Săptămâna Mare, „a Patimilor”
Suntem în”Săptămâna Mare”, sau ”A Patimilor”, cum se spune printre creștinii ortodocși. Spre deosebire de alți ani, anul acesta ortodocșii români ”pătimesc” mai mult decât anul trecut, spre exemplu.
Păi cum să nu pătimească atunci când, ducânde-se prin piață sau prin super-marketuri, văd ce prețuri sunt afișate. Miel, ouă roșii, cozonac, pască? Ehei, astea sunt de domeniul amintirilor. Brânza, uleiul, mălaiul, făina? Amintiri! Aud (probabil că ați aflat și dumneavoastră, dar nu se prea spune oficial) că avem aproape cele mai mari creșteri de prețuri din Europa, la ”coșurile” zilnice. S-a ajuns ca românii să cumpere acum produse ”cu suta de grame”. Și asta nu de azi, de ieri. Se știa, se avertiza despre nenorocirea ce urma să vină. Guvernul (guvernele) au tăcut mâlc, făcându-se că nu observă tsunami-ul care vine. Ei au avut alte interese:interese de clasă, de clan, de gașcă, de partid. Au mimat grija, dezamăgirea, neputința: ”da, știm, vedem, dar...n-avem ce să facem! Asta e economia de p(a)iață! Statul nu are voie să intervină!”, se jeluiesc, în falset, mai toți ”aleșii neamului” (sau, aleșii... neamurilor) . Zău? Chiar așa?
Acel ”STAT” despre care un distins domn președinte afirma, nu cu prea mult timp în urmă, cum că A EȘUAT! Păi, din vina cui a eșuat? Cine a jucat șah cu economia țării, mutând pionii, damele, nebunii pe posturi pierzătoare? Cu cât ați cumpărat kilogramul de miel de paște, domnule președinte sau domnilor guvernanți? Dar de lapte, de pâine, de roșii, de brânză, de....? Românii nu mai au de ce să se ducă pe la biserici; trec prin piețe și prin magazine și își fac cruce când văd prețurile. Se închină la etichete ca la sfintele icoane.
Suntem în Săptămâna Patimilor. Și românii o simt astăzi, mai mult ca altă dată!
În tradiția creștină a poporului nostru se spune că, în această săptămână, toți creștinii trebuie să se împace, să se spovedească, să își ceară iertare unii altora, pentru ”relele” săvârșite de-a lungul anului.Fiindcă nu te poți duce la biserică, la împărtășanie, dacă nu ”te-ai iertat” cu cei cu care, din varii motive, te-ai certat sau ai fost în vrăjmășie.
Ehei, ce bine ar fi dacă s-ar păstra acest obicei creștin! Ia imaginați-vă cum ar arăta ”Săptămâna Mare” într-un asemenea moment ”al iertării”: ministrul muncii să-și ceară iertare pensionarilor, ministrul comerțului – cumpărătorilor din magazine, ministrul economiei – consumatorilor de carburanți, ministrul transporturilor,- șoferilor și tuturor celor ce călătoresc pe drumurile patriei, ministrul sănătații, cerându-și iertare pentru tolerarea mafiei medicamentelor, primarii, prefecții și celelalte foruri locale, cerându-le iertare alegătorilor pentru mormanul de promisiuni neonorate ș.a.m.d. Nu că, aceste ”iertăreciuni” ar schimba cu ceva, realitatea, dar măcar așa, ar avea și creștinii o mică satisfacție. Cum, însă, această veche tradiție autohtonă, nu prea se mai păstrează, cei menționați mai sus (și ceilalți, la fel ca ei) pot sta liniștiți: se pot duce la preot să se spovedească de ...greșelile pe care încă nu le-au făcut. Deocamdată.
Pe vremuri, cândva, în evul mediu, la bisericile din occident se practica iertarea păcatelor prin cumpărarea de...”Indulgențe”. Plăteai la biserică o sumă de bani (destul de consistentă) și ți se elibera un un fel de act (”o Indulgență”) prin care ți se iertau toate păcatele făcute. Adică, din ”Cartea vieții”, ți se ștergeau toate relele și deveneai curat ca lacrima și liber să începi o altă serie de păcate. Ehei! Asta era odată, în evul mediu. Acum, din toată această procedură, a mai rămas (poate) doar partea cu plata banilor. Dar nu la biserică ci la alte ”locașuri” sau la alți...”sfinți”.
Deocamdată, suntem în zilele de ”denii”. De săbătoarea Floriilor bisericile au fost pline. Și continuă să fie. Oamenii nu mai au alte speranțe decât la Doamne-Doamne. Sondajele o arată clar: încrederea se îndreaptă către Biserică și către Armată. În rest...
Vă doresc să aveți, de Sfintele Paști, măcar câte un ou de persoană și o feliuță subțire de cozonac. Cât despre miel fripturi și alte bunătăți, poate la anul!
Cele mai fericite sărbători!
Al dumneavoastră,
Victor Simion
Victor Simion este colaborator al Ziarului de Vrancea
