Cancerul poate fi rapus cu nanoparticule
Nanoparticulele ce ataca tesutul tumoral, ocolind sistemul imunitar al organismului, ar putea reprezenta in viitorul apropiat o eficienta terapie oncologica care sa nu prezinte efectele secundare ale chemoterapiei, scrie The Times. Experientele realizate pe animale au demonstrat ca aceasta forma de terapie poate duce la distrugerea totala a celulelor canceroase, fiind in acelasi timp mult mai bine tolerata de organism decit celelalte tipuri de terapii impotriva cancerului. Un prim test de laborator pe pacienti umani urmeaza sa inceapa peste aproximativ un an, iar in cazul in care va avea succes, aceasta terapie ar putea fi folosita in mod curent peste cinci ani. Desi aceasta terapie a fost gindita initial impotriva cancerului de prostata, ea ar putea fi extrem de eficienta si in cazul altor cancere manifestate prin tumori solide, asa cum este cancerul de sin, cancerul pulmonar sau cel cerebral. "Avem in vedere dezvoltarea tehnologiei nanoparticulelor in domeniul medicinei si pentru tratarea maladiilor cardiovasculare, a inflamatiilor si chiar a bolilor infectioase", a comentat Jeff Hrkach, vicepresedintele companiei BIND Biosciences, din Cambridge, Massachusetts, care testeaza folosirea nanoparticulelor impotriva cancerului.
Bombe inteligente
Nanoparticulele, botezate BIND 014, sint concepute pentru a raspunde la trei dintre principalele probleme de care se lovesc medicamentele obisnuite: ele vor ajunge exact la locul dorit in organism, vor fi eliberate incet in acel loc, de-a lungul mai multor zile si vor fi invizibile pentru sistemul imunitar al pacientului, care astfel nu se va activa pentru a le elimina. Diametrul nanoparticulelor este de 1.000 de ori mai mic decit al unui fir de par, masurind doar aproximativ 100 de nanometri (1/10.000.000 metri). Acestea au fost concepute de prof. Robert Langer (Massachusetts Institute of Technology) si Omid Farokhzad (Harvard University) sa actioneze ca un curier special pentru medicamente comune folosite in chemoterapie, precum docetaxel sau Taxotere. Astfel, molecule de docetaxel sint inserate intr-o matrice realizata dintr-un polimer biodegradabil - acidul polilactic, care se autodistruge incet, de-a lungul mai multor zile, astfel incit moleculele de docetaxel sa fie eliberate gradual in zona afectata. O singura injectare cu nanoparticule ar avea astfel un efect mult mai indelungat. Incarcatura de docetaxel a matricei este camuflata cu ajutorul unui glicol polietilenic, trecind astfel neobservata de sistemul imunitar al organismului. In administrarile normale de medicamente, o mare parte din moleculele acestora sint recunoscute si distruse de sistemul imunitar al organismului, fiind nevoie de cresterea cantitatii de medicament introdusa in organism, astfel incit macar o parte sa ajunga sa-si faca efectul. Elementul caracteristic final al acestei forme inovative de tratament este constituit de un sistem inteligent de ghidare spre locul afectat, reprezentat de asocierea cu o enzima speciala atasata de stratul extern al matricei ce contine moleculele de medicament. Aceste enzime pot fi concepute sa se ataseze de celulele canceroase, ghidindu-se dupa un antigen produs de membrana celulara a celulelor tumorale (PSMA in cazul cancerului de prostata). Doar dupa ce matricea va fi atasata de celulele canceroase, va fi eliberata gradual incarcatura de docetaxel.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
, acum 739400 zile, 4 ore, 48 minute, 19 secunde 
