie!Trupul carbonizat al al unui bărbat găsit într-o locuință cuprinsă de flăcări din comuna Țifești, în această seară
De același autor
