Dreptul de a sti
De atunci, nimeni nu a avut interesul sa-si asume greseala de a condamna niste oameni pe care societatea ii vede si acum ca pe niste monstri si nici sa le vorbeasca sincer si deschis despre boala lor. Ca urmare a acelui "accident epidemiologic", Marasestiul a urcat in topul national al incidentei HIV/SIDA. Timp de trei luni, cit am lucrat pentru acest subiect pe care Ziarul de Vracea il publica astazi, am aflat lucruri greu de acceptat daca ne pretindem o societate cu pretentii europene. Nonactiunea este incurajata tacit de institutiile si oamenii platiti ca acestor bolnavi sa le fie un pic mai bine. Institutii care au acceptat cu greu sa furnizeze informatii despre cazurile HIV/SIDA, baricadindu-se in spatele reglementarilor care cer asigurarea confidentialitatii. Functionari din institutiile sanitare locale si nationale s-au aratat deranjati ca un jurnalist indrazneste sa sape dupa 16 ani prin dosarele prafuite ale anchetelor epidemiologice. Acum, fostii "copii ai lui Ceausescu" au ajuns oameni mari, au inceput sa se iubeasca, sa aduca pe lume urmasi, unii fara sa aiba habar ca sufera de o boala care se transmite preponderent pe cale sexuala. Nu le putem lua semenilor nostri dreptul de a-si trai viata, dar trebuie sa afle si de dreptul lor de a fi informati cu privire la boala si soarta care-i asteapta. Pentru a-i proteja de ignoranta celor din jur, cei mai multi parinti evita sa le spuna propriilor copii ca traiesc cu HIV/SIDA. La Marasesti se joaca zilnic un periculos joc de-a v-ati ascunselea cu SIDA. Cazurile de discriminare, de
incalcare a confidentialitatii sau de stigmatizare ramin de multe ori doar in inima celor care le sufera. Chiar daca nu are cine sa lupte pentru ei si nu se fac auziti, nu ne putem preface ca problemele acestor oameni izolati la marginea Marasestiului nu exista. Foarte multi bolnavi au facut un compromis cu autoritatile. Au acceptat acele alocatii ca un fel de compensatie tacita, in loc sa ceara asumarea completa a responsabilitatii. Organizatiile care lupta pentru drepturile persoanelor seropozitive trebuie sa promoveze solutia integrarii complete a acestora si nu cea a sustinerii lor prin ajutoare pasive.
Chiar daca au trecut 16 ani, nu este tirziu ca adevarul sa iasa la iveala. Dupa ani si ani in care ne-am prefacut ca acesti oameni si problemele lor nu exista, cred ca a venit timpul sa facem putina ordine in propria mentalitate si sa dam barierele sufletului la o parte. Daca adolescentii sufereau de alta boala, de exemplu de cancer sau de diabet, la fel ar fi gindit cei care ii marginalizeaza? Inclin sa cred ca nu! Acesti oameni sint victimele sistemului medical care i-a infectat din ignoranta, sistem care ar trebui sa-si ia acum in serios rolul de a-i proteja si de a le apara macar drepturile medicale.
