Din mâinile domnului doctor Bâra țâșnește mir! Capitol din Volumul III al cărții ,,Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii” intitulat: ,,Vă las vouă… amintirile mele dragi”
Dragii mei prieteni, în urmă cu puțin timp am participat la un adevărat maraton al Târgului de Carte din Focșani, desfășurat sub egida Bibliotecii Județene ,,Duiliu Zamfirescu” la Galeriile de Artă. Cu această ocazie focșănenii aflați în sală, iubitori ai cărților semnate de mine: ,,Strada Mare a unirii, colț cu Republicii”, ,,Povestiri pentru copii dulci”, ,,În căutarea… Focșaniului pierdut” m-au întrebat dacă mai am vreun proiect de volum nou. Am fost bucuros când am auzit această întrebare și am simțit interesul oamenilor pentru povestirile mele. Am răspuns cu entuziasm că am în lucru un volum III care se va intitula: ,,Vă las vouă… amintirile mele dragi”
Cititorii curioși din fire și dornici să retrăiască amintiri despre Oameni, Întâmplări și Locuri m-au asaltat imediat cu tot felul de întrebări: ,,Ce ne mai pregătiți?”, ,,Despre ce oameni frumoși veți mai scrie?”, ,,Pentru că tare mult ne mai plac și le așteptăm cu nerăbdare”. Le-am răspuns cu mult drag, cu toată afecțiunea sufletului meu că în curând voi scrie un capitol din viitorul volum III, dedicat unui domn doctor, iubit de foarte mulți focșăneni. Tot auditoriul meu, a exclamat în cor: ,,Despre cine este vorba?” Am răspuns că numele domniei sale îl țin secret până la publicarea capitolului, însă le-am dat un indiciu:
,,Din mâinile domnului doctor… țâșnește mir, cu care mamele ung oasele copiilor și aceștia se vindecă miraculos!”
Am observat pe fețele cititorilor mei urme de fericire și licăriri de lacrimi în ochi, semn că mulți dintre dânșii și-au dat seama despre cine voi scrie, dar au fost atât de discreți încât nimeni nu a pronunțat numele personajului meu. S-au uitat zâmbind unii la alții, iar pe mine m-au aplaudat, fiind comparat cu un ,,Cicerone contemporan” pentru că sunt ca un ghid al amintirilor focșănenilor mei dragi. Auzind aceasta, care sincer… mi-a plăcut, am fost curios să văd din partea cui venea! Am constatat cu multă bucurie că domnișoara bibliotecar Dr. Teodora Fîntînaru era cea care îmi atribuise acest pseudonim.
Dar revenind la ale noastre amintiri voi începe să povestesc câte ceva despre distinsul domn doctor Costică Bâra, numit pe bună dreptate și ,,Îngerul copiilor” sau ,,Chirurgul copiilor”. Prima dată am făcut cunoștință cu domnia sa într-o lună de august a anului 1990. Fiul meu care atunci avea doar 7 luni a avut nevoie de o intervenție. Toate cunoștințele mele m-au îndrumat să merg la domnul doctor Bâra pentru că ,,ARE MÂINI DE AUR” și într-adevăr în nici 15 minute problema era rezolvată. Încă de atunci am observat la domnul doctor o blândețe în ochii săi și în vorbă, care… ție ca pacient, îți conferă un sentiment de confort și siguranță. Sunt convins că domnia sa nu își mai amintește de această întâlnire și intervenția făcută fiului meu, pentru că prin fața dumnealui au trecut sute, poate mii de pacienți de-a lungul carierei. Și totuși… viața ne mai oferă și momente mai puțin plăcute. Așa se face că întâlnirea cu domnul doctor a mai continuat. O întâlnire, bineînțeles medicală. De fiecare dată am apelat cu încredere la dânsul și efectele benefice nu au întârziat să apară.
Unul dintre băieții mei, Cosmin, a trăit un episod neplăcut, când și-a fracturat piciorul drept, pe treptele liceului. Am ajuns urgent la domnul doctor Bâra, l-a trimis la radiografie, după care i-a fixat piciorul în ghips, s-a recuperat și acum nu resimte dureri.
