Farmacia verde a profesorului odobeștean Vasile Tarciniu: Astăzi despre „Vindecea” care poate vindeca multe boli - partea I
Vindecea, o plantă cu nume predestinat,ce poate trata multe afecţiuni. Un vechi proverb italian spune „Vinde cămașa și cumpără vindecea”. Spaniolii obișnuiau să spună despre cei pe care-i admirau că „are la fel de multe calități ca și vindecea.
Tratarea afecțiunilor cu plante medicinale se numără printre cele mai vechi realizări ale omenirii. Sănătatea o menținem prin bunătatea Naturii,prin plantele de lângă noi și doctorul din ele. Atunci când avem o problemă de sănătate, mai bine ne îndreptăm atenția asupra naturii, care ne oferă soluții la mai toate problemele și care nu are efecte adverse, decât dacă nu știm să o prețuim și să o utilizăm așa cum trebuie. Nu a existat niciodată o perioadă în care oamenii să nu se fi bazat pe plante pentru vindecare. Proprietățile curative ale plantelor sunt cunoscute și transmise din generație în generație,găsind modalități de a diminua durerea și de a trata problemele de sănătate. Plantele se dovedesc utile,vindecând miraculos de multe ori ce medicina convențională nu reușește să vindece. S-au găsit, de asemenea, remedii pentru unele boli la care omenirea nici nu s-ar fi gândit că exista vreun leac sau tratament pe bază de plante.
Aşa cum sugerează şi numele, Vindeceaua este o plantă al cărei nume înseamnă „a vindeca” și poate trata multe afecţiuni. Este o plantă recomandată ca adjuvant în afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni respiratorii, afecțiuni digestive, afecțiuni renale. Există și o zicală cu privire la această plantă „Vinde-ți și haina pentru a cumpăra vindecea", aspect ce arată cât este de prețioasă această plantă pentru sănătate noastră,fiind utilizată în diferite preparate terapeutice. Deci,este o plantă foarte prețioasă, care merită păstrată în casa ta, pentru multiplele sale beneficii.
Vindeceaua este o plantă vindecătoare de multe boli, de la cele mai ușoare, la cele mai grave. A fost folosită de secole în medicina populară în numeroase scopuri: pentru tratarea bolilor inflamatorii, ulcere, gută, litiază biliară, litiază renală, scleroza splinei, tumori genitale, răni infectate, tuse, astm, catar pulmonar, diaree, febră, dureri în gât, dureri de piept ,tulburări hepatice, slăbiciune cardiacă, sângerare internă, dureri de cap, migrenă, nevralgie, activitate hipotensivă prin deblocarea vaselor de sânge constrictive.
Vindeceaua făcea parte din tezaurul medicinal al lui, Paracelsus și a Sfintei Hildegard. Vindecea a fost apreciată ca plantă medicinală de Antonius Musa, medic personal al împăratului Augustus, care a scris că această plantă poate fi folosită ca remediu pentru nu mai puţin de 47 de afecţiuni, a lăudat planta ca pe un panaceu, iar dacă nu se știa la acel moment ce-i lipsește unui pacient, i se administra ca prim remediu vindecător această plantă,iar Lonicerus (1564) indica vindeceaua pentru: răni, podagră(gută), epilepsie, tulburări mentale, isterie, ftizie(oftică), hemoptizie(tuse cu sânge), hidropizie, anurie(lipsa urinii), febră, tulburări digestive, tulburări menstruale, fracturi, crampe, dureri de dinţi şi urechi şi multe altele. Plinius avea mari aşteptări de la oţetul sau vinul obţinut din plantă. Walafridus Strabo a recomandat-o în special ca agent de cicatrizare. Plinius considera vindeceaua un talisman împotriva şerpilor, când se văd înconjuraţi din toate părţile de vindecea proaspătă, şerpii nu îndrăznesc să treacă de această barieră şi mor în cercul trasat în jurul lor, muşcându-se şi lovindu-se cu cozile. Şi tot Plinius spunea că cei ce poartă cu sine această plantă nu trebuie să se teamă de nici o otravă.
