MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: Autorul unui atentat cu bombă la Paris, condamnat după 42 de ani
În prezent, Hassan Diab este profesor universitar în Canada
La mai bine de 42 de ani de la atentatul ucigaș cu bombă de la sinagoga din Paris, un tribunal din Paris l-a condamnat vineri la închisoare pe viață pe un profesor universitar canadian de origine libaneză pentru comiterea atacului. Judecătorii au decis că Hassan Diab, acum în vârstă de 69 de ani, a fost tânărul care a amplasat motocicleta capcană pe strada Copernic, la 3 octombrie 1980.
Patru persoane au fost ucise și alte 38 au fost rănite în atentatul comis acum mai bine de 42 de ani. Atentatul din Rue Copernic a fost primul care a vizat evreii din Franța după cel de-al Doilea Război Mondial și a devenit un model pentru multe alte atacuri similare care au fost comise de militanți din Orientul Mijlociu în anii care au urmat. Ancheta, care a durat zeci de ani, a devenit un sinonim atât pentru confuzia judiciară prelungită, cât și pentru tenacitatea câtorva magistrați de a nu lăsa cazul să fie uitat.
Profesorul Hassan Diab, care a refuzat să participe la proces, a spus că se simte "ca în Kafka", a relatat presa canadiană. Procurorii au susținut însă că este "dincolo de orice posibilă îndoială" că el a fost autorul atentatului din octombrie 1980. Susținătorii lui Hassan Diab au condamnat procesul ca fiind "vădit nedrept".
Un dosar cu numeroase răsturnări de situație
Hassan Diab este un libanez de origine palestiniană care a obținut cetățenia canadiană în 1993 și predă sociologia la Ottawa. El a fost numit pentru prima dată suspect în acest caz în 1999, pe baza unor noi dovezi, la aproape 20 de ani de la comiterea crimelor. Opt ani mai târziu, francezii au emis un mandat internațional de arestare și abia în 2014 Canada a acceptat să îl extrădeze. Însă în 2018 magistrații francezi au declarat cazul închis din lipsă de probe, permițându-i lui Diab să se întoarcă în Canada.
În cele din urmă, în 2021, un recurs împotriva închiderii cazului a fost admis la Curtea Supremă, fiind pentru prima dată când acest lucru s-a întâmplat într-un caz de terorism în Franța. Aceasta a însemnat că, în sfârșit, un proces a putut să aibă loc, iar acesta a început la începutul acestei luni.
Încă de la început, Diab, și-a susținut nevinovăția și nu s-a întors în Franța pentru proces, care s-a desfășurat în absența sa.
Condamnarea sa înseamnă că va trebui să urmeze o a doua cerere de extrădare, deși există mari îndoieli cu privire la succesul acesteia.
Ca răspuns la verdict, Comitetul de susținere a lui Hassan Diab din Canada i-a cerut premierului Justin Trudeau să spună "absolut clar" că nu va fi acceptată o a doua extrădare. Susținătorii au declarat că 15 ani de "coșmar juridi au expus pe deplin cruzimea și nedreptatea copleșitoare".
Timp de trei săptămâni, instanța a audiat o relatare a faptelor cunoscute ale cazului, plus argumente care îl identifică pe Diab ca fiind autorul atentatului și contraprobe care sugerau că acesta este victima unei erori de identitate.
Poliția a dat publicității un portret-robot al atentatorului în 1980. Niciunul dintre membrii echipei inițiale de investigare nu mai este în viață pentru a vorbi, iar martorii supraviețuitori care l-au văzut pe atacator în 1980 au recunoscut cu toții că, după mai bine de 40 de ani, amintirile lor erau prea neclare pentru a fi de încredere.
Ce s-a întâmplat în 1980?
Bomba a fost lăsată în husa unei motociclete Suzuki în fața unei sinagogi din bogatul arondisment 16 din Paris. Dacă nu ar fi existat o întârziere, trotuarul ar fi fost plin de oameni care ieșeau de la slujba religioasă din interior. În 1980, ancheta s-a axat inițial pe neonaziști, iar stânga politică a organizat demonstrații în masă. Dar s-a dovedit că o revendicare a unui grup de extremă dreapta era falsă, iar până la sfârșitul anului atenția s-a îndreptat către o legătură cu Orientul Mijlociu.