Andrei, tot unul dintre băieții mei, avea o ușoară deviere a coloanei vertebrale. Văzându-l și examinându-l, domnul doctor i-a recomandat un tratament de specialitate, să practice înotul și astăzi tânărul este foarte bine.
Un alt caz pe care îl cunosc personal este acela al unui copil care s-a născut cu un defect la ambele picioare. Părinții erau disperați. Pe unde au ajuns cu el, medicii din țară îi întrebau:
-,,De ce ați ajuns cu copilul până la noi?”
-,,Îl aveți la Focșani pe colegul nostru, doctorul Bâra.”
Așa se face că părinții au aflat de specialistul ortoped-pediatru, focșănean, copilul lor a fost operat, iar astăzi, ajuns la vârsta maturității este un om perfect sănătos fără nicio urmă de defect la ambele picioare. Mai mult, este și un bun inginer, care are acum propria familie cu copii. De aceea spun că din mâinile domnului doctor Costică Bâra țâșnește mir, domnia sa tămăduind oasele pacienților, și nu numai în cazul copiilor. Mai demult, domnul doctor povestea că a operat copii mici, care acum sunt oameni mari și la rândul lor vin cu proprii copii tot la dânsul pentru diferite intervenții chirurgicale sau ortopedice. Domnia sa este medicul care prin mâinile sale au trecut și trei generații. Pot spune că acest doctor, este medicul focșănenilor, al vrâncenilor, este al nostru și de aceea îl prețuim și îl iubim!
Caracterizat de o modestie și discreție ieșită din comun, într-o zi i-am spus că aș fi onorat să scriu un capitol de carte dedicat activității domniei sale. Mi-a răspuns cu oarecare reținere și mult bun simț, că nu ar dori să fie lăudat și că lasă doar faptele sale să fie apreciate. Mi-am dat seama că nu a fost un refuz din partea domniei sale, dar lasă totuși la aprecierea pacientului dacă merită sau nu, să fie lăudat.
Devenindu-i la rându-mi pacient mă simt dator să întorc gestul de binefacere și să-i mulțumesc prin rândurile mele, exprimându-mi recunoștința față de empatia pentru pacienți. Spun empatie pentru că, trecând pragul cabinetului domnului doctor Costică Bâra, 90% ieși vindecat, doar din felul cum abordează diagnosticul și prescrie tratamentul. ARE HARUL DE A VINDECA BOLNAVUL, AȘA CUM UN PREOT ARE HARUL DE A SLUJI. Ajuns și eu la o vârstă, când oasele cam încep să scârțâie, am făcut o vizită la domnul doctor. Mi-a recomandat să fac niște investigații și după ce sunt gata să revin. Zis și făcut! După aproximativ o săptămână am revenit cu rezultatul. După ce a studiat atent actele medicale, meticulos și cu multă răbdare, cu același zâmbet blând mi-a spus: ,,Boală boierească, domnule!”, rămânând surprins, pentru că mă așteptam să fie ceva mai complicat. Mi-a prescris un tratament, care din primele zile și-a făcut efectul și mi-a ameliorat suferința. Bucuros, i-am spus:
-,,Domnule doctor, să știți că de astăzi vă trec în lista mea de prieteni adevărați”
Dânsul a tresărit și m-a întrebat din privire ,,De ce?”
-,,Păi am mulți prieteni, dar puțini sunt adevărați”
am continuat eu. A zâmbit cu blândețea-i caracteristică, confirmând din ochi că adevărații prieteni sunt tot mai rari. Am avut bucuria să îi dăruiesc pachetul meu de carte, conțindând cele două volume. După o perioadă de timp ne-am întâlnit în Piața Moldovei și cu sfială l-am întrebat: ,,Domnule doctor, ați frunzărit puțin un volum din cartea mea?” ,,Un volum?” a întrebat. ,,Le-am citit pe amândouă!” I-am mulțumit pentru recunoștința de a-mi lectura rândurile, cunoscând faptul că timpul domniei sale este împărțit după priorități. Și mai știu, din ce povestea odată domnul doctor, că atunci când are un caz mai dificil, cu un copil, noaptea se concentrează foarte mult asupra modului de a interveni a doua zi. Se dă o luptă interioară în sufletul domnului doctor deoarece știe că destinul unui copil se află în mâinile sale. Cum să nu mă bucur că și-a rupt din puținul timp, citindu-mi cărțile!
