Paștele-Sărbătoarea sărbătorilor.Hristos a înviat!
Duminica învierii este cea mai mare sărbătoare a crestinătătii. Noaptea de Paște este momentul când cei vii se întâlnesc cu cei morți. Perioada pascală este una în care tradițiile creștine se împletesc cu cele păgâne. De Sfintele Paște, creștinii de pretudindeni vin la mormintele celor dragi. În ziua de azi, bucuria învierii este trăită de fiecare în funcție de buget și nu de credința în Iisus Hristos!
„Hristos a înviat!” Acesta este salutul prin care Femeile Mironosițe au anuntat Apostolii, acum 2000 de ani, în îndepărtata Palestină, nașterea religiei iubirii-creștinismul.Cel puțin teoretic, creștinismul este religia iubirii, întrucât Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc, a suferit moartea, pe Cruce, ca să răscumpere umanitatea. în practică însă, iubirea a fost înlocuită cu „cumetreala”, iar bucuria învierii este trăită de fiecare familie îin funcție de buget și nu de credința în Iisus Hristos, cel mort și înviat. Hristos a înviat și pentru cei bogați și pentru cei săraci și pentru cei care în aceste zile de Paște își trăiesc viața în saloanele slinoase ale spitalelor. Hristos a înviat și pentru deținuții din penitenciare și pentru bătrinii de la azil, la care nimeni nu vine, de Paște, cu ouă roșii și cozonac. Hristos a înviat și pentru nefericiții copii din casele instituționalizate, care nu au cunoscut bucuria căminului părintesc și pentru care Paștele nu este un moment de exuberanță. Hristos a înviat și pentru sinistrații de la Odobești și Vadu Roșca. Numai că, pentru oamenii din containere, care au avut fericirea să primească un nou născut de Paște, bucuria se trăiește altfel. între paturile supraetajate, cu cizmele pline de noroi, cu apă adusă de la kilometri, cu găleata, departe de bucuria învierii, în care buticarii și snobii protipendadei au primit lumina în bisericile urbei, Hristosul sinistraților nu are același chip radios din icoanele pictorilor naturaliști. Hristos a înviat și pentru etern abandonații locuitori de la Vintileasca, pentru care toate guvernele care s-au perindat nu au făcut nimic pentru a nu rămâne veșnic rupți de restul lumii.În fiecare an comemorăm învierea Fiului lui Dumnezeu și ne facem urări cât mai pompoase, dar refuzăm să trecem, cu faptele noastre, de frontiera salutului. Or, Paștele înseamnă trecere. Trecere de la o lume la alta, de la vorbă la faptă, de la lumină la întuneric, de la omul de ieri la cel de azi, din Săptămâna Patimilor la Duminica Învierii.
De la Paștele evreiesc la Paștele creștin
Paștele creștin se trage din Paștele evreiesc și este o evoluție firească, religia creștină născându-se în sânul iudaismului. Mai mult decât atât, primii creștini au fost evrei iar patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștele evreilor din anul 33. Paștele creștinilor poartă acelasi veșmânt lingvistic, dar conținutul nu mai este același. Creștinismul s-a născut în interiorul religiei mozaice și primii creștini au fost, în mod firesc, evrei. Aceștia au încreștinat multe din tradițiile evreiești, pe care ochiul creștinului zilelor noastre nu le mai sesizează. Au trecut mulți ani și amintirea tradițiilor iudaice a fost uitată, iar creștinismul a devenit o religie în adevăratul sens al cuvântului. Animozitățile din interiorul comunităților creștine au fost atâit de puternice încât, dacă se întâmpla ca Paștele evreiesc să cadă în aceeași zi, creștinii îl serbau cu o săptămână înainte sau după. După ce creștinismul devine o religie acceptată, la 313, la primul mare sinod al creștinătății de la 325, Părinții Bisericii au adoptat sărbătorirea datei Paștelui calculată de astronomii din Alexandria Egiptului, care aveau obligația să o comunice din timp tuturor Bisericilor. Aceștia au hotăâit ca Paștele să se serbeze îin prima duminică cu lună plină, după echinocțiul de primăvară. Dacă Paștele evreilor cădea în aceeași zi, se amâna cu o săptămină. în funcție de echinocțiul de primăvară, Pa,tele se serbează între 22 martie și 8 mai.
