Foto | Despre „Festivalul de literatură pentru copii și tineret” și nu numai, cu scriitoarea vrânceancă Fevronia Spirescu
Interviu realizat de profesor Nina Elena Plopeanu
Nina Elena Plopeanu: Ați început să scrieți și ați intrat în Uniunea Scriitorilor cu ceva ani în urmă. Deși profesia de scriitor este înscrisă în nomenclatorul meseriilor din România, știm cu toții că nu se poate trăi din scrierea și vinderea cărților. Vă rog să ne spuneți cine a fost Fevronia Spirescu înainte de a fi scriitoarea Fevronia Spirescu?
Fevronia Spirescu: Mai întâi vă mulțumesc pentru interesul pe care mi-l acordați și pot să vă spun că este primul meu interviu. Deci încă o dată, mulțumiri! Da, aveți perfectă dreptate că nu se poate trăi din această meserie. Dar observ că mulți scriitori au meseriile lor și scriu. Sunt profesor de Limbă și Literatură Română-Limbă Franceză. Spun sunt, pentru că asta am fost timp de patruzeci de ani și asta mă consider și în prezent. Sunt chiar dacă acum sunt „à la retraite”(n.r.retras). „À la retraitre” din prezența la școală, dar nu la inactivitate. Sunt un om activ încă.
Nina Elena Plopeanu: Aveți în familie un titan al poeziei vrâncene și, îndrăznesc să spun, un mare poet român. Cum a influențat poetul Paul Spirescu destinul dumneavoastră literar? Fevronia Spirescu: Cunoscând foarte bine modestia soțului, meu sunt sigură că v-ar interzice folosirea cuvântului titan, dar eu vă mulțumesc pentru apreciere. În lumea literară mă știu de la începutul căsniciei mele. Soțul meu a venit la pachet cu poezia, cu poeții, prieteni săi, care erau niște boemi nebuni și care îmi scriau poezii pe pereții sufrageriei. Amintesc aici pe Constantin Ghiniță, Tică pentru noi și prieten bun de familie și de familii, de Apostu Vultureanu, de Dumitru Pricop, de Virgil Panait de Culiță Ioan Ușurelu și nu mai știu. Erau mulți tineri și nebuni, ca toți poeții.
Primele mele încercări, efectiv literare, le-am început prin 2014 și soțul meu a fost foarte plăcut surprins și m-a îndemnat să continui. Trebuie să spun că atunci am avut un episod neplăcut. M-am întâlnit cu boala de care se teme toată lumea, am trecut printr-o operație și mi-am spus că nu mi-a mai rămas prea mult și ar trebui să fac ceva și pentru mine. Scriam însă scenete pentru serbările școlii atât în franceză cât și în română de la începutul carierei mele didactice. Da, m-a încurajat și sunt recunoscătoare pentru acest lucru. Apoi mi-a sugerat să le trimit la câteva reviste: Antares, Pro Saeculum, Spații Culturale, Boema, Plumb. Și aici au avut parte de o deosebit de frumosă primire și apreciere. Le mulțumesc tuturor pe această cale. Mai pomenesc aici și de Festivalurile Antares, de la Galați, unde l-am însoțit de câteva ori pe soțul meu și unde la fel am fost primită cu aprecieri stimulatoare.
Nina Elena Plopeanu: O parte a cărților dumneavoastră au fost editate de către editorul Valentin Ajder la Editura Eikon, bucurându-se de notorietate și o bună popularizare. Vă rog să spuneți, pentru cititorii Ziarului de Vrancea, care sunt cărțile pe care le-ați scris și la ce edituri au apărut.