Fiind un foarte bun specialist, a fost curtat de spitale din Europa de Vest. A avut ocazia să rămână în Germania și să profeseze. Nemții ar fi fost mândri cu domnul doctor Bâra. S-a mulțumit însă că a stat doar 6 luni acolo, timp în care poate medicii germani au furat meserie de la dânsul.
Pe lângă faptul că este un bun specialist chirurg și ortoped pediatru, este și un mare sensibil. Legat sufletește de locurile natale în care s-a născut, a crescut, trăit și muncit, i-ar fi fost foarte greu să se desprindă de pământul sovejan, unde a văzut lumina zilei. Și cum s-ar fi putut îndepărta de măicuța sa - ADEVĂRATĂ ICOANĂ - (acum nonagenară), care l-a educat și i-a îndreptat pașii spre a deveni un om de nădejde. Cu simplitatea omului de la munte, dar și cu inteligența unei mame devotate, care i-a fost mereu aproape domnului doctor și atunci când nu este lângă dânsa, îl poartă în gând și în rugăciune și se roagă pentru copilul ei care este un foarte bun specialist în medicina românească. Cum s-ar fi putut îndepărta domnul doctor de plaiurile natale, de aerul ozonat al Sovejei, supranumită cândva ,,Perla Vrancei”... de brazii înalți și semeți, de caii care uneori aleargă sălbatici până când transpirația lor se transformă în spumă, prin munții Sovejei? Cum s-ar fi putut despărți de animăluțele sale din curte, căței și pisicuțe? Unde este mai frumos decât la tine acasă, pe țarina strămoșească, acolo unde savantul Simion Mehedinți a respirat același aer în urmă cu peste 100 de ani.
În vara aceasta, l-am așteptat pe domnul doctor la cabinet, situat în apropierea pieții. Pentru că ajunsesem puțin mai repede de ora stabilită, am avut timp să admir doi tei mari și un brad, aflați în fața cabinetului medical. Am observat că bradul înalt avea mai multe ramuri uscate și câteva erau verzi. Când a sosit domnul doctor, l-am întrebat de ce nu taie bradul, deoarece a început să se usuce. Ce credeți că mi-a răspuns?
,,Nu îl tai! Atâta timp cât are și ramuri verzi înseamnă că mai are viață!” Nu am mai avut replică! Am admirat însă cei doi tei falnici și domnul doctor mi-a spus că atât bradul cât și teii sunt plantați de mâinile sale. Păcat însă că la începutul verii... când înfloresc și parfumul lor străbate întreaga zonă se găsesc și musafiri nepoftiți, care pe timp de noapte adună floarea teilor și a doua zi o vând pe bordura de pe marginea pieței. Fac rău și teilor, dar rănesc și sufletul sensibil al domnului doctor.
Eu aș îndrăzni să afirm că domnul doctor Costică Bâra, pe lângă faptul că este ,,Îngerul copiilor”, este și ,,Îngerul naturii”. Iubește și îngrijește tot ce are viață și prețuiește tot ce mișcă în natură. Domnia sa s-a bucurat în perioada studiilor de învățămintele și sfaturile celebrului doctor Alexandru Pesamosca, supranumit și ,,Doctorul copiilor” sau ,,Doctorul fără de arginți”. Avându-l discipol în perioada studiilor, a învățat de la acesta cum trebuie să fie un adevărat medic. Și-a însușit sfaturile în cele mai mici amănunte și pot declara că domnul doctor Costică Bâra este domnul doctor Pesamosca de Focșani!
Empatia și dragostea față de pacienți, mai ales de pacienții copii nu au margini.
Acum, în aceste zile am aflat cu bucurie, dar și cu un sentiment de nostalgie că domnul doctor Bâra s-a pensionat după 40 ani de activitate. Colegii doctori, dar și tot personalul medical pentru care le-a fost: șef, profesor, coleg și prieten, spun toți într-un glas:
,,Din mâinile doctor Costică Bâra țâșnește mir, cu care mamele ung oasele copiilor și aceștia se vindecă!”
La mulți ani, domnule doctor!
Vineri 24 XI 2023 0ra 09:40
Cu drag, pentru dumneavoastră,
Daniel Mușat Mureșanu - Focșani
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
