Ce-a ramas dupa retragerea apelor?
Dupa retragerea apelor si curatarea milului, incepem sa vedem concret ce ramine in urma.
Inafara de rusinea de a fi descoperit un borfas ordinar, ridicat pina la demnitatea de secretar al prefecturii - provenit si promovat din rindurile clasei politice autohtone - si de nemarginita durere a unor oameni, cine este dispus sa incerce o analiza ar putea da peste o multitudine de elemente demne de luat in seama.
Astfel, singurele segmente de institutii ale statului functionale cit de cit in situatii precum cele intilnite la inundatii s-au dovedit a fi din nou: armata, jandarmeria si politia.
In rest, autoritatile judetene, cele locale cit si reprezentantii guvernului in teritoriu au dovedit carente mai vechi sau mai noi, greu de trecut cu vederea.
Multe dintre ele maturind o plaja de dimensiuni impresionante, a caror enumerare ar putea incepe de la deficiente impardonabile de comunicare, abordarea ingust-politicianista a problemelor reale ale comunitatii, sesizata pina la nivelul sefului statului - prezent, cum se stie, in mai multe rinduri in aceasta perioada in Vrancea - si pina la nestiinta sau neputinta de a actiona efectiv in astfel de ipostaze.
Acum s-a trecut in etapa gestionarii si repartizarii ajutoarelor.
Inafara tendintei devenita stinjenitoare a fortelor politice de a-si deturna in propriul interes si-n beneficiul imaginii lor asemenea actiuni, nu trebuie deloc subestimat efectul furtului conservelor.
Este foarte posibil, daca asa cum sint indicii ca musamalizarea va deveni atotstapinitoare asupra rusinosului eveniment, sa ne pomenim cu mult mai multe asemenea gainarii multiplicate la nivelul localitatilor.
Tot aici, multi dintre cei care au venit si au participat la distribuirea ajutoarelor au ramas stupefiati de lipsa solidaritatii si a participarii unor localnici la necazul consatenilor lor.
Nu de putine ori, piloti de pe elicoptere care facusera in ultimele zile zeci de curse in conditii de incordare si stres sau alti diversi delegati trimisi in cu totul alte scopuri carau de zor pachetele cu ajutoare, admirati de bastinasii stind la birfe sau chiar la una mica, la buticul din sat.