Fevronia Spirescu:Da, am cu domnul Valentin Ajder o relație din anul 2019, când am trimis cartea „Biți-Codițe” la editura pe care o conduce. Cartea o pregătisem pentru un concurs la editura Arthur. Fetița mea de suflet n-a ajuns în finală, pentru că mergea pe trotinetă. Glumesc, evident, dar a fost frumos primită la Editura Eikon. Acum câteva zile chiar am avut bucuria să fiu invitată la o clasă de elevi să dau autografe și toți copiii aveau cartea pregătită. Zic eu că a fost o întâlnire cu noroc.Cărțile mele, în număr de opt, au apărut după cum urmează:
- „Inorogul roșu”, Editura Docucenter, Bacău, 2016 ( basm pentru copii cu ilustrațiile autoarei );
- „Rădăcinile”, Editura Fundația Culturală Antares, Galați, 2017 ( poeme cu vignetele autoarei);
- „Poveștile lui Nasser, câine de casă”, Editura Fundația Culturală Antares, Galați, 2018, (carte de povești pentru copii, cu ilustrațiile autoarei);
- „Crochiuri fără frunze”, ( versuri ) Editura Rafet, 2018, Carte premiată cu Premiul ”Alexandru Deșliu” la Festivalul Internațional ”Titel Constantinescu”, Ediția a XI, Râmnicu Sărat, 2018;
- „Biți-Codițe”, roman pentru copii cu ilustrațiile autoarei, Editura Eikon, București, 2019;
- „bruflit* cu ecou pe Strada Mare”, prozopoeme cu ilustrațiile autoarei, Editura Creator, Brașov, 2020.
- „Să nu mai pleci, Lili!” Editura Eikon, București, 2022;
- „Războiul cu un ceai de mentă”, Editura Eikon, București, 2023
- Nina Elena Plopeanu: Sunteți și o talentată ilustratoare de carte pentru copii. Ați avut și multe expoziții de pictură. De unde vă inspirați, sau mai bine zis cum vă vin ideile, când realizați desenele pentru cărțile și tablourile dumneavoastră?
- Fevronia Spirescu:Am o relație năbădăioasă cu desenul, cu pictura, cu ilustrația. Am absolvit Lceul de arte „Nicolae Tonizza”, dar m-am orientat spre literatură apoi. Din când în când am nevoia de a evada din cotidian și de a mă refugia în spații colorate. Mă concentrez pe ceea ce iese din creioane și culori, bine, rău, nu contează și mă simt departe în altă lume. Ceea ce e bine și poate fi considerată o terapie, cum e la modă acum. Dar nu pot face mereu și mereu același lucru. N-aș fi fost un contabil bun. Probabil aș fi luat câmpii. Eu nici aceeași lectie despre momentele subiectului, de exemplu ori despre epitet nu aș fi putut să o fac în același mod la două clase. Inspirația venea de cum deschideam ușa clasei și era mereu altă idee care-mi dirija ora. La fel și cu inspirația pentru lucrările mele. Vine, pleacă exact cum vrea ea. Dacă vă spun că cele mai inspirate și mai ușor apărute ilustrații sunt cele din cartea „ bruflit* cu ecou pe Strada Mare”. (Bruflit- sunet produs de ștergerea prafului de pe o idee - „Câteva posibile nume de sunete”, Dan Stanciu, Dilema Veche, nr.422, 15-21 martie 2012.) Întâmplător am dat peste acest articol și la mine s-a potrivit, pentru că erau sunete îndepărtate, care veneu dinspre copilăria mea. Ilustrațiile sunt alb-negru si exact cum mi-am dorit. Inspirația? Nu știu de unde vine și nici nu știu dacă stă mult. E capricioasă. De la o pată de creneală, de la o întâmplare, de la o frază, habar n-am! Într-un fel semănăm foarte bine suntem amândouă spontane și imprevizibile.
- Nina Elena Plopeanu: În ciuda aparențelor, a scrie o carte destinată celor mici nu este un lucru facil. Care sunt armele de care trebuie să dispună un scriitor de literatură pentru copii?
