Fundul marii, asta aveam anul trecut pe vremea asta!
Vrincenii si-au plins ieri mortii de la inundatii. La ora 13.00, clopotele bisericii au sunat pentru a chema oamenii la rugaciune. Pe 13 iulie 2005, acelasi clopot dadea de stire ca Siretul s-a unit cu Putna si au navilit pe ulitele satului. Intre 13 si 15 iulie 2005, 16 vrinceni si-au pierdut viata, Vrancea fiind unul dintre cele mai afectate judete de valul de inundatii catastrofale.
La Vadu Rocsa, unde au murit sapte oameni, tot satul a venit la biserica unde s-a oficiat o slujba de «Vesnica Pomenire» pentru cei decedati. «Azi a fost o ora de rugaciune, care anul trecut a fost o ora de fuga. Este un prilej de aducere aminte, un prilej de rugaciune, dar si un prilej de bilant intre cei care am fost inainte de inundatii si cei care sintem acum. Ca duhovnic al satului, pot sa spun ca cei care erau buni au devenit mai buni si cei care au fost rai au devenit mai buni. Nu ne ramine decit sa ne rugam lui Dumnezeu si sa nadajduim", a spus preotul Daniel Teodorescu.
Ziua de ieri a fost prilej de aducere aminte dar si de retraire a momentelor dramatice din noaptea de 13 spre 14 iulie, cind sute de oameni si-au petrecut noaptea intre apa si cer. Cind s-au revazut, multi dintre cei care au stat impreuna atunci s-au luat in brate si au inceput sa plinga in hohote. "Fundul marii, asta aveam anul trecut pe vremea asta! Am urlat o noapte intreaga sa vina cu barcile sa ne salveze de pe case sau din copaci", povesteau sinsitratii. La comemorare au luat parte atit voluntarii de Cruce Rosie care au intervenit anul trecut, cit si militarii care au salvat oamenii cu barcile si apoi au locuit efectiv o luna de zile in cel mai afectat sat din Vrancea. Toata lumea din biserica plingea in hohote in momentul in care voluntarii de Crucii Rosii le-au interpretat un cintec compus in timpul inundatiilor. Preotul Daniel Teodorescu le-a pregatit celor care au aratat ca le pasa de suferinta cite o diploma de rec unostinta. Printre cei premiati se numara si Ziarul de Vrancea, dar si redactorul sef Silvia Vrinceanu Nichita, ca si alti oameni de bine din judetul nostru.
Un an de lacrimi, un an de sperante
Sinistratii au vazut ieri, pentru prima data, imagini de la inundatiile in care ei insisi au fost protagonistii. La biserica din sat a fost inaugurata expozitia fotografica "Vadu Rosca - un an de lacrimi, un an de speranta", realizata de Ziarul de Vrancea si Asociatia de Tineret "Eu, Tu si Ei", cu sprijinul Studioului Foto Sebastian. Imaginile au rascolit amintirile din momentele in care sinistratii si- au pierdut rudele si casele. "Doamne! Chiar asa era la noi in sat?! De abia acum vedem cit de mare a fost dezastrul", ne-a spus Stanica Badiu, cu lacrimi in ochi. Vaduva lui Ionasc Mihalcea pregatea de zor merinde pentru cei veniti la parastasul de la biserica. Si ea a fost marcata de imaginile surprinse de reporteri. Este rascolitor sa vezi asa ceva! Atunci nu realizam ce se intimpla. Este greu fara sotul meu, dar nu am putut sa-l salvez. A murit sub ochii mei!", isi aminteste cu durere in suflet Neguta Mihalcea.
"A venit valul atit de mare ca nu am putut sa urc in pod o basma. Eu am urcat exact asa cum sint. Nu am luat nimic cu mine. Am avut mare noroc ca fiul meu are o tandara de vila si m- am urcat sus, la etaj, ca altfel muream. Si vecinii, sotii Dobre, au murit la 100 de metri de mine. Nu i-am putut salva! I-am auzit strigind dupa ajutor pina au murit. Nu aveam cu ce sa ne deplasam in apa aia mare de trei metri", povesteste Aurica Mocanu, cea care a adapostit satenii in casa fiului sau ca in Arca lui Noe. Imaginile din sat sint aceleasi de anul trecut, dupa retragerea apelor. Aproape toate casele stau sa cada. Cei mai multi se tem sa mai locuiasca in sat, insa foarte multi dintre ei spun ca nu se pot muta in casele Guvernului pentru ca nu au strictul necesar. Deocamdata nu au apa potabila, spatiu pentru animale si nici plantatii agricole, adica singurele lor surse de venit.