Vindeceaua era considerată remediul suveran pentru toate afecţiunile capului. În Medicina Britannica (1666) găsim: Am cunoscut cele mai îndărătnice dureri de cap vindecate cu un decoct din vindecea făcut cu lapte proaspăt şi luat la micul dejun zilnic, timp de o lună sau şase săptămâni. Se spunea că vindeceaua tratează icterul, convulsiile, guta, hidropizia şi problemele de cap, iar pulberea amestecată cu miere este valoroasă pentru toate felurile de răceli şi tuse, respiraţie şuierătoare, sacadată, şi tuberculoză. Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului trecut, recomanda ceaiul din frunze pentru acţiunea fluidizantă a secreţiilor mucoase, fiind deci indicată în afecţiunile aparatului respirator unde este nevoie de expectoraţie, în tusea măgărească, astm, apoi în afecţiunile aparatului digestiv de natură catarală, în gută şi hidropizii, boli de rinichi şi vezică urinară, contra durerilor de cap şi a altor manifestări de tulburări nervoase, vindeceaua fiind calmantă şi tonifiantă a sistemului nervos.
Este o plantă minunată prin frumusețea, verticalitatea și puterea sa.
Este cunoscută cu denumire științifică: Stachys officinalis , cuvântul stachys provenind din greacă, însemnând „un spic de cereale” și se referă la faptul că inflorescența este adesea un vârf. În popor este cunoscută cu denumirile de vindecuță, iarba bubii, iarba de rană, iarba tâlharului, iarba de tăietură, iarba vântului, buruiană de tăietură, buruiană de artrită, frunza tăieturii,dar nu poartă întâmplător aceste nume paralele. Aşa cum sugerează şi numele, vindecea poate trata multe afecţiuni, printre care şi durerile de cap, litiaza renală sau stările febrile, dar şi insomnia. Tradiția spune că,chiar și animalele sălbatice recunoșteau efectul vindecător al plantei, oamenii au observat ce plante mâncau animalele când se simțeau rău și le-au urmat exemplul.Știm că cerbii, dacă erau răniți, căutau vindecea și o mâncau ca să se vindece. Este păcat că s-a pierdut în negura timpului obiceiul de a folosi această plantă.
Recunoaștere. Descrierea plantei. Astăzi vindecea a căzut în uitare. Aproape nimeni nu cunoaște această plantă medicinală, deși atrage atenția asupra frumuseții sale când este întâlnită întâmplător pe pajiști. Poate fi recunoscută uşor după următoarele caracteristici: rădăcina este mică și lemnoasă, tulpina este dreptă,puțin lemnoasă,are patru muchii,acoperită de perișori fini,crește de la 30 –100 cm. Frunzele ce cresc pe tulpină sunt depărtate, în perechi opuse, dar majoritatea lor sunt bazale, sunt mai mari decât cele tulpinare. Ele sunt cu perișori şi cu glande ce conţin un ulei aromatic amar, sunt dantelate în formă de inimă, uneori alungite, ușor îndoite şi au marginile adânc crestate.
Florile încântătoare cresc în vârful tulpinii şi sunt grupate într-o inflorescenţă asemănătoare spicului, având culoarea roşu-purpuriu, până la violet. Acestea sunt un magnet pentru albine și alți polenizatori,deoarece sunt bogate în nectar. Planta inflorește în lunile mai – iulie, iar semințele mici apar în iulie-august.
Unde o găsim. Vindecea este o plantă din flora spontană. Crește în locuri cu mult soare, cu multă lumină, cu umezeală puţină. În ţara noastră poate fi întâlnită prin fânețe, pârloage, margini de păduri, margini de drumuri, livezi, în apropierea izvoarelor etc.