- Fevronia Spirescu: Da, este adevărat, nu este un lucru ușor. Am avut noroc și aici. Patruzeci de ani în compania copiilor mi-au fost călăuză. Le dădeam elevilor câte o poveste clasică pe care să o rescrie cum își doresc ei. Îmi amintesc de o fetiță care a rescris „Capra cu trei iezi”. Unde credeți că a plecat capra, de au rămas cei mici singuri acasă? La manichiuristă! Astăzi mari scriitori rescriu poveștile. Vezi: Matei Vișniec, „Capra, Iedul cel Mic și Cumătra Lupoaică”, vezi Florin Bican, „ Și v-am spus povestea așa, Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși” un basm care nu te mai poartă într-o lume fantastică ci te plimbă prin lumea reală, exact așa cum a observat doamna Valeria Manta Tăicuțu referindu-se la „Poveștile lui Nasser, câine de casă”, cartea mea din anul 2018. Fetița despre care v-am spus a adecvat textul la realitate. Copiii nu mai știu ce-i „ mălăieș în călcăieș”, dar știu ce-i acela un Salon de Beauty, unde merg cu mamele lor, manichiuristă, hayrstilis, mall, ipod ș.a.m.d. Dar să revenim la ce m-ați întrebat. Literatura pentru copii trebuie să rămână literatură, ca orice literatură să aibă un subiect, conținut și limbaj adecvat vârstei, să educe, dacă se poate, și ceea ce numim noi să aibă sare și piper, cum spunea Nicolae Manolescu undeva: să aibă un strop de umor. Nu-mi propun în mod special ceva anume. Și aici sunt impulsivă. De exemplu ultimile două cărți, „Să nu mai pleci, Lili!” și „Războiul cu un ceai de mentă” sunt clar inspirate de războaiele din apropiere sau de mai departe. Biți este fetița din mine și proiecția mea asupra fetiței care apăruse în familia noastră, nepoțica noastră. Așa mi-o imaginez și recunosc, uneori, chiar așa este: zburdalnică, plină de imaginație, aventuroasă. Și cărțile mele nu trădează universul micuților, dar nici realitatea. Cel puțin așa sper.
- Nina Elena Plopeanu: Scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu, referindu-se la „Poveștile lui Nasser, câine de casă”, volum apărut în 2018 la Fundația Culturală Antares, scria „Toate poveștile adunate în volum de Fevronia Spirescu sunt savuroase, bine scrise și demonstrează nu numai imaginație , ci și propensiune ludică. Ele nu trădează /mistifică universul celor mici, atâta vreme cât sunt scrise pentru a bucura sufletul și pentru a deschide ușa fanteziei”. Ce alți critici literari s-au oprit asupra cărților dumneavoastră? Ne-am bucura dacă ne-ați selecta câteva dintre aprecierile acestora.
- Fevronia Spirescu:Am avut parte de aprecieri frumoase din partea mai multor critici și scriitori ca: Adrian Botez, Rodica Lăzărescu, Valeria Manta Tăicuți, pe care tocmai ați amintit-o, Ioan Viștea, Ion Andreiță, Ana Dobre, Stan Brebenel, Cristina Ștefan, Corneliu Antoniu, Virgil Panait, Manuela Dinescu și, dacă am uitat pe cineva, rog scuze.
- „<<Inorogul Roșu>> este o carte frumoasă, dar nu în sens calofil, e plină de har scriitoricesc, de tâlc, de pledoarii și apeluri subliminalela înțelepciune, drenând subteranele firului epic atât de cursiv și inspirat și obligând autoarea la o lungă și salutară carieră menită să reanime, stenic și necesar, vitregita literatură pentru copii.”(Ioan Viștea, „Inorogul roșu”–Povestea întoarsă în povesterPro Saeculum, 3-4/2016)
