Presedintele european - compromisul din spatele usilor
Uniunea Europeana, foarte divizata, si-a pus in joc credibilitatea joi seara, cu ocazia unui summit delicat pentru desemnarea primului presedinte si al viitorului sef al diplomatiei, chemati sa faca auzita mai bine vocea continentului in lume Liderii celor 27 de tari europene, carora le apartine decizia, abordeaza reuniunea de la Bruxelles foarte divizati, dupa mai multe zile de negocieri fara rezultat pentru a incerca sa ajunga la un consens in privinta numelor presedintelui si "ministrului de externe al UE. "Vom avea noi fete in Europa joi seara? Sincer, nu stiu. Totul se poate rezolva in citeva ore, dar poate va fi nevoie de toata noaptea", a avertizat premierul suedez Fredrik Reinfeldt, a carui tara detine presedintia UE. "Sintem foarte departe de un acord", a spus seful Guvernului italian, Silvio Berlusconi. Doar cancelarul german, Angela Merkel, s-a declarat convinsa ca un acord va fi gasit rapid. In context, Europa ar putea retrai drama din 2004, cind desemnarea presedintelui Comisiei Europene a reprezentat prilejul unor negocieri interminabile si unor certuri memorabile. Sustinut de Paris si Berlin, dar blocat de Marea Britanie, belgianul Guy Verhofstadt a cedat atunci in final locul unui candidat-surpriza de ultim moment : José Manuel Barroso. Un nou scenariu de acest tip ar fi dezastruos pentru Europa, intr-un moment in care UE incearca, prin Tratatul de la Lisabona si alegerea presedintelui, sa inceapa un nou drum, pentru a deveni mai prezenta in rindul cetatenilor si pe scena internationala.
Dreapta are un atu
Primul presedinte stabil al Consiliului European (care inlocuieste sistemul actual al presedintiei prin rotatie la fiecare sase luni) trebuie sa revina in principiu dreptei europene, pentru a reflecta dominatia pe scena politica a continentului. In acelasi timp, postul de inalt Reprezentant pentru politica externa este revendicat de stinga. Premierul belgian, Herman Van Rompuy, este inca favorit pentru a deveni primul presedinte al UE. Discret si dispus sa se multumeasca cu un rol de persoana care usureaza gasirea unui compromis, el are un avantaj pentru unii dintre liderii statelor mari din UE, care nu se vor simti pusi in umbra. Pentru postul de presedinte al UE, el concureaza, printre altii, cu luxemburghezul Jean-Claude Juncker, olandezul Jan Peter Balkenende si chiar britanicul Tony Blair, in continuare sustinut cu tarie de Londra, in pofida sanselor reduse de a obtine functia. Pe de alta parte, alte nume ar putea aparea in final, cum ar fi acela al fostei presedinte letone Vaira Vike-Freiberga, 71 de ani, care se bucura de sustinerea valului "feminist" format in ultimele zile la Bruxelles.
Confuzie maxima legata de Inaltul Reprezentant
Confuzia este si mai mare in ceea ce priveste desemnarea Inaltului Reprezentant, care va fi totodata vicepresedinte al Comisiei Europene si personalitatea cea mai importanta din noua Europa. Seful diplomatiei britanice, David Miliband, considerat multa vreme favorit, s-a retras din cursa, dar numele sau continua sa fie mentionat pentru acest post.
El i-a lasat locul italianului Massimo D\'Alema, sustinut de Roma si de socialistii europeni, care revendica postul, dar candidatura politicianului, fost comunist, este contestata de anumite tari din fostul bloc sovietic. In plus, el trebuie sa concureze cu Spania, care intentioneaza sa-l sustina pe seful diplomatiei de la Madrid, Miguel Angel Moratinos, potrivit El Pais. Presedintele Consiliului European va ocupa postul pentru doi ani si jumatate, din momentul intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie. Mandatul sau poate fi reinoit o singura data.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