Autorul atentatului cu bombă a fost identificat ca având un pașaport cipriot fals cu numele Alexander Panadriyu. Se crede că acesta a intrat în Franța dintr-o altă țară europeană ca parte a unui grup mai mare și că a cumpărat motocicleta de la un magazin din apropierea Arcului de Triumf.
Suspiciunile au fost că aparținea unui grup palestinian disident numit Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei - Operațiuni Speciale (FPLP-SO). Dar ancheta s-a lovit de un zid și abia în 1999 numele lui Hassan Diab a apărut în urma unor informații noi, despre care se crede că au provinit din fostul bloc sovietic. Autoritățile italiene au dezvăluit apoi că, în 1981, pașaportul unui Hassan Diab a fost găsit pe aeroportul din Roma în posesia unei persoane de rang înalt din FPLP-SO. Pașaportul purta ștampile care arătau că titularul a intrat și a ieșit din Spania în jurul datei atacului de pe strada Copernic. Pașaportul a constituit elementul central al acuzării.
În timpul interogatoriului din arest, Diab a explicat că pierduse pașaportul cu doar o lună înainte de atac. Dar în Liban, un judecător francez a găsit o declarație oficială pentru pașaportul pierdut - o declarație făcută în 1983 și cu o dată de pierdere în aprilie 1981.
Analiștii grafologi care au spus că formularul de înregistrare de la hotel, semnat de atacator, corespundea cu scrisul lui Diab au fost, de asemenea, respinși ca fiind martori neconcludenți.
O moarte rapidă sau o moarte lentă?
n o cincime dintre luptătorii Wagner recrutați din închisori au HIV
Se estimează că 20 la sută dintre mercenarii recrutați dintre deținuții închisorilor din Rusia sunt seropozitivi. Pentru unii dintre ei, linia frontului a părut mai puțin riscantă decât închisoarea, unde spun că li se refuzau tratamentele eficiente, scrie The New York Times, al cărui reporter a intervievat soldați ruși luați prizonieri de ucraineni.
Deținuții ruși au fost recrutați pentru a lupta în războiul împotriva Ucrainei, multora dintre ei fiindu-le oferite grațieri și promisiunea de a primi medicamente antivirale dacă acceptau să lupte.
În închisorile rusești, spun ei, au fost privați de tratamente eficiente pentru H.I.V. Pe câmpul de luptă din Ucraina, li s-a oferit speranță și promisiunea de a primi medicamente antivirale, dacă erau de acord să lupte. A fost un discurs de recrutare care a funcționat pentru mulți deținuți ruși.
Aproximativ 20 la sută dintre recruții provenind din penitenciare sunt seropozitivi la H.I.V., estimează autoritățile ucrainene pe baza ratelor de infectare constatate în rândul soldaților capturați. A servi pe front părea mai puțin riscant decât a rămâne în închisoare, au declarat deținuții în interviurile acordate New York Times.
Povestea lui Timur
"Condițiile erau foarte dure" în închisoare, a declarat Timur, în vârstă 37 de ani, un soldat rus seropozitiv, intervievat într-un loc de detenție din orașul Dnipro, din centrul Ucrainei. A vrut să fie identificat doar cu prenumele, pentru că se teme că ar putea fi supus unor represalii dacă s-ar întoarce în Rusia într-un schimb de prizonieri. După ce a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru trafic de droguri, medicii din închisoarea rusă i-au schimbat medicamentele antivirale pe care le luase pentru a controla H.I.V. cu altele, de care Timur se temea că nu sunt eficiente. El e încredințat că n-ar fi putut supraviețui un deceniu în închisoarea rusă, fiind infectat cu H.I.V. În decembrie, a fost de acord să servească șase luni în grupul de mercenari Wagner în schimbul unei grațieri și a unor rezerve de medicamente antivirale.
"Am înțeles că voi avea parte de o moarte rapidă sau de o moarte lentă", a spus el despre alegerea sa între un tratament deficitar pentru H.I.V. în închisoare și participarea la asalturile din războiul Rusiei în Ucraina. "Am ales o moarte rapidă", mărturisește el.
Timur nu avea experiență militară și a făcut două săptămâni de pregătire înainte de a fi trimis pe front. Pentru asalt, i s-a dat o pușcă Kalașnikov, 120 de gloanțe, o vestă blindată și o cască. Înainte de a-i trimite pe soldați să lupte, a spus el, comandanții au repetat de multe ori: "Dacă încercați să părăsiți acest câmp, vă vom împușca".