- „ Pentru Fevronia Spirescu, lumea este dublu dimensionată – lumea cea aievea, cu reperele ei reprezentabile, palpabile și lumea-închipuirii, pe care o stăpânește și o ordonează, pentru a compensa imposibilitatea stăpânirii realului... Fevronia Spirescu nu se înspăimântă de rătăcirea prin labirint. Există totdeauna un sens. Ea se folosește de această rătăcire pentru a se afla pe sine, pentru a se regăsi în absolutul speranțelor și al așteptărilor sale. În centrul lumii, în acel punct reper necesar pentru cucerirea universului/lumii, se află ea însăși...” ( Crochiuri fără frunze) ( Ana Dobre, Crochiuri de frunze în acuarelele cuvântului, Antares, 256-257-258, 2019)„<<Poveștile lui Nasser, câine de casă>>, este o bijuterie, începând cu prezentarea grafică și terminând cu conținutul. Ilustrațiile semnate de autoare completează în mod fericit aventura lecturii, cei mici (dar și cei mari) descoperind o lume fabuloasă, la doi pași de lumea reală, în care <<poezia boabei și-a fărâmei>>, cu trimitere cumva argheziană, este un mod special de a revela universul mărunt, uneori domestic, al lucrurilor animate și al viețuitoarelor brusc cuvântătoare… Nasser, câine de casă, este liantul în imaginarul creat de Fevronia Spirescu. Sub ochii lui se petrec povești cu subtilă trimitere la categoriile morale și estetice (binele, frumosul, adevărul, dreptatea triumfă în carte întotdeauna, fiindcă suntem într-un univers al prospețimii și al inocenței).”(Valeria Manta Tăicuțu – Cartea cu pereții de sticlă, Spații Culturale)
- „<<O jucărie de cuvinte>> ne propune Fevronia Spirescu, un fel de „La Lilieci” din celălalt capăt al țării – o monografie lirică a unui sat nenumit, dar bănuit a fi din Moldova de nord, acolo unde autoarea își are rădăcinile... Fericită îmbinere între text și desen (inspirate vinietece premerg fiecare poem fiind realizate de autoare), <<Rădăcinile>> închinate locurilor natale, dar mai ales oamenilor care i-au <<modelat mintea și sufletul>>”( Rodica Lăzărescu, Întoarcerea la rădăcini, Pro Saeculum) „<<bruflit cu ecou pe Strada Mare>>, a autoarei Fevronia Spirescu. Simpatică, pentru că vocea narativă este inocentă, puerilă și duioasă. Textele sunt scurte, descriind crâmpeie din copilărie; ele pot fi nostalgii fiecăruia dintre noi. Surprinzătoare, pentru că are o structurare aparte, originală și lectura este foarte plăcută în cele 118 miniproze, divizate în 22 de capitole. Și iar surprinzătoare, pentru că toate micile povestiri au câte un cuvânt ales ce este explicat la final ca în DEX, dar cu oarecare metodă didactic-literară ca și cum înțelegi abia acum un termen obișnuit și spui: <<A! uite, nu știam!>>”.
- „Grafica aparținând tot Fevroniei Spirescu este în alb-negru și nu dă sobrietate, ci dimpotrivă, are patina timpului, trecerea anilor peste imagini...iar cuvintele alese din text, scrise caligrafic în laterala imaginii potențează vizualizarea, o metatextualizează...Plăcută combinație și reușită realizare, căci secvențialitatea aduce un plus de semnificații, într-o scriitură filmică în care personajele sunt reprezentări sentimentale ale autoarei pe care le transpune direct și în amintirile noastre. Da, Fevronia Spirescu scrie despre o copilărie universală transformând-o în simboluri. Apoi, e terapeutic să rămânem înrămați pe simeza copilăriei, acolo suntem cu adevărat ce am devenit... O carte exemplară!”
„<<Volumul Poveștile lui Nasser, câine de casă>> cuprinde o seamă de povestiri pentru copii scrise cu aceeași dezinvoltură și limpezime, de parcă autoarea se transfigurează copil și narează întâmplări prin care trece ea însăși. Este o acuratețe a copilăriei și în această carte. Citind-o, am realizat marea diferență dintre poveștile de azi și cele ale copilăriei noastre cu zmei cărora li se tăia capul, cu babe-cloanțe și mume ale pădurii, cu <<în buzdugane să ne batem ori în trântă, că-i mai dreaptă!>> și poveștile de azi, actualizate, cu tablete și jocuri de nivel, cu plăcerile cunoașterii naturii și cu personaje de animăluțe personificate și dragi copiilor. După Poveștile lui Nasser s-ar putea face un film reușit de animație, à la Disney, adaptat românilor, dedicat copiilor de azi, tematica fiind viața la țară și la oraș, căci diferențele dintre ele sunt șterse astăzi. Ori, foarte bine ar putea fi scenografiată la un teatru de animație...Cine să audă???”
