Finala Cupei Mondiale în capitala Les Bleus, văzută de un jurnalist vrâncean
Pentru francezi, finala Campionatului Modial de Fotbal, de la Moscova, a picat cum nu se poate mai bine, la o zi după Ziua Națională. Adică sărbătoare după sărbătoare. Un motiv pentru a petrece tot week-endul, de vineri până duminică noaptea. Iar pentru că am ales să ne petrecem vacanța la Paris, de Ziua Franței, la fel a fost și pentru noi, pentru mine și pentru soția mea. Meciul nu l-am urmărit, recunosc, dar am fost în stradă și m-am bucurat alături de parizieni chiar dacă, un pic aș fi dorit, în adâncul sufletului, să câștige croații. Ca să dea și unii de-ai noștri, dintre săracii Europei, deși Croația ne-a depășit de foarte multă vreme cam la toate capitolele, lovitura: prima Cupă Mondială câștigată de o țară fostă comunistă.
La Paris, pregătirile pentru finala Campionatului Mondial au început cu câteva zile înainte de ora disputării meciului cu Croația. Cu o zi înainte, televiziunile au prezentat dezbateri și reportaje despre echipa națională și despre parcursul acesteia la Campionatul Mondial. O dată la câteva ore, reporterii speciali transmiteau corespondențe de la Moscova, de la Mondial. Prin studiouri se perindau, comentatori sportive precum și foști jucători ai echipei care a câștigat Mondialul din 1998. Făceau pronosticuri, evaluau echipele actuale, depănau amintiri, își dădeau cu părerea.
În lumea reală, în magazine, în stațiile de autobuz și de metrou, în gări și cam peste tot, atenția îți era atrasă de afișele ce te îndemnau să îmbraci un tricou albastru ca să susții echipa Franței.
Tarabele și chioșcurile de suveniruri erau drapate cu steaguri și fanioane tricolore, peruci și ghirlande roșu – alb – albastru, precum și tricouri Les Bleus. Toate de vânzare pentru fani și turiști.
Cu siguranță a fost week-end bun pentru comercianți.
Pe 15 iulie, ziua Marei Finale, Parisul a început să se agite încă de dimineață. Pe la orele 10.00 – 11.00, am luat primul contact cu susținătorii naționalei, la o gură de metrou, pe una dintre străzile care dau spre Sena, în apropierea Catedralei Notre Dame. Câțiva tineri în tricouri albastre, cu fețele pictate roșu – alb – albastru, fluturau steaguri, scandau, fluierau și sunau din vuvuzele.
Gălăgia lor nu părea să deranjeze pe nimeni. Dimpotrivă, trecătorii îi salutau, fetele îi sărutau, clienții de la bistrouri îi aclamau, ridicând ceștile de cafea în aer, iar șoferii mașinilor de pe stradă le țineau isonul din clacsoane. Chiar și cei doi polițiști din colț, altfel destul de fioroși, cu mâinile pe tocurile pistoalelor de la centură, zâmbeau îngăduitori.
La naiba, o dată se joacă finala Campionatului Mondial de fotbal!
Pe măsură ce timpul trecea, atmosfera s-a încins pe bulevardele și străzile pariziene. Suporterii în tricouri albastre, cu fețele pictate în tricolor, s-au înmulțit iar intensitatea zgomotului a crescut. Șoselele s-au umplut de mașini pe geamurile cărora, tineri și tinere, frumoși și liberi, ieșiți pe jumătate, fluturau steaguri și eșarfe tricolore.
Mulți se îndreptau spre Turnul Eiffel, spre Champ de Mars, unde au fost amplasate ecrane imense pentru vizionarea meciului. Acolo s-au strâns, potrivit statisticilor, în jur de 150.000 de spectatori. Alții au mers în centru, pe Champs Elysee.
Când două grupuri de fani se întâlneau, chiar dacă nu se cunoșteau, se salutau și se îmbrățișau. Ca niște vechi prieteni se sărutau și se cinsteau reciproc din dozele de bere sau din sticlele de vin.
Toți erau Les Bleus și susțineau echipa Franței!
Pe măsură ce se apropia ora începerii jocului de la Moscova, străzile și bulevardele au început să se golească. La fel și galeriile comerciale ori buticurile. În schimb, a crescut numărul clienților de la bistrourile și cafenelele unde patronii au amplasat televizoare.
