Evreii din Vrancea în vremea Holocaustului. Mărturie cutremurătoare din lagăr de la Suraia
Cel mai mare lagăr din Judeţul Putna-Vrancea era cel de la Suraia unde se lucra la consolidarea malurilor Siretului.
Dacă la 9 octombrie se comemorează Ziua Holocaustului în România (începutul deportării în masă a evreilor români în Transnistria-1941) la 27 ianuarie se comemorează Ziua Internaţională a Holocaustului (eliberarea de către armata sovietică a lagărelor de la Auschwitz-Birkenau în 1945).
Deşi evreii din Judeţul Putna-Vrancea au avut o situaţie mai puţin rea decât cei din Basarabia, Bucovina sau Transnistria, politicile antisemite ale guvernului antonescian au fost instituite şi în această zonă a ţării.
Dacă naziştii au acţionat împotriva evreilor conform unor planuri bine stabilite, regimul antonescian a acţionat uneori haotic, dar, de multe ori, la fel de brutal. În baza ordinului M.A.I. nr. 1813/23 martie 1941 la Focşani, Adjud şi Odobeşti s-a încercat implementarea primelor măsuri de segregaţie rasială prin constituirea unor ghetouri.
Foto: Document care arată că până şi elevii erau trimişi în lagăre de muncă
Aplicarea ordinului a pricinuit reale dificultăţi pentru instituţiile de forţă precum armata şi poliţia. Apăruse un paradox deoarece ghetoul implica crearea unui perimetru clar delimitat unde trebuiau adunaţi toţi evreii, circulaţia în afara acestuia fiind strict interzisă. Or numeroşi evrei putneni erau încadraţi în detaşamentele de muncă obligatorie şi trebuiau să părăsească ghetoul în timpul zilei pentru a presta diverse lucrări pe raza judeţului. În cele din urmă, forţate de împrejurări, autorităţile au renunţat la ghetouri menţinând însă măsurile restrictive în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor.
Ostatici în lagăr
O altă formă de represiune a constat în internarea evreilor bărbaţi, între 18 şi 60 de ani ca ostatici în lagărele de prizonieri. Sub pretextul prevenirii unor revolte ce ar fi putut fi puse la cale de evrei, au fost alcătuite loturi de ostatici compuse din 20-60 de evrei care se roteau la prizonierat, la 10-12 zile. La Focşani lagărul de ostatici a funcţionat în perioada 30 iunie 1941-23 ianuarie 1942 în incinta şcolii Evreieşti din Strada Ştefan cel Mare iar la Odobeşti într-un imobil din strada Regina Elisabeta nr. 9.
Aproximativ 5.000 de evrei din 16 judeţe ale Vechiului Regat şi Sudului Transilvaniei prestau muncă obligatorie în detaşamentele exterioare de pe teritoriul judeţului Putna. Ei reprezentau cam 1/5 din totalul celor concentraţi în astfel de detaşamente în aceste zone ale României.
Mărturie din lagăr de la Suraia: "Dorm goi pe pământul gol"
Cel mai mare lagăr din Judeţul Putna-Vrancea era cel de la Suraia unde se lucra la consolidarea malurilor Siretului. Într-o mărturie documentară găsim descrisă tragica situaţie a evreilor din Detaşamentul de îndiguiri 101 Suraia, aflat sub comanda Regimentului 5 Pionieri: „Efectiv de 1.400-1.800 de oameni concentraţi de 1-2 ani. Cazarea în bărăci de scânduri şi bordeie semiîngropate, oamenii nu sunt la adăpost nici de ploaie, frig etc. Majoritatea dorm pe pământul gol. Alimentaţi iInsuficient, întrucât alimentele nu ajung la cazan în cantitatea ce este destinată alimentării conform alocaţiei. Echiparea. În marea majoritate, oamenii sunt cu desăvârşire goi. Doar o bucată de sac sau ţol le acoperă sexul, picioarele goale. (…)
Condiţiile de igienă sunt dezastruoase (…). Parazitaţi, operaţii de deparazitare neputându-se face din lipsă de material (lemne, lichid paraziticid etc., dar mai ales din lipsă de lenjerii strict necesare).
Medicul nu are nici o autoritate. Bolnavii scutiţi de muncă sunt puşi totuşi să muncească, chiar bătuţi. Rapoartele medicilor luate în râs.”
Deportaţi în Transnistria
La rândul lor, cam 1000 de evrei din Judeţul Putna prestau muncă obligatorie în detaşamentele exterioare, inclusiv în Basarabia. Alţii, inclusiv elevi minori, lucrau în zonă, în cadrul detaşamentelor interioare.
Din ordinul autorităţilor aproximativ 150 de evrei aflaţi pe raza Judeţului Putna (avem în vedere în special pe cei din detaşamentele de la Odobeşti şi Soveja) au fost deportaţi în Transnistria fiind puşi să presteze în lagărele de muncă grea. Unii s-au reîntors la casele lor după sfârşitul urgiei, alţii nu.
La începutul lunii iulie 1941 cadavrele a 10 evrei din trenul morţii care plecase din Iaşi spre lagărul de la Caracal (jud. Ialomiţa) au fost date jos în Staţia CFR din Mărăşeşti, aruncate într-o groapă comună şi înhumate în apropierea liniei ferate.
În complexitatea politicilor şi măsurilor antisemite din timpul Holocaustului, oraşul Panciu reprezintă o excepţie. După devastatorul cutremur din noiembrie 1940, evreii au fost izgoniţi de autorităţi din localitate, nefiindu-le permis să se întoarcă şi să-şi refacă imobilele distruse sau grav avariate. Practic Panciu a fost singura localitate din România declarată prin decretul-lege din august 1942 „oraş creştin cu excluderea oricărui element evreiesc”.
Documentele de arhivă şi mărturiile orale ale supravieţuitorilor reprezintă dovezi incontestabile ale tragediei care a lovit populaţia evreiască din Judeţul Putna-Vrancea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. (Arhivist Bogdan Constantin Dogaru)
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare Ianuarie 2016
Schiţa ghetoului din Focşani, care a funcţionat în 1941 (sursa Arhivele Statului)
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
tanda, acum 2969 zile, 6 ore, 52 minute, 41 secunde
oare, acum 3012 zile, 21 ore, 6 minute, 1 secunda 