„Crochiurile fără frunze pot aparține unui aparat de fotografiat cu bliț care surprinde momente ale existenței și chiar titlurile poemelor se perindă cu pedala de accelarație apăsată: Pe orizontală, Pastel cu tălpile goale, Pastel cu rezoluție, Pastel înfofolit, Fereastra spre zid, Pasărea cu ciocul spre coadă. Aceste fotografii mișcate nu imortalizează imagini ci trăiri, gânduri, raționamente, într-o logică personală ca un caleidoscop al vieții, explicat, colorat, definit:<<Am urcat pe verticală/ un timp/ M-am oprit cu palmele la ochi/ și-am scrutat orizontul/ Se făcea perfect/ De jur împrejur.” Pe orizontală; „Am să fac o/coloană arcuită;/din pământ o ridic, o las să viseze puțin/și o întorc tot spe pământ,/>>” Sculptorul
„Astfel de viziuni, de idei fotografiate, însoțesc itinerarul poeziei doamnei Spirescu la fiecare pagină și tocmai acest filmic traseu aduce a stare de liberă simțire și consimțire a lectorului.” -(Cristina Ștefan- Cărțile doamnei Spirescu, 2021.Cenaclu.lira21.ro, Bacău )
„Nu știu secretul uluitoarei fantezii a fetiței, posibil să fie un praf magic ascuns prin cotloanele Buzunăroasei, dar pe parcursul celor aproape 60 de întâmplări prin care trece în carte, care ar putea fi grupate pe episoade, facem cunoștință cu multe personaje de poveste, majoritatea inedite, create de imaginația ei. Copiii, până la o anumită vârstă, au această capacitate de a vedea, de a descoperi ceea ce adulții nu mai reușesc, deoarece își pierd inocența, magia lumii înconjurătoare, <<corola de minuni a lumii>>, căci oamenii mari consideră lucrurile din jur banale și chiar plictisitoare.Meritul rămâne al autoarei, care savurează, înțeleg, încurajează și consemnează rezultatele imaginației fetiței ca un adevărat detectiv. O mulțime de personaje, <<descoperite>>, de fapt născocite de Biți, apar peste tot în carte, prin puterea minții ei de a le însufleți”- (Manuela Dinescu, Cine este Biți?, Pro Saeculum )
Am dat prea multe deja
Nina Elena Plopeanu: La începutul lunii aprilie 2024, se va desfășura la București din inițiativa președintelui Uniunii Scriitorilor, filiala pentru copii și tineret, Petre Crăciun, Festivalul de literatură pentru copii și tineret „Dimineața cuvintelor”. Ați fost selectată să citiți din creația dumneavoastră în cadrul Atelierelor de lectură. Ce puteți spune cititorilor Ziarului de Vrancea despre prima ediție a acestui festival?
Fevronia Spirescu: Așa după cum ați precizat în acest format, sub acest titlu, la această dată- Ziua de naștere a lui Hans Christian Andersen și în capitală este prima ediție a festivalului despre care mă întrebați. Ce știu despre acesta? Va dura două zile, la Casa Oamenilor de Știință, care, am înțeles, este un loc elegant și potrivit unor asemenea manifestări culturale. Ne va onora cu prezența Domniei Sale, dl. Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Cu această ocazie se va lansa primul număr al revistei filialei cu același titlu, „Dimineața cuvintelor” unde am fost invitați să publicăm texte și fragmente din cărțile apărute recent, se vor acorda premiile filialei, vor fi prezenți scriitori din diaspora: Republica Moldova, Ucraina, Canada. Mă bucur să știu că am contribuit și eu cu„o mărgică” am desenat sigla festivalului. Că am fost invitată să citesc, mă onorează, dar mă și emoționează. Este un public nou și exigent, obișnuit cu evenimente importante. Sper să fac față.Va exista o masă rotundă care se va ocupa de revistele pentru copii, un atelier de lectură, pe care aș vrea și eu să-l prind, despre „Cărțile viitorului” patronat de renumitul scriitor Alexandru Mironov, la care vor fi prezenți Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Sânziana Popescu și alți invitați. Spun aș vrea să-l prind pentru că se va desfășura în paralel cu sesiunile de lectură și nici la ele nu aș vrea să absentez. Dacă ne vom întâlni și vom schimba impresii, vom citi, vom afla noutăți, sigur va fi interesant, folositor și frumos.