Soldații din plutonul său, a povestit el, au fost trimiși într-un asalt riscant, cu valuri de soldați - cu puține șanse de supraviețuire - în luptele de la periferia orașului Bahmut din estul țării. Cei mai mulți au fost uciși în prima lor zi de luptă. Timur a fost capturat.
Unitățile de foști condamnați au alcătuit cea mai mare parte a forțelor folosite de Rusia în atacul de la Bahmut, una dintre cele mai sângeroase și mai lungi bătălii din acest război. Începând de vara trecută, deținuților li s-a promis grațierea pentru a merge în luptă.
Cei cu H.I.V. sau hepatită C au fost forțați să își dezvăluie boala în mod public. Atunci când au fost capturați de soldații ucraineni, mulți purtau brățări de cauciuc roșii sau albe, sau ambele, semnificând că au una dintre cele două boli, ambele răspândite în sistemul penitenciar rusesc. Ei au fost obligați să poarte brățările aparent ca un avertisment pentru alți soldați, în cazul în care ar fi fost răniți, deși nu ar fi fost neapărat infecțioși dacă ar fi avut parte de tratamentul corespunzător.
În interviuri, prizonierii de război seropozitivi au povestit că li s-a cerut doar să facă flotări în fața unui agent de recrutare pentru a-și dovedi aptitudinea de a servi.
Ruslan, în vârstă de 42 de ani, executa de un an o sentință de 11 ani închisoare pentru trafic de droguri când s-a alăturat lui Wagner, în decembrie. Medicamentele pe care le primea într-o colonie penală nu suprimau virusul, a spus el, și se temea pentru viața sa. Anul trecut, a fost țintuit la pat săptămâni întregi din cauza unei pneumonii.
După ce s-a alăturat Wagner, a avut o ușoară criză de pneumonie la o tabără de antrenament, în ianuarie. O lună mai târziu, a fost trimis într-un asalt cu valuri umane în Bahmut și a fost capturat. Ruslan spune că a salutat politica Wagner de a accepta deținuți seropozitivi. A crezut că va muri oricum din cauza bolii sale în închisoare și a acceptat linia întâi pentru o șansă la libertate și tratament.
Evgheni Prigojin susține că fiul lui Dmitri Peskov a fost înrolat în Wagner
Evgheni Prigojin, liderul grupului de mercenari ruși Wagner, a afirmat că fiul purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a servit ca artilerist în cadrul forței sale private de luptători, relatează CNN. "Dintre toți cunoscuții mei - voi spune asta pentru prima dată - o persoană, Dmitri Sergheevici Peskov, care la un moment dat avea reputația de a fi un liberal complet ... Fiul său, care a trăit pentru un timp în America, dacă nu mă înșel, sau în Anglia, a venit și a cerut să fie luat ca simplu artilerist. Și s-a descurcat absolut bine ca simplu artilerist, cu genunchii în noroi și r**t, cu un Uragan (lansator multiplu de rachete). Puțini oameni știu despre el", a declarat Prigojin într-un interviu video cu Aleksandr Simonov, corespondentul militar al RIA FAN. Prigojin nu a dat numele artileristului, dar presa rusă a relatat că Prigojin vorbea despre fiul lui Dmitri Peskov, Nikolai Peskov. De asemenea, Prigojin nu a precizat despre ce perioadă de timp vorbea sau dacă fiul lui Peskov a servit pentru Wagner în Ucraina.
Șeful Wagner are însă reputația de a face afirmații nefondate, adesea folosind sarcasmul. CNN l-a contactat pe Dmitri Peskov pentru comentarii, dar nu a primit încă un răspuns.
SUA: Curtea Supremă menține deocamdată accesul la pilula pentru avort
Curtea Supremă a Statelor Unite a decis vineri să mențină deocamdată accesul la pilula abortivă folosită pentru mai mult de jumătate din avorturile din țară, suspendând restricțiile decise de tribunale inferioare, notează AFP.
Guvernul federal a sesizat Înalta Curte pentru a suspenda aceste decizii, ceea ce templul dreptului american a acordat. Este cea mai importantă decizie a Curții Supreme cu privire la problema avortului, de când a anulat garanția constituțională a avortului în iunie 2022.
