Familiile franceze cu numele Coulibaly sau Kouachi trăiesc un calvar
Potrivit ziarului, cei care poartă numele Kouachi sau Coulibaly sunt asociaţi cu cei trei terorişti, care au ucis 17 persoane la Paris, în perioada 7-9 ianuarie. După atacul de la sediul săptămânalului satiric Charlie Hebdo, viaţa lor de zi cu zi s-a schimbat. Ei primesc telefoane în miezul nopţii, insulte, ameninţări cu moartea şi sunt nevoiţi să se justifice neîncetat.
"N-avem nimic a face cu el", declară doamna Coulibaly la telefon. "O spun mereu - pe soţul meu îl cheamă Amedy Coulibaly, ca pe terorist, dar nu-l cunoşteam, nu facem absolut deloc parte din aceeaşi familie". Familia sa, originară din Mauritania, a primit zeci de apeluri de ameninţare, uneori la miezul nopţii sau mai târziu. "Oamenii sună, răspundem, dar nu vorbeşte nimeni la celălalt capăt al firului, este o tăcere apăsătoare, extrem de înfricoşătoare", povesteşte femeia, mamă a patru copii, care locuieşte în Hauts-de-Seine. Soţul ei a depus plângeri pentru hărţuire.
Altă femeie, cu copii, pare la capătul puterilor. "Da avem acelaşi nume ca fraţii Kouachi, dar numai atât, n-avem nimic în comun cu ei", declară ea. Copiii i-au fost agresaţi la şcoală încă din dimineaţa lui 8 ianuarie, la o zi după masacrul de la Charlie Hebdo. "Au început să-i insulte, fiii mei au fost făcuţi terorişti la colegiu, la fel fiica mea, la liceu", declară femeia. "Ne-am gândit inclusiv să ne schimbăm numele", adaugă ea. Le Figaro prezintă şi cazul lui L. Kouachi, în vârstă de 70 de ani, un militar în retragere din Tours, care a trecut prin acelaşi calvar. Copiii lui sunt mai mari, dar au fost insultaţi. "Fiul meu, militar, a fost sunat noaptea şi a fost numit asasin. Până la urmă a depus plângere", povesteşte bărbatul, care a fost sunat şi el. "Erau nişte imbecili care sunau să ne insulte. Cu siguranţă ne-au găsit numărul în cartea de telefon". De o săptămână apelurile s-au mai calmat. "Suntem musulmani, eu frecventez o moschee. Mi-e frică să nu fim atacaţi", mărturiseşte el.
Altă familie Kouachi suportă consecinţele atentatului. "A fost un şoc să-mi văd numele mereu la televizor, zile în şir", povesteşte o femeie în vârstă de 48 de ani. "Sora mea a primit ameninţări cu moartea şi nu a dormit acasă în primele zile după aracuri", spune ea. La serviciu nu s-a schimbat nimic, iar femeia, un cadru de conducere într-o firmă, a fost promovată, aşa cum era prevăzut. Comportamentul s-a schimbat mai degrabă în anturajul ei. "Nu mai eşti privit ca înainte. Eşti suspectat pentru orice. Este foarte greu de suportat", afirmă ea.