Nina Elena Plopeanu: În anii copilăriei noastre ne-am putut bucura de numeroase reviste destinate micilor cititori (Arici pogonici, Luminița, Cutezătorii etc.). După o lungă perioadă în care revistele pentru copii au fost foarte puține sau nu au fost deloc, cum apreciați apariția revistei „Dimineața cuvintelor”?
Fevronia Spirescu:La nivel de piață largă, adică cu o distribuție pe întreg teritoriul țării e drept că nu mai sunt. Mai am cunoștință de una sigură dar nu cu o distribuție largă, la edituiră și pe site, dar apariția unei noi reviste care abordează literatura pentru copii și tineret nu poate decât să ne bucure. Voi participa și la masa rotundă unde se va discuta despre revistele pentru copii. Sper să fie o discuție fructuoasă, o dezbatere, o analiză, o radiografie a pieței din țara noastră pentru acest produs și să ieșim cu o concluzie, cu niște idei novatoare, cu niște repere. Voi propune pentru următoarea ediție să fie invitați și ilustratorii cărților pentru copii, pentru că, nu-i așa, peste 50% , dacă nu și mai mult, ilustrația și condițiile tehnice de tipărire vând cărțile destinate celor mici. Cât despre noua apariție nu știu foarte multe, sunt și eu curioasă să o țin în mână, sper să fie la înălțimea așteptărilor, să nu dezamăgim publicul și să aibă sponsori pentru primele numere apoi să se poată întreține singură, ca orice bebeluș care vine pe lume, este ajutat să se pună pe picioare și apoi își ia zborul.
Nina Elena Plopeanu: Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?
Fevronia Spirescu:Nu-mi prea place să vorbesc depre viitor. Am calculatorul plin de începuturi. Ce se va concretiza și finaliza rămâne de văzut . O singură certitudine este volumul al doilea de povești, care s-ar dori o continuare a Poveștilor lui Nasser, dar sub alt nume: Povești cu papion. De ce cred că e o certitudine? Este, pentru că m-am apucat de ilustrație și când încep ilustrația, sigur textul este închegat. În rest, o continuare la Biți, ceva pentru cei maturi, vom vedea. E vorba și de sănătate, de inspiratie, de o mulțime de alte probleme de care nu ducem lipsă în momentul de față. Vom trăi și vom vedea, dacă timpul mai are răbdare cu noi.
Nina Elena Plopeanu: În urmă cu doi trei ani nu auzeam vorbindu-se prea mult de inteligența artificială. În prezent este tot mai aproape de noi. Cum credeți că va influența AI viitorul literaturii pentru copii?
Fevronia Spirescu: Despre inteligența artificială? Ce să spun? Nu sunt un expert în domeniu. Dacă noi ne-am obișnuit cu unele aspecte, bănuiesc și eu, ca mulți alții, că va fi o etapă în evoluția omenirii cu care lumea se va acomoda. Nu știu ce se va întâmpla cu oamenii, cu literatura, cu arta, cu știința, cu societatea în general. Cred că la fel gândeam când au apărut ilustrațiile pe calculator. Acum se fac texte cu ajutorul lui. Știu și eu? Nu poți opri planetele, universul să-și vadă de drum, cum la fel nu poți opri omenirea să-și vadă de evoluția sa.. Fie ea una benefică, fie una... Nu vreau să pronunț cuvântul. Văd începutul unei perioade în care noi, cei de astăzi începem să fim deja parte din trecut. Unii vor afla, alții, nu! Depinde!„Annușka a și cumpărat untdelemnul și nu numai că l-a cumpărat, dar l-a și vărsat.” după cum spune Mihail Bulgakov în romanul său „Maestrul și Margareta” .
Nina Elena Plopeanu: Vă mulțumesc pentru amabilitate și mă bucur nespus că am reușit să obțin această premieră pentru Ziarul de Vrancea, fiind primul interviu pe care l-ați dat. Vă doresc sănătate și putere de muncă pentru cât mai multe succese literare.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Autoturism condus de o vrânceancă implicat într-un carambol pe DN2-E85 la Poșta Câlnău.4 răniți, din care 3 copii, din Vrancea, duși la spital
De același autor