Recoltare și când se culege. Momentul optim de recoltare este esențial pentru a obține o calitate și eficacitate superioară a plantei. Pentru nevoi medicinale se recoltează de obicei frunzele și părțile aeriene însă şi rizomul se bucură de proprietăţi. Recoltarea frunzelor se face înainte de înflorire,iar părțile aeriene ale plantei se culeg în timpul înfloririi, pe timp frumos, însorit, după ora 10. În această perioadă, planta conține cea mai mare concentrație de substanțe active și principii active. Se usucă în strat subțire, în locuri bine aerisite. O uscare corectă ajută la păstrarea proprietăților plantei.
Proprietăţi. Planta este recunoscută în fitoterapie pentru multiplele sale proprietăţi terapeutice. Cele mai importante proprietăți vindecătoare sunt cele antiseptice, antioxidante, antihelmintice, hemostatice, antispastice, expectorante, purgative, tonice, sedative, diuretice, adică elimină toxinele prin urină în caz de retenție de fluide. Este astringentă, antihemoragică, cicatrizantă, antidiareică, antiseptică, dar are şi efect antiinflamator, are proprietăți colagoge,stimulează secreţia biliară, are proprietăți febrifuge(antipiretice), poate coborî sau înlătura febra şi favorizează digestia gastrică. În plus, poate trata cu succes lipsa somnului, beți sucul când mergeți la culcare. În cazul în care sunteți tulburat/ă de coșmaruri, puneți câteva plane într-un săculeț sau într-un material sub pernă. Vindeceaua poate fi folosită prin ardere alături de tămâie în ritualurile de purificare și protecție.
Modalități de folosire.
Această plantă este utilizată, în tratamente naturiste, sub formă de infuzie,ceai,decoct,pulbere,vin tonic,tinctură,extract,sirop, creme,unguente,cataplasme.
Infuzia: Se prepară din 1-2 lingurițe de frunze și flori uscate la o cană de apă clocotită. Se toarnă apa peste plantă și se lasă la infuzat 15 minute,apoi se strecoară și se bea. Se consumă 2-3 căni pe zi, înainte de masă. Eficient să se facă în lapte de capră pentru a lega ingredientele volatile de grăsimea laptelui. Infuzia poate fi folosită ca apa de gură sau pentru gargară sau pentru a curața rănile. Infuzia sau decoctul de vindecea are efecte diuretice puternice și sunt indicate pentru bolile respiratorii, tuse, răceală și gripă,stări febrile, catar pulmonar, astm, gută,hemoragii, dureri de cap,litiază biliară, litiază renală,anemie,diaree,colon iritabil, enterocolite, digestie lentă și pentru a îmbunătăți pofta de mâncare. Se poate da şi în epilepsie.Dacă se adaugă și o linguriță de flori de mușețel uscate, infuzia ajută în caz de crampe menstruale.
Ceaiul: Ceaiul se face prin infuzarea frunzelor uscate sau proaspete în apă fierbinte. Se prepară din 1-2 lingurițe de plantă uscată la 200 ml apă fiartă, se lasă 15 min acoperit să tragă, intern se beau 2-4 cești, zilnic înainte de masă. În mod tradițional, ceaiul era preparat în lapte de capră pentru a lega ingredientele volatile de grăsimea laptelui. Ceaiul este considerat foarte benefic pentru organism, având numeroase proprietăți și fiind deosebit de valoros. Totodată, acest ceai de vindecea este perfect pentru a trata insomniile, durerile de cap sau chiar și durerile premenstruale, fiind folosit adesea ca sedativ. Pentru abces la plămâni, se bea ceai de vindeceaua.
Decoctul: Se prepară din 50 g de plantă la 500 ml apă, se fierbe 10 minute și se folosește extern pentru spălături și comprese pe răni și ulcerații. Decoctul este indicat și pentru stomac, ficat și fiere. De asemenea, decoctul în vin era considerat vermifug, şi deobstruent hepatic şi splenic. Se mai considera că decoctul în vin, sub formă de gargară, uşurează durerile de dinţi.
