Local

Foto | Cifre cu diverse semnificații folosite de-a lungul istoriei în denumirea străzilor din Focșani

Florin Marian Dîrdală
10 mar 2024 2479 vizualizări

Până în anul 1948 orașul Focșani nu a avut nici măcar o stradă care să fie denumită în legătură cu vreun eveniment din trecut, cu o cifră sau mai multe reprezentând anul, ziua sau luna în care s-a întâmplat ceva răsunator pentru istoria națională sau internațională. Dar din acest moment autoritățile au descoperit brusc că numeroase zile importante, pentru țară sau pentru lume, trebuie obligatoriu atribuite și unor artere de comunicație din urbea noastră. 

 

Prima titulatură de acest fel a fost, după cum bănuiți,  „strada 23 august 1944”. așa cum s-a numit fosta și actuala „stradă a Brăilei” din Focșani. Întoarcerea armelor și salvarea țării au fost motive temeinice pentru ca o primă stradă din Focșani să primească un nume inspirat dintr-un eveniment istoric. A urmat „strada 6 martie”, nume pe care l-a purtat fosta  „stradă Dulapi” sau „Dulap”. În prezent niciun nume, nici celălalt nu mai e valabil, calea respectivă purtând denumirea de „strada Jiliște” (de la satul din comuna Slobozia Ciorăști în care un legendar domnitor moldovean, Ioan Vodă cel Cumplit a zdrobit, în urmă cu patru secole și jumătate, o puternică oaste otomană). În ceea ce privește data de 6 martie, ea nu ne mai spune nimic azi, dar în 1945 a fost un triumf pentru regimul comunist din România. Deoarece în acest an, la 6 martie 1945, a fost instaurat  guvernul Petru Groza. Iar „tovarășii” au putut spera că vor fi, în curând, doar ei, în fruntea țării! 

Următoarea stradă- cifră a fost și este în Focșani,  „13 decembrie”. Azi se cheamă,  „13 decembrie 1918”, dar în 1948, i s-a spus doar  „13 decembrie”. Are legătură cu un incident dramatic petrecut în România, la scurtă vreme după momentul glorios al anului 1918 (Unirea tuturor românilor). Atunci mai mulți muncitori, adunați în fața Teatrului Național din București, au cerut condiții mai bune de muncă și salarizare. În schimb au primit gloanțele autorităților, fiind raportate numeroase victime.

Ziua de „28 martie” a fost considerată și aceasta deosebit de prețioasă. Astfel că în anul 1948, a fost atribuită fostei „străzi Însurăței” din orașul nostru, în prezent intitulată „strada Vasile Pârvan” (după numele celebrului istoric care s-a născut în Huruieștii de Bacău). Probabil că fost inspirată de momentul primelor alegeri parlamentare din România, după acapararea totală de către comuniști a puterii în stat. 

O altă stradă care a primit o denumire având legătură cu o cifră istorică a fost „11 iunie”. Și aceasta a fost „strada Ovidenia din Tăbăcari”, azi intitulată simplu „Ovidenia”. Numele provine de la biserica situată aici. Dar cel puțin între 1948 și câțiva ani după 1990, a purtat numele „11 iunie” (ziua când a început Revoluția pașoptistă la București. Și când Gheorghe Bibescu a semnat noua constituție). La Focșani, documentele chirilice de atunci menționeaza că: „ Ziua de 11 iunie 1848 a fost zi de mântuire pentru toată România și s-a celebrat la orașul Focșani cu măreață solemnitate. Popolul, în fruntea căruia era prezidentul magistratului, precedat de steaguri tricolore, s-a dus de dimineață, vesel și linistit, la lăcuința d-lui administrator, apoi la secretarul județului, de au salutat Constituția, de unde, precedat de acești funcționari, toți împodobiți cu eșarfe și cocarde frumoase au mers, urmați de mulțime nenumărată în sunetul clopotelor, la catedrala Sfântul Ioan, în parada cea mai elegantă. Aici, în aceste grămezi și mai mari de oameni și dorobanți s-au primit cu aclamații de bucurie, să trâiască constituția, guvernul vremelnic și binevoitorii țării. Părintele protopop, urmat de mulțime de preoți au întâmpinat la intrarea în biserică, cu sfânta cruce și cu evanghelia pe domnul administrator (Scarlat Turnăvitu) ce era înaintea cortegiului. După săvârșirea sfintei slujbe s-a  făcut te-deum înaintea bisericii și întinderea din fața ei era îndesită de mii de oameni din toate națiile. Și moldovenii au luat parte la această zi mare, citindu-se pe fețele lor mulțumirea ce a cuprins sufletul lor, că într-o zi vor ajunge și ei la fel de fericiți etc.” Din păcate evenimentele anului 1848 nu au au avut succes până la capăt, nici în Tara Românească, iar administratorul județului s-a ales cu o condamnare de 6 ani pentru tulburarea produsă cu acest prilej.

O altă stradă care a primit de data aceasta ca nume cifrele unui an întreg a fost cea intitulată  „1848”. sau  „Anul Revoluționar 1848”. În trecut această stradă s-a numit  „Pichet” și era o strada mică și neînsemnată. La fel și cea de azi, dar aceasta, prin sistematizare, a căpătat un alt traseu.Este situată în vestul orașului și deși nu are o lungime sau o lățime considerabile, totuși poartă un nume răsunător „Anul Revoluționar 1848”. 

