Pastile la Vadu Rosca
Minunate cintari liturgice au rasunat, simbata noaptea, din biserica Sfintii "Mihai si Gavriil" din Vadu Rosca, acoperita de ape la inundatiile din iulie 2005. Hristosul sinistratilor din lunca Siretului nu are acelasi chip radios din icoanele altor crestini mai norocosi. A trecut si el, ca si crestinii din aceste locuri, prin patimile mintuirii.
La Vadu Rosca, satul este inca plin de noroaie, la fel si podeaua bisericii. Icoanele poarta inca urmele adinci ale apelor care au mincat din chipurile sfintilor. La fel si casele, prin care se poate vedea cerul. Invariabil toti batrinii se vaita ca ii dor picioarele din cauza umezelii din pereti. Cei mai multi au refuzat sa se stramute in satele facute de Guvern sau de Gigi Becali. Cei care s-au mutat totusi au revenit cu carutele la Vadu Rosca pentru a lua Lumina. "Acolo nu ne simtim acasa! Eu mor daca plec din satul asta", ne spune Ion Craciun, un batrinel care cinta in strana bisericii. Preotul Daniel Teodorescu a primit invoire sa faca slujba de Inviere pe amplasamentul viitorului sat, insa enoriasii nu au vrut sa asiste la slujba oficiata intr-un cort militar. Pentru sinistratii care in vara anului trecut au primit oferte sa-si vinda sufletul pentru o sticla cu apa sau pentru o pereche de ciubote de guma, Pastele este sarbatoarea suprema. Simbata seara, aceiasi oameni care se bateau pe ajutoarele venite in sat si nu ezitau sa arunce cu noroi si in preotul lor, si in primar si in presedintele tarii si in invatator s-au adunat smeriti la biserica lor pentru a primi iertarea, bucuria si lumina Invierii.
Lumina si lacrimi
Dupa miezul noptii, la Praznicul Invierii Mintuitorului au ramas doar batrinii. Aceiasi care erau in stare sa faca sacrificiul suprem pentru vacile, gainile sau cerealele lor pe 12 iulie, oameni care au dus pe umerii lor toate poverile care au cazut pe sat in ultimii 60 de ani. Cei care au luptat din greu cu apele si cu necazurile in cele noua luni scurse de la potop au devenit mai buni. "Eu ii vad mult mai bine decit erau inainte de inundatii, ii vad mult mai aproape de Dumnezeu, de Sfinta Biserica. Sint mai jertfitori, mai demni. In schimb, aproape nimeni nu mai zimbeste", ne-a spus preotul Daniel Teodorescu. Sinistratii au primit lumina Invierii, s-au uitat la ea si au plins. Au sarutat pina-n zori icoanele schimonosite de apa care a baltit zile intregi intre zidurile bisericii, au facut plecaciuni adinci, s-au rugat si au aprins lumini din lumini. La final s-au impartasit dupa datina, au luat anafora si au baut din vinul sfintit, care simbolizeaza singele Mintuitorului Toti au tinut cu sfintenie postul Pastelui.
"Ne e rusine ca am fost asa"
La cuvintarea din zorii zilei, vadroscenii au ascultat cu capul plecat dojana preotului. Indrumatorul lor spiritual le-a reamintit ca satul a fost la un pas de pierzanie si la asta a contribuit rautatea si calicia unora dintre ei. "Rusinea nu mai e rusine, este la indemina tuturor ... Acum am deschis sufletele noastre Mintuitorului Iisus Hristos. Sa primim lumina Invierii care sa ne aduca pace sufleteasca si sanatate trupeasca. Sa ne rugam si pentru cei care, la fel cum am fost si noi, acum sint vitregiti de soarta in satele de pe malul Dunarii si au ochii inlacrimati", spunea preotul Daniel Teodorescu.
Pe timpul cuvintarii, mirenii au stat cu capetele plecate. "Parinte, atunci eram nebuni, tulburati. Ne e rusine ca am fost asa! Acum sintem din nou multumiti cu putinul pe care-l avem", s-a spovedit o
batrinica in fata Sfintei Evanghelii.
Coada la Sfinta Impartasanie
Dupa ultima bataie a clopotelor, sinistratii din Vadu Rosca au trecut prin fata Sfintelor Daruri si au primit Sfinta Impartasanie intr-o atmosfera deplina de liniste si mingiiere spirituala. Mai intiibarbatii, apoi femeile ... I-am vazut acolo pe Stan Nitu, Marin T. Craciun, Costica Arbanas, Gheorghe Cristea si altii ... Batrini care s-au luptat si cu comunistii in 1957, cind au venit sa le confiste pamintul, dar si cu furia apelor in 2005. S-a miluit si Joita lui Tanasache Zirna, nevasta presbiterului, si Marghioala Cristea, care s-a tinut fata mare pina la batrinete. Toti s-au intors sa faca Pastile la Vadu Rosca, asa cum s-au intors si dupa al doilea razboi, cind bombele le-au distrus satul din temelii. "Dupa razboi, in Vadu Rosca doar zece case au ramas in picioare", ne-a spus preotul. La fel ca in 2005, in locul caselor au gasit doar gramezi de moloz. Cum nu se mai stia unde sint hotarele, au construit "dupa ochi", luind ca punct de reper cazematele.
Vaduva si "cocosul biblic"
Ghiuta, vaduva lui Zanfir Dimofte, a venit la Inviere cu o mindrete de cocos. Pasarea a fost crescuta anume pentru o credinta straveghe. In partea locului exista traditia ca, in noaptea de Inviere, sa fie dus la biserica un cocos viu, ca pomana pentru cei morti fara luminare. Cocosul nu trebuie sa fie negru, fiindca pasarea neagra se da numai la inmormintare. "Cocosul il dau de sufletul omului meu Zanfir, mort fara lumina acum sase ani. In alti ani, in biserica erau cite 15 cocosi, cintau si vesteau Invierea Domnului. Cocosii nostri au fost omoriti de ape, eu abia l-am salvat pe asta", ne-a spus Ghiuta, care tine si acum doliu dupa barbat. Dupa slujba, cocosul a fost daruit unui sarac. Pe cei sapte morti din timpul inundatiilor, vadroscenii ii considera niste eroi si au credinta ca "n-au nevoie de cocosi. Ei sint la dreapta Tatalui nostru din ceruri"!