Simbolurile pascale
Lumânarea - Este simbolul cel mai sensibil al creștinismului, apărut în momentul când creștinii erau persecutați și se întâlneau în secret prin catacombe. Mai târziu, creștinii au înlocuit lumânarea cu becul și Biserica a pierdut tot misterul. Creștinii secolelor trecute pregăteau lumânarea de Pașste din timp, din ceară curată. Cu această lumânare se mergea la Biserică și se lua lumină la miezul noptii, din fața Sfintelor Uși, cu credința că este lumină din lumina lui Hristos care a biruit moartea.
Ouăle roșii - Acestea simbolizează sângele curs din coasta Fiului lui Dumnezeu răstignit pe Cruce. Cea mai cunoscută legend legata de sângele Mântuitorului este Legenda Graalului, cupa cu sângele lui Iisus Hristos care a înflăcărat mințile cavalerilor medievali. Oul simbolizează viața, misterul vieții, al renașterii. în satele vrâncene s-a menținut extraordinara tradiție a ouălelor încondeiate, tradiție care se transmite din generație în generație.
Cozonacii, Pasca. Legat de moartea lui Hristos și punerea în mormânt avem cozonacii. Forma acestora o amintește pe cea trupului lui Iisus pus în mormânt. Nu același lucru îl simbolizează Pasca. Aceasta se distanțează de celelalte preparate prin puritatea elementelor folosite: numai din faină curată de grâu ales. Celei care este pentru la biserică i se adaugă o cruce din aluat. După slujba Învierii se gustă din pască. Prin pască se face trecerea de la post și bucatele de post la lumea colorată a mâncărurilor de „.dulce". Prepararea acesteia implică anumite condiții. Mai puțin astăzi dar încă prezente, aceste reguli nescrise impun persoanelor care pregătesc pasca o anumită decență și puritate sufletească. Pasca se prepară de regulă în Sâmbăta Mare. Sigur, există și superstiții legate de timpul și maniera pregătirii, diferite de la o regiune la alta, cum ar fi: numărul tăvilor trebuie să fie cu soț; nu se primesc musafiri când se coace pasca, etc.
Mielul Pascal - Dacă ouăle simbolizează singele lui Hristos, Mielul este simbolul lui Hristos, Mielul jertfit pentru păcatele umanității. La evrei, de Paște, se consuma de asemenea carne de miel. în funcție de regiunile tării, de Paște aveau loc diferite manifestări populare. în unele locuri se făceau focuri mari 1n preajma bisericilor pentru a 1ntimpina sufletele morților. în altele, la miezul nopții se trăgeau focuri de armă pentru a-i anunța pe creștini apropierea Învierii.
„Happy Easter" vs „Hristos a înviat"
Una din modele postdecembriste este apariția în peisajul tradițiilor pascale contemporane a iepurașului saxon. „ Happy Easter" l-a înlocuit pe alocuri pe „Hristos a inviat" și iepurașul a trecut la spate mielul pascal. Dacă englezii numesc Paștele, „Easter”, explicația rezidă în faptul că zeița primăverii, la vechii saxoni, se numea „Eastre”. Misionarii creștini aflați pe pământul saxonilor au sesizat legătura puternică pe care aceștia o aveau cu zeitatea lor și au dat Paștelui numele de „.Easter”. Saxonii s-au creștinat, au păstrat numele zeitătii, dar conținutul sărbătorii a fost altul. Astăzi mielul pascal a fost înlocuit cu iepurașul care aduce ouă si daruri copiilor de Paște, așa că tradiția occidentală are un viitor asigurat. Nu trebuie uitat căa Paștele este Sărbătoarea Învierii din morți a Fiului lui Dumnezeu si nu sărbătoarea iepurașului.
Cu ocazia acestei sfinte sărbători, „Ziarul de Vrancea" dorește cititorilor săi și tuturor vrâncenilor, oriunde s-ar afla un Paște fericit și creștinescul „Hristos a înviat!".
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare, luna aprilie 2006
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