O altă stradă din trecut, denumită prin cifre, a fost și „1 Mai”, fosta „stradă Dimitrie Sturza” și mai înainte intitulată „Mărculești”.În prezent, traseul ei ar corespunde parțial cu „strada Bucegi”. Numele de „1 Mai” a provenit, cu siguranță, de la celebra sărbătoare proletară, 1 mai, ziua în care,  pe întreg mapamondul, s-au consfințit și s-au sărbătorit drepturile celor care, prin produsul activității lor, au generat prosperitate pe întreg globul pământesc. Numele de 1 mai a plăcut și în prezent, astfel încât respectiva denumire a fost păstrată în nomenclatura stradală urbană. Chiar dacă nu s-a mai atribuit vechiului traseu denumit astfel, ci s-a găsit un capăt de arteră, prin Bahne, între „strada Bistriței” și „Alexandru Golescu”, care să poarte această denumire.

O altă arteră rutieră s-a numit, începând cu anul 1948 „strada 7 noiembrie”. Este vorba de fosta „stradă Vânători”, o cale de comunicație minusculă, prin zona Oborului, care în prezent  ar fi „strada Avram Iancu”. Numele 7 noiembrie  s-ar datora actualizării de date din calendarul iulian cu cel gregorian, adică victoria Marii Revoluții Socialiste din 25 octombrie, pe stil vechi, ar corespunde cu 7 noiembrie, stil nou, după ce au adoptat și sovieticii calendarul cel nou. De aici și gluma că  „Marea Revoluție Socialistă din 25 octombrie a avut loc pe 7 noiembrie”. Strada cea importantă din orașul nostru care a luat chiar denumirea  „Marea Revoluție Socialistă din 25 octombriea fost actuala „stradă Mărășești”. Și multi  ani a amintit focșănenilor cât trebuie să fie de fericiți și recunoscători „fratelui cel mare” din răsărit, URSS, pentru noua orânduire adusă cu tancurile T 34 din imensitățile Rusiei până la jumătatea Europei. 

A mai fost o stradă prin Focșani denumită „30 decembrie”, nou deschisă la anul 1948. Nume care s-a inspirat, cu siguranță, de la momentul abdicării regelui Mihai, 30 decembrie 1947. La acea dată, regimul comunist a triumfat pe deplin în țara noastră, Gheoghe Gheorghiu-Dej și doctorul în drept Petru Groza au reușit să înlăture ultimul obstacol, din punctul lor de vedere, aflat în calea inaugurării unei noi epoci „de glorie” în istoria țării. Ce a urmat știm cu toții!

A mai fost o stradă, „Greva de la Grivița 1933”, care a primit acest nume, tot în anul 1948, în amintirea răsunătoarelor mișcari conduse, se zicea, de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Atunci  Vasile Roaită ar fi pus mâna pe sirenă și ar fi alertat muncitorii, pregătindu-i pentru întâlnirea „prietenoasă” cu jandarmii. Moment care s-ar fi încheiat foarte prost, pentru zeci dintre ei, inclusiv pentru tânărul care ar fi murit cu mâna încleștată pe sirenă. I s-au dedicat acestuia zeci de cărți, i s-au înălțat statui și s-au denumit școli, cartiere, fabrici, cooperative agricole de producție etc. după numele lui. Chiar și la noi în oraș  „strada Bicaz” de azi s- a numit în trecut „strada Vasile Roaită”. Această stradă mai este, să zicem, celebră deoarece pentru o proprietate confiscată în urmă cu 7 decenii și aflată pe traseul ei, s-a atribuit  de curând, în dosarul 3074/3/2023, poate, cea mai mare despăgubire bănească din Vrancea, una de peste 2 milioane de euro. Mai târziu, după moartea lui Gheoghe Gheorghiu-Dej, s-a dezvăluit că Vasile Roaită nu ar fi fost chiar așa mare erou, el aflându-se undeva, ascuns, la intervenția forțelor de ordine. Nici Gheorghe Gheorghiu- Dej nu ar fi fost tocmai liderul mișcărilor de la Ateliere Grivita, conducatorii revoltei fiind mai mulți, însă el a captat toată gloria respectivului moment, tocmai ca să se justifice și ascensiunea lui fulgerătoare, atât în fruntea partidului, cât și a statului. Deci, „strada Greva de la Grivița 1933” s-a numit așa din 1948, dar mai înainte i s-a spus  „strada Grivița”. Momentul pe care l-a marcat a fost una dintre strălucitoarele victorii de la sud de Dunăre ale Armatei Române în vremea Razboiului de Independență 1877-1878. Din păcate, în prezent, strada respectivă se cheamă tot „Greva de la Grivița”, nici măcar „Grivița”, așa cum a fost inițial, dar asta e o altă poveste.

Mai există în prezent o stradă care se numește  „8 martie”, pe ea se află situată, deocamdată sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului(DGASPC) Vrancea.  Este o stradă relativ nouă, rezultată din sistematizările comuniste din anii '80 ai secolului trecut. Numele atribuit are legatură cu sărbatoarea internațională a femeii, 8 martie.

În zona de sud a orașului mai găsim  „Aleea 1 iunie”, creionată în peisajul urban după anul 1971, când a început construirea cartierului Focșani sud. Numele nu poate avea legătură decât cu ziua internațională a copilului care a determinat până și autoritățile centrale să o declare zi liberă națională.

În fine, cel mai important eveniment evocat prin numele unei străzi la Focșani este reprezentat de „strada 1 Decembrie 1918”, cea care trece prin fața a două Colegii Naționale din oraș: Edmond Nicolau și Ion Mincu. În trecut s-a numit „strada Raionului” (strada de margine) apoi  „strada Carpați”, până în vremuri mai recente și în prezent „strada 1 Decembrie 1918”. Evenimentul evocat este cunoscut de toată lumea și a reprezentat pentru țara noastră îndeplinirea celui mai mare proiect național din toate timpurile trecute, prezente și viitoare. La fel de important ca Unirea Principatelor Române și formarea, prin contopire, a locului nostru de domiciliu, orașul Focșani.  

 

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.