Așa se face că toate localurile în care se putea urmări meciul erau pline la refuz. Alții care n-au prins locuri, s-au așezat pur și simplu pe borduri și priveau transmisia pe internet, pe smartphone.
Cu toții au explodat în urale și aplauze când echipele Franței și Croației au ieșit de la vestiare și s-au aliniat pentru intonarea imnurilor naționale.
În fața unui bistro, pe o străduță din Cartierul Le Marais, câțiva puștani de liceu, care împărțeau o bere, au început cânte La Marseillaise, privind spre ecranul televizorului. Au simțit nevoia s-o facă, spontan, la unison cu francezii aflați în tribunele stadionului din Moscova. Pur și simplu, deloc forțat, rostind versurile clar și tare, în vreme ce turiștii opreau și-i fotografiau.
A fost un moment emoționant.
În timpul finalei, străzile și bulevardele s-au golit pe nesimțite. Rue du Rivoli, unul dintre cele mai circulate bulevarde ale Parisului era la fel de pustiu precum o stradă dintr-un târgușor de provincie duminică, la amiază, când târgoveții se odihnesc după masa de prânz. Puteai încinge o miuță fără teamă că te-ar putea deranja cineva.
Trebuie să recunosc faptul că nu m-am numărat printre cei care au privit la meci. Mă aflam pe stradă. Mi-am dat seama, când se înscria câte un gol, din reacția suporterilor strânși în fața cafenelor. De fiecare dată când francezii au marcat toată lumea exploda de bucurie, ca și cum s-ar fi aflat pe stadion.
Tot așa mi-am dat seama și când arbitrul a fluierat pauza dintre reprize. Toți cei care până atunci priveau încordați, înghesuiți, în fața televizoarelor s-au destins dintr-o dată și s-au relaxat. Retrași într-o parte, au început să comenteze fazele importante, deciziile arbitrului și jocul. Din spusele unora, am îneles că adversarii croați nu erau deloc ușor de depășit.
De aceea, când jocul s-a reluat, au redevenit la fel de încordați și stresați de ceea ce s-ar fi putut întâmpla.
S-au relaxat din nou, cu câteva minute înainte de sfârșitul jocului, când pe bulevard și-a făcut apariția un cimpoier, călare pe un monociclu. Suflând cu putere instrument acesta prevestea, parcă, victoria și fiesta ce urma. De altfel, în urma sa, ca la un semn, mulțimea a izbucnit într-o imensă explozie de bucurie.
Finala Campionatului Mondial s-a încheiat iar Franța campioana lumii la fotbal
A reînceput vacarmul, în mijlocul străzilor până atunci pustii, dar la o intensitate mult mai mare. Ca la un semn, piețele și străzile au fost ocupate de fete și băieți, tineri și mai puțin tineri care se îmbrățișau și se sărutau de bucurie, strigau și aplaudau, se cățărau pe stâlpii felinarelor, pe mașini, pe motoscutere ca să se facă auziți. Din loc în loc explodau petarde și fumigene într-un entuziasm general.
Sărbătoarea a cuprins toate cartierele. Petrecăreții au ocupat mesele la bistrourile și barurile de cartier, comandând bere și vin. Mașinile treceau dintr-o parte în alta, clacsonând și dând flashuri din faruri, de peste tot se auzea La Marselaisse – imnul național – intonată de parizienii euforici.
Din toate colțurile Parisului, fanii naționalei s-au revărsat spre Champs Elysee unde era în plină desfășurare sărbătoarea. Circulația mijloacelor de transport în comun s-a îngreunat iar unele stații de metrou au fost închise din motive de siguranță. În centru, petrecerea s-a întins mult în noapte, fiind nevoie de intervenția poliției pentru a calma lucrurile.
Mai târziu, într-un talk-show, la o televiziune locală, un invitat a povestit că patru persoane, o familie, care au ieșit să se bucure de victorie, au rămas blocate pe marele bulevard și n-au reușit să răzbată prin mulțime. Au scăpat abia după ce au cerut ajutor unei patrule de poliție care i-a condus pe o stradă lăturalnică.
După miezul nopții, oamenii s-au retras spre case, pentru că urma o nouă zi de luni, o săptămână de muncă. Locul lor a fost luat de utilajele de salubritate care au început să strângă gunoiale și să facă curățenie.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
De același autor