Înalta Curte a blocat vineri în special hotărârea unui magistrat federal din Texas, cunoscut pentru credința sa creștină, pentru pozițiile sale ultraconservatoare și numit de Donald Trump, care pe 7 aprilie a retras autorizația de introducere pe piață a mifepristonului, după ce a fost sesizat de către militanți anti-avort. Decizia Curții Supreme înseamnă, printre altele, că femeile din Statele Unite pot continua să primească mifepristonul prin poștă.
FSB îl acuză de înaltă trădare pe un angajat al unei fabrici de arme din Moscova
Anchetatorii FSB l-au acuzat pe cetățeanul rus Dmitri Kicea, adjunct al șefului laboratorului de testare al fabricii de arme Promtechnologia din Moscova, care produce puști de vânătoare și sportive sub marca ORSIS, de înaltă trădare de stat în favoarea unor țări străine. Oficiali din cadrul forțelor de ordine au declarat sâmbătă pentru TASS că tribunalul din Moscova l-a trimis deja pe acuzat, care a fost arestat la Moscova, în centrul de detenție preventivă al FSB Lefortovo, unde continuă să fie achetat. În acest centru celebru, în perioada KGB erau închiși deținuții politic. Tot aici este încarcerat și jurnalistul american Evan Gershkovich, care este arestat pentru spionaj, oficial pentru interesul arătat tot pentru o fabrică de armament, dar din orașul Ekaterinburg.
Kicea riscă o pedeapsă maximă de până la 20 de ani de închisoare.
Uzina Promtechnologia a început producția industrială de puști de vânătoare și sportive în capitala rusă sub marca ORSIS în martie 2011, potrivit site-ului oficial al companiei. Compania deține toate licențele și permisele necesare pentru producția de arme de calibru mic. În plus, compania desfășoară activități de cercetare și dezvoltare în domeniul dezvoltării și modernizării sistemelor moderne de arme de înaltă precizie și cooperează cu specialiști din cadrul institutelor de cercetare și școlilor tehnice superioare din Rusia în domeniul prelucrării metalelor, științei materialelor, dezvoltării și proiectării armelor de calibru mic, precizează TASS.
A murit actorul Barry Humphries, o legendă a comediei britanice
Actorul australian de comedie Barry Humphries a murit la vârsta de 89 de ani, a anunțat sâmbătă purtătorul de cuvânt al spitalului din Sydney în care artistul era internat de mai multe zile, informează DPA.
Într-o carieră de șapte decenii, Barry Humphries, un veteran al scenei și al micilor ecrane, a amuzat mai multe generații de spectatori prin intermediul unor personaje satirice, precum Dame Edna Everage și Sir Les Patterson.
Barry Humphries a murit sâmbătă seară, a dezvăluit David Faktor, un purtător de cuvânt al Spitalului St. Vincent din Sydney. "Pot să confirm că Barry Humphries a murit în această seară în Sydney, în jurul orei locale 19:00 (11:00 GMT)", a declarat el. Actorul fusese internat din nou în acel spital din cauza unor complicații medicale apărute după o operație la șold pe care o suportase luna trecută.
Un comunicat al familiei sale, publicat în cotidianul Sydney Morning Herald, le-a mulțumit fanilor și corpului medical de la Spitalul St. Vincent pentru "sprijinul și urările lor de bine".
Barry Humphries a devenit un nume de referință în circuitul producțiilor de comedie din Marea Britanie după ce s-a mutat la Londra în 1959 și a apărut în mai multe spectacole susținute pe West End, precum "Maggie May" și "Oliver!". A fost unul dintre cei mai importanți actori de comedie de pe scena britanică, alături de Dudley Moore, Alan Bennett și Spike Milligan.
Pe lângă celebra Dame Edna Everage - personaj folosit pentru a satiriza cultul celebrității, snobismul de clasă și pudibonderia, precum și pentru a ironiza politicieni și vedete din industria modei -, Barry Humphries a creat și alte personaje intrate în legenda industriei britanice de comedie, precum afemeiatul Sir Les Patterson și Sandy Stone, un bărbat vârstnic și fără copii care trăiește într-o suburbie a orașului Melbourne, considerat "cel mai plictisitor om din Australia".