Pulberea: Se macină planta sub formă de pudră, apoi se amestecă cu miere și puțină apă. Se bea pentru toate tipurile de răceli şi tuse, respiraţie şuierătoare, sacadată, tuberculoză, astm, febră și boli de stomac. Amestecată cu vin şi miere, aceeaşi pudră (planta măcinată) destinde abdomenul. Măcinată şi fiartă cu miere, vindeceaua ameliorează starea bolnavilor de pleurezie, linişteşte tusea şi vindecă astmul şi majoritatea bolilor de stomac. Pulberea luată cu miere în oţet este bună pentru revigorarea celor obosiţi după călătorii, opreşte sângerările nazale şi de la nivelul mucoasei bucale.
Planta uscată: Plantă uscată poate fi fumată ca tutun în combinație cu podbal, pentru alinarea dureri de cap. Ca plantă aromatică, are acțiune astringentă și combinată cu alte plante, este folosită ca tonic în dispepsie și ca remediu alternativ în reumatism, scrofulosă și pentru curățarea sângelui.
Planta proaspătă: Ca plantă proaspătă aplicată pe răni, le vindecă. Planta verde zdrobita sau sucul ei, aplicat exterior, va vindeca repede orice rană, orice os rupt sau desprins, ghimpe sau alt lucru ajuns în trup, leziuni herpetice sau ulcere. Câteva frunze tinere de vindecea pot fi adaugate în salate, dar au un gust ușor amar, așa că ar trebui să fie foarte fin tocate. Ele stimulează sistemul digestiv și funcționarea ficatului. Frunzele proaspete erau folosite pentru colorarea în galben a lânii.
Vin tonic de vindecea: Într-o sticlă de vin alb, se adaugă 50 g vindecea,25 g verbină,25 g isop și se lasă sa stea într-un loc însorit timp de 2 săptămâni, după care se strecoară și vinul tonic obținut se consumă câte un sfert de ceașcă pentru a calma durerile de cap pe fond nervos, stresul, etc. Este un tonic ce ameliorează nivelul de anxietate. În trecut acest tonic era prescris pentru isterie și alte tulburări nervoase.
Extract hidroalcoolic de Vindecea: Este o tinctură din planta vindecea,se face prin macerarea frunzelor uscate în alcool. Se obține astfel, într-o sticlă se pune vindecea și alcool alimentar. Se lasă la macerat de obicei,interval de 4 săptămâni,timp suficient pentru obținerea unei concentrații potrivite. Se agită din când în când, pentru a asigura acoperirea completă a părților vegetale cu alcool. Doar în acest fel esența va deveni mai puternică și mai eficientă. Mod de utilizare: Adulții și copii de peste 7 ani: în general, câte o linguriță de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, timp de 1-3 luni.
Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluțiile hidroalcoolice sunt cel mai ușor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp, deoarece ea reprezintă seva plantei din care este obținută. A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic. Este contraindicat doar în boli hepatice severe, hepatite virale, toxice și metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatic, ulcer și la copiii mici. Susține funcționarea normală a sistemelor osos, nervos și respirator. În plan subtil ne ajută să ieșim din starea de nemulțumire și încordare, echilibrând coloana vertebrală. Medicina Tradițională o folosește în tratarea de gută, reumatism, artrită, dureri intra-craniene și de coloană vertebrală, astm, catar pulmonar, guturai, tuse cu sânge, vindecarea rănilor și a ulcerelor varicoase.
Acest articol este pentru informare și înainte de a începe un remediu, consultați medicul specialist.
Să avem sănătate! Sper că aceste informații v-au fost necesare.
A consemnat: prof. Vasile Tarciniu, Odobeşti
Foto: prof. Vasile Tarciniu
Profesorul de matematică Vasile Tarciniu este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
