Un vrincean a fost deportat pentru a doua oara
Un vrincean in virsta de 67 de ani, stabilit in Austria, se chinuie de
citiva ani sa reobtina calitatea de deportat, pe care statul roman i-a
retras-o unilateral in anul 2002. Copil fiind, Neculai Codrescu, de
loc din fosta comuna Maluri, a fost deportat, impeuna cu parintii si
cei cinci frati, timp de 4 ani, in Baragan. Nicolae Codrescu era
"vinovat" pentru ca unul din fratii sai fugise in Occident, de unde a
dat cea mai fulgeratoare lovitura regimului comunist instaurat in
forta la Bucuresti. Dupa ce fratele sau a facut parte din comando-ul
care a atacat legatia RSR din Berna-Elvetia, a inceput calvarul
pentru cei ramasi acasa.
In noaptea de 14 spre 15 februarie 1955, cinci tineri romani
persecutati de regimul comunist au decis sa protesteze fata de
sovietizarea tarii si au ocupat, timp de 40 de ore, Legatia Republicii
Populare Romane din Berna, cerind eliberarea din inchisori a mai
multor luptatori anticomunisti. Printre cei cinci, ramasi in istorie sub
numele de "Grupul Beldeanu", facea parte si Stan Codrescu, fratele
lui Nicolae Codrescu. Din cauza "atacului terorist", cum a fost numit
de autoritatile vremii, toate rudele ramase in tara au avut de suferit,
fiind persecutate timp de peste 50 de ani. "Dupa ce fratele meu a
fugit din tara, in august 1951, autoritatile comuniste ne-au ridicat
fortat, ne-au imbarcat intr-un tren marfar si ne-au dus, cu domiciliu
fortat, in satul Viisoara din Ialomita. Ne-au deportat pe o miriste,
unde abia fusese recoltat griul. Am sapat bordeie in pamint, unde
am locuit pina cind am ridicat o casa din chirpici. Fiind copil, m-am
imbolnavit din cauza umezelii. Am prins acolo cea mai grea iarna
din 1954/1955. Eram paziti tot timpul de militieni, care patrulau cu
automatele in spate. Am stat patru ani in Baragan. Nu aveam ce
minca, dar eram munciti ca pe animale! Dupa ce m-au eliberat, nici
macar nu m-au intrebat daca vreau sa devin membru PCR. Aveam
pata ca era fratele in occident, de unde ii critica pe comunisti. Se
purtau urit cu noi pentru a da un exemplu celor care se gindeau sa
fuga in strainatate. Din cauza celor suferite, mamei mele i s-a tras
moartea", isi aminteste acum Nicolae Codrescu. Dupa eliberarea
din Baragan, chinurile nu s-au incheiat. Doi ani, Nicolae Codrescu a
fost obligat la munca bruta, fiind luat periodic la Militie si Securitate
pentru a fi interogat in legatura cu locul unde s-ar putea ascunde
fratele sau. "Si dupa ce am scapat, ajuns in Austria, tresaream la
vederea unui militian", spune Nicolae Codrescu.
Suferintele, sterse cu buretele
Dupa 50 de ani, lui Nicolae Codrescu i s-a mai facut o nedreptate.
In 1989, dupa ce s-a chinuit zeci de ani sa plece din Romania, a
reusit sa paraseasca tara, stabilindu-se in Austria ca refugiat. In
2002, dupa zece ani de asteptare, i s-a acordat cetatenia austriaca.
"Am fost fortat de imprejurari sa renunt la cetatenia romana, pentru
ca Austria nu acrorda si cea de-a doua cetatenie, iar familia mea,
inclusiv cei patru copii, se afla acolo. In octombrie 2002, mi s-a
suspendat calitatea de deportat primita in conditiile Decretului nr.
118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate
din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie
1945. Pentru ca nu mai am cetatenia romana si decretul prevede, la
artiocolul 11, ca beneficiaza de prevederile sale si cetatenii romani
care locuiesc in afara grantelor tarii, mi s-a retras unlateral calitatea
de deportat. Simt ca si cum trecutul meu a fost sters cu buretele.
Ma simt nedreptatit, intrucit tot eu sint cel care a indurat atitea
suferinte. Doi ani m-am adresat Ministerului Muncii si presedintelui
Ion Iliescu, am fost si in audienta si toate s-au oprit la un consilier
care mi-a spus ca astea sint prevederile decretului si nu se poate
face nimic. Decretul a fost elaborat in 1990, cind Ion Iliescu era cu
fata spre rasarit. Nu ma intereseaza neaparat banii, ma intereseaza
sa mi se recunoasca suferintele si sa fie modificat acest decret, in
sensul sa fie considerati deportati si cei care au alte cetatenii", ne-a
mai spus Nicolae Codrescu. Vrinceanul s-a interesat si, din cite a
aflat, este printre singurii care se confrunta cu aceasta problema.
Intrucit oficialii Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale ridica din
umeri in cazul sau, Nicolae Codrescu i-a scris presedintelui Traian
Basescu, dar nu a primit inca nici un raspuns.
