Perioada de tranziție a literaturii
Tinerii scriitori „înzestrați”,generația de după Revoluție, sunt într-un impas. Se vede acest lucru și în scrisul lor... Al acelora care scriu și din păcate nu sunt foarte mulți... Unii scriu abundent, alții încearcă să fie plastici, dar toți au în suflet dragostea de penel, mirosul neprihănit al hârtiei și zmuciturile mâinii ce desenează sentimente și trăiri. Unii sunt talentați, alții sunt îndrumați, nu contează... există... și acest lucru este fantastic!
Dar, studiindu-le scrisul nu poți să nu observi că încercările lor firave de a intra în zona neomodernismului literar, (să mă scuze cei care nu sunt de acord cu acest curent), sunt de multe ori sortite eșecului, ba chiar duc spre foiletoanele Ziței lui Caragiale. Metafora, fie ea și subtilă, nu mușcă cu poftă din imaginația cititorului... ci figurile de stil trimit lastadiul epitetului (pe același palier cu primele cuvinte în care mama era descrisă ca fiind frumoasă). Despre ermetizarea operei nu avem prea multe de spus când totul se întâmplă prea la vedere, prea vulgar, te împinge... te alungă din scenă chiar.... pentru că sunt alese neinspiratnumărul de personaje și acțiunile lor plasate greșit în anumite perioade amețitoare. E un exercițiu de echilibru lectura unui asemenea gen de literatură... de echilibru și răbdare... pentru că la capitolul ambiguitate nu se face rabat.
De apreciat fluiditatea și vigoarea conceperii actului literar, dorința de a născoci ceva frumos. Totuși, dacă tinerii scriitori „înzestrați” aleg să scrie, ar trebui să vină cu ceva nou, iar pentru a veni cu ceva nou trebuie să facă exerciții de comparație și pentru a face exerciții de comparație trebuie să CITEASCĂ!
Cititul... lectura... la acest capitol sunt deficitari... și din această carență se naște anonimatul. Un anonimat de care nu le pasă acum, dar vor trebui să conștientizeze că sunt exponenții unei generații culturale care ar trebui să se ridice măcar la nivelul generațiilor trecute. “Daca vrei să te faci romancier deschide miezul și scoate din călimară universul” cum propovăduia Tudor Arghezi.
Nu vreau să judec pe nimeni, am încredere în generația „înzestrată”care vine din urmă, dar ar fi mai bine omenirii dacă un Balzac nu ar fi înlocuit cu TikTok, un Dostoievski cu Instagram sau un Defoe cu Facebook. De altfel, dacă mă refer la “Robinson Crusoe” nu mi-ar displace ideea de a-l exila pe tânărul scriitor„înzestrat”, câteva ore pe zi, în lumea cărților. Fără gadgeturi, fără acces la noile tehnologii... doar el, cartea și imaginația... să redescopere focul... să reinventeze roata... L-aș purta ca Cervantes printre morile de vânt, să se lupte cu (smart)giganții de care a devenit dependent acum. L-aș întoarce în lumea pastorală a lui Daphnis și i-aș face cunoștință cu Chloe și cu trupul ei superb din care v-a mușca cu poftă pentru prima dată. L-aș plimba cu o pantagruelică dorință printre aventurile pline de umor ale lui “Gargantua și Pantagruel”, l-aș încolți în“Castelul” lui Kafka, ba chiar l-aș așeza pe aceeași bancă cu Berlioz, Woland și Bezdomnîi ai lui Bulgakov. Și după toate astea, l-aș trimite și pe malurile Buzăului, în Grădiștea lui Fănuș Neagu, ca să învețe din scrisul „prințului metaforelor” cum e să trăiești „Dincolo de nisipuri”. Și dacă tot n-ar fi de ajuns, îl trimit vreo 400 de ani în urmă la Bolotești, la stihurile lui Varlaam.
Și dacă a tras ceva învățăminte de pe urma acestor experiențe înseamnă că suntem doar într-o perioadă de tranziție a literaturii române, nu într-una de recesiune și în nici un caz nu vom lăsa să moară spiritului cuvântului românesc transmis de mii de ani prin mirosul de fân proaspăt cositaruncat pe țarina care a fost martoră la întregirea neamului...
Adrian Matei – redactor Ziarul de Vrancea și Revista 13Plus